1 And it came to pass at the end of two full years, that Pharaoh dreamed: and, behold, he stood by the river. 2 And, behold, there came up out of the river seven kine, well-favored and fat-fleshed; and they fed in the reed-grass. 3 And, behold, seven other kine came up after them out of the river, ill-favored and lean-fleshed, and stood by the other kine upon the brink of the river. 4 And the ill-favored and lean-fleshed kine did eat up the seven well-favored and fat kine. So Pharaoh awoke. 5 And he slept and dreamed a second time: and, behold, seven ears of grain came up upon one stalk, rank and good. 6 And, behold, seven ears, thin and blasted with the east wind, sprung up after them. 7 And the thin ears swallowed up the seven rank and full ears. And Pharaoh awoke, and, behold, it was a dream. 8 And it came to pass in the morning that his spirit was troubled; and he sent and called for all the magicians of Egypt, and all the wise men thereof: and Pharaoh told them his dream; but there was none that could interpret them unto Pharaoh.

9 Then spake the chief butler unto Pharaoh, saying, I do remember my faults this day: 10 Pharaoh was wroth with his servants, and put me in ward in the house of the captain of the guard, me and the chief baker: 11 and we dreamed a dream in one night, I and he; we dreamed each man according to the interpretation of his dream. 12 And there was with us there a young man, a Hebrew, servant to the captain of the guard; and we told him, and he interpreted to us our dreams; to each man according to his dream he did interpret. 13 And it came to pass, as he interpreted to us, so it was; me he restored unto mine office, and him he hanged.

14 Then Pharaoh sent and called Joseph, and they brought him hastily out of the dungeon: and he shaved himself, and changed his raiment, and came in unto Pharaoh. 15 And Pharaoh said unto Joseph, I have dreamed a dream, and there is none that can interpret it: and I have heard say of thee, that when thou hearest a dream thou canst interpret it. 16 And Joseph answered Pharaoh, saying, It is not in me: God will give Pharaoh an answer of peace. 17 And Pharaoh spake unto Joseph, In my dream, behold, I stood upon the brink of the river: 18 and, behold, there came up out of the river seven kine, fat-fleshed and well-favored: and they fed in the reed-grass: 19 and, behold, seven other kine came up after them, poor and very ill-favored and lean-fleshed, such as I never saw in all the land of Egypt for badness: 20 and the lean and ill-favored kine did eat up the first seven fat kine: 21 and when they had eaten them up, it could not be known that they had eaten them; but they were still ill-favored, as at the beginning. So I awoke. 22 And I saw in my dream, and, behold, seven ears came up upon one stalk, full and good: 23 and, behold, seven ears, withered, thin, and blasted with the east wind, sprung up after them: 24 and the thin ears swallowed up the seven good ears: and I told it unto the magicians; but there was none that could declare it to me.

25 And Joseph said unto Pharaoh, The dream of Pharaoh is one: what God is about to do he hath declared unto Pharaoh. 26 The seven good kine are seven years; and the seven good ears are seven years: the dream is one. 27 And the seven lean and ill-favored kine that came up after them are seven years, and also the seven empty ears blasted with the east wind; they shall be seven years of famine. 28 That is the thing which I spake unto Pharaoh: what God is about to do he hath showed unto Pharaoh. 29 Behold, there come seven years of great plenty throughout all the land of Egypt: 30 and there shall arise after them seven years of famine; and all the plenty shall be forgotten in the land of Egypt; and the famine shall consume the land; 31 and the plenty shall not be known in the land by reason of that famine which followeth; for it shall be very grievous. 32 And for that the dream was doubled unto Pharaoh, it is because the thing is established by God, and God will shortly bring it to pass. 33 Now therefore let Pharaoh look out a man discreet and wise, and set him over the land of Egypt. 34 Let Pharaoh do this, and let him appoint overseers over the land, and take up the fifth part of the land of Egypt in the seven plenteous years. 35 And let them gather all the food of these good years that come, and lay up grain under the hand of Pharaoh for food in the cities, and let them keep it. 36 And the food shall be for a store to the land against the seven years of famine, which shall be in the land of Egypt; that the land perish not through the famine.

37 And the thing was good in the eyes of Pharaoh, and in the eyes of all his servants. 38 And Pharaoh said unto his servants, Can we find such a one as this, a man in whom the spirit of God is? 39 And Pharaoh said unto Joseph, Forasmuch as God hath showed thee all this, there is none so discreet and wise as thou: 40 thou shalt be over my house, and according unto thy word shall all my people be ruled: only in the throne will I be greater than thou. 41 And Pharaoh said unto Joseph, See, I have set thee over all the land of Egypt. 42 And Pharaoh took off his signet ring from his hand, and put it upon Joseph’s hand, and arrayed him in vestures of fine linen, and put a gold chain about his neck; 43 and he made him to ride in the second chariot which he had; and they cried before him, Bow the knee: and he set him over all the land of Egypt. 44 And Pharaoh said unto Joseph, I am Pharaoh, and without thee shall no man lift up his hand or his foot in all the land of Egypt. 45 And Pharaoh called Joseph’s name Zaphenath-paneah; and he gave him to wife Asenath, the daughter of Poti-phera priest of On. And Joseph went out over the land of Egypt.

46 And Joseph was thirty years old when he stood before Pharaoh king of Egypt. And Joseph went out from the presence of Pharaoh, and went throughout all the land of Egypt. 47 And in the seven plenteous years the earth brought forth by handfuls. 48 And he gathered up all the food of the seven years which were in the land of Egypt, and laid up the food in the cities: the food of the field, which was round about every city, laid he up in the same. 49 And Joseph laid up grain as the sand of the sea, very much, until he left off numbering; for it was without number. 50 And unto Joseph were born two sons before the year of famine came, whom Asenath, the daughter of Poti-phera priest of On, bare unto him. 51 And Joseph called the name of the first-born Manasseh: For, said he, God hath made me forget all my toil, and all my father’s house. 52 And the name of the second called he Ephraim: For God hath made me fruitful in the land of my affliction. 53 And the seven years of plenty, that was in the land of Egypt, came to an end. 54 And the seven years of famine began to come, according as Joseph had said: and there was famine in all lands; but in all the land of Egypt there was bread. 55 And when all the land of Egypt was famished, the people cried to Pharaoh for bread: and Pharaoh said unto all the Egyptians, Go unto Joseph; what he saith to you, do. 56 And the famine was over all the face of the earth: and Joseph opened all the store-houses, and sold unto the Egyptians; and the famine was sore in the land of Egypt. 57 And all countries came into Egypt to Joseph to buy grain, because the famine was sore in all the earth.

1 După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lângă râu (Nil). 2 Și iată că șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup s-au suit din râu și au început să pască prin mlaștini. 3 După ele s-au mai suit din râu alte șapte vaci, urâte la vedere și slabe la trup, și s-au așezat lângă ele, pe marginea râului. 4 Vacile urâte la vedere și slabe la trup au mâncat pe cele șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup. Și Faraon s-a trezit. 5 A adormit din nou și a visat un al doilea vis. Se făcea că șapte spice de grâu grase și frumoase au crescut pe același pai. 6 Și după ele au răsărit alte șapte spice, slabe și arse de vântul de răsărit. 7 Spicele slabe au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Și Faraon s-a trezit. Iată visul. 8 Dimineața, Faraon s-a tulburat*Dan. 2:1;4:5,19. și a trimis să cheme pe toți magii*Exod 7:11,22.Is. 29:14.Dan. 1:20;2:2;4:7. și pe toți înțelepții*Mat. 2:1. Egiptului. Le-a istorisit visele lui. Dar nimeni n-a putut să le tălmăcească lui Faraon. 9 Atunci, mai-marele paharnicilor a luat cuvântul și a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greșeala mea. 10 Faraon se mâniase*Cap. 40:2,3. pe slujitorii lui și mă aruncase*Cap. 39:20. în temniță, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine și pe mai-marele pitarilor. 11 Amândoi am*Cap. 40:5. visat câte un vis în aceeași noapte, și anume fiecare din noi a visat un vis care a primit o tălmăcire deosebită. 12 Era acolo cu noi un tânăr evreu, rob*Cap. 37:36. al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visele noastre, și el ni le-a tălmăcit*Cap. 40:12. și ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia. 13 Lucrurile s-au întâmplat întocmai după*Cap. 40:22. tălmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine, Faraon m-a pus iarăși în slujba mea, iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat." 14 Faraon*Ps. 105:20. a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos*Dan. 2:25. în grabă din temniță*1 Sam. 2:8.Ps. 113:7,8.. Iosif s-a ras, și-a schimbat hainele și s-a dus la Faraon. 15 Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci și am*Vers. 12.Ps. 25:14.Dan. 5:16. aflat că tu tălmăcești un vis îndată după ce l-ai auzit." 16 Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu*Dan. 2:30.Fapte 3:12.2 Cor. 3:5.! Dumnezeu*Cap. 40:8.Dan. 2:22,28,47;4:2. este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!" 17 Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu*Vers. 1., se făcea că stăteam pe malul râului. 18 Și deodată, șapte vaci grase la trup și frumoase la chip s-au suit din râu și au început să pască prin mlaștini. 19 După ele, s-au suit alte șapte vaci slabe, foarte urâte la chip și sfrijite: n-am mai văzut altele așa de urâte în toată țara Egiptului. 20 Vacile cele sfrijite și slabe au mâncat pe cele șapte vaci dintâi, care erau grase. 21 Le-au înghițit, fără să se poată cunoaște că intraseră în pântecele lor; ba încă înfățișarea lor era tot așa de urâtă ca mai înainte. Și m-am deșteptat. 22 Am mai văzut în vis șapte spice pline și frumoase, care creșteau pe același pai. 23 Și după ele au răsărit șapte spice goale, slabe, arse de vântul de răsărit. 24 Spicele slabe au înghițit pe cele șapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor*Vers. 8.Dan. 4:7., dar nimeni nu mi le-a putut tălmăci." 25 Iosif a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon înseamnă un singur lucru: Dumnezeu*Dan. 2:28,29,45.Apoc. 4:1. a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă. 26 Cele șapte vaci frumoase înseamnă șapte ani și cele șapte spice frumoase înseamnă șapte ani: este un singur vis. 27 Cele șapte vaci sfrijite și urâte, care se suiau după cele dintâi, înseamnă șapte ani, și cele șapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi șapte ani*2 Împ. 8:1. de foamete. 28 Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are*Vers. 25. să facă. 29 Iată, vor fi șapte*Vers. 47. ani de mare belșug în toată țara Egiptului. 30 După ei, vor veni*Vers. 54. șapte ani de foamete, așa că se va uita tot belșugul acesta în țara Egiptului, și foametea*Cap. 47:13. va topi țara. 31 Foametea aceasta care va urma va fi așa de mare că nu se va mai cunoaște belșugul în țară. 32 Cât privește faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât*Num. 23:19.Is. 46:10,11. din partea lui Dumnezeu și că Dumnezeu Se va grăbi să-l aducă la îndeplinire. 33 Acum, Faraon să aleagă un om priceput și înțelept și să-l pună în fruntea țării Egiptului. 34 Faraon să pună prefecți în țară, ca să ridice*Prov. 6:6-8. o cincime din roadele Egiptului în timpul celor șapte ani de belșug. 35 Să se strângă*Vers. 48. toate bucatele din acești ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăți, și să le păzească. 36 Bucatele acestea vor fi provizia țării pentru cei șapte ani de foamete care vor veni în țara Egiptului, pentru ca țara să nu fie prăpădită*Cap. 47:15,19. de foamete."

37 Cuvintele*Ps. 105:19.Fapte 7:10. acestea au plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor lui. 38 Și Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care*Num. 27:18.Iov 32:8.Prov. 2:6.Dan. 4:8,18;5:11,14;6:3. să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?" 39 Și Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ți-a făcut cunoscute toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput și atât de înțelept ca tine. 40 Te pun*Ps. 105:21,22.Fapte 7:10. mai-mare peste casa mea și tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine." 41 Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îți dau*Dan. 6:3. stăpânire peste toată țara Egiptului." 42 Faraon și-a scos*Est. 3:10;8:2,8. inelul din deget și l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat*Est. 8:15. cu haine de in subțire și i-a pus*Dan. 5:7,29. un lanț de aur la gât. 43 L-a suit în carul care venea după al lui și strigau*Est. 6:9. Cap. 42:6; 45:8,26.Fapte 7:10. înaintea lui: „În genunchi!" Astfel i-a dat Faraon stăpânire peste toată țara Egiptului. 44 Și a mai zis lui Iosif: „Eu sunt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul, în toată țara Egiptului." 45 Faraon a pus lui Iosif numele: Țafnat-Paeneah (Descoperitor de taine) și i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Și Iosif a pornit să cerceteze țara Egiptului. 46 Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfățișat*1 Sam. 16:21.1 Împ. 12:6,8.Dan. 1:19. înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, și a plecat de la Faraon și a străbătut toată țara Egiptului. 47 În timpul celor șapte ani de rod, pământul a dat bucate din belșug. 48 Iosif a strâns toate bucatele din acești șapte ani de belșug în țara Egiptului. A făcut provizii în cetăți, punând în fiecare cetate bucatele de pe câmpul de primprejur. 49 Iosif a strâns grâu ca nisipul*Cap. 22:17.Jud. 7:12.1 Sam. 13:5.Ps. 78:27. mării, atât de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.

50 Înaintea anilor de foamete, i s-au născut lui Iosif*Cap. 46:20;48:5. doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. 51 Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare); „căci", a zis el, „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele și toată casa tatălui meu". 52 Și celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); „căci", a zis el, „Dumnezeu m-a făcut*Cap. 49:22. roditor în țara întristării mele". 53 Cei șapte ani de belșug care au fost în țara Egiptului au trecut 54 și au început*Ps. 105:16.Fapte 7:11. să vină cei șapte ani de foamete, așa cum*Vers. 30. vestise Iosif. În toate țările era foamete, dar în toată țara Egiptului era pâine. 55 Când a flămânzit, în sfârșit, toată țara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraon a spus tuturor egiptenilor: „Duceți-vă la Iosif și faceți ce vă va spune el." 56 Foametea bântuia în toată țara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii și a vândut*Cap. 42:6;47:14,24. grâu egiptenilor. Foametea creștea din ce în ce mai mult în țara Egiptului. 57 Și din toate țările*Deut. 9:28. venea lumea în Egipt ca să cumpere grâu de la Iosif, căci în toate țările era foamete mare.