1 Now Jacob saw that there was grain in Egypt, and Jacob said unto his sons, Why do ye look one upon another? 2 And he said, Behold, I have heard that there is grain in Egypt: get you down thither, and buy for us from thence; that we may live, and not die. 3 And Joseph’s ten brethren went down to buy grain from Egypt. 4 But Benjamin, Joseph’s brother, Jacob sent not with his brethren; for he said, Lest peradventure harm befall him. 5 And the sons of Israel came to buy among those that came: for the famine was in the land of Canaan. 6 And Joseph was the governor over the land; he it was that sold to all the people of the land. And Joseph’s brethren came, and bowed down themselves to him with their faces to the earth. 7 And Joseph saw his brethren, and he knew them, but made himself strange unto them, and spake roughly with them; and he said unto them, Whence come ye? And they said, From the land of Canaan to buy food. 8 And Joseph knew his brethren, but they knew not him. 9 And Joseph remembered the dreams which he dreamed of them, and said unto them, Ye are spies; to see the nakedness of the land ye are come. 10 And they said unto him, Nay, my lord, but to buy food are thy servants come. 11 We are all one man’s sons; we are true men, thy servants are no spies. 12 And he said unto them, Nay, but to see the nakedness of the land ye are come. 13 And they said, We thy servants are twelve brethren, the sons of one man in the land of Canaan; and, behold, the youngest is this day with our father, and one is not. 14 And Joseph said unto them, That is it that I spake unto you, saying, Ye are spies: 15 hereby ye shall be proved: by the life of Pharaoh ye shall not go forth hence, except your youngest brother come hither. 16 Send one of you, and let him fetch your brother, and ye shall be bound, that your words may be proved, whether there be truth in you: or else by the life of Pharaoh surely ye are spies. 17 And he put them all together into ward three days.

18 And Joseph said unto them the third day, This do, and live; for I fear God: 19 if ye be true men, let one of your brethren be bound in your prison-house; but go ye, carry grain for the famine of your houses: 20 and bring your youngest brother unto me; so shall your words be verified, and ye shall not die. And they did so. 21 And they said one to another, We are verily guilty concerning our brother, in that we saw the distress of his soul, when he besought us, and we would not hear; therefore is this distress come upon us. 22 And Reuben answered them, saying, Spake I not unto you, saying, Do not sin against the child; and ye would not hear? therefore also, behold, his blood is required. 23 And they knew not that Joseph understood them; for there was an interpreter between them. 24 And he turned himself about from them, and wept; and he returned to them, and spake to them, and took Simeon from among them, and bound him before their eyes. 25 Then Joseph commanded to fill their vessels with grain, and to restore every man’s money into his sack, and to give them provision for the way: and thus was it done unto them.

26 And they laded their asses with their grain, and departed thence. 27 And as one of them opened his sack to give his ass provender in the lodging-place, he espied his money; and, behold, it was in the mouth of his sack. 28 And he said unto his brethren, My money is restored; and, lo, it is even in my sack: and their heart failed them, and they turned trembling one to another, saying, What is this that God hath done unto us? 29 And they came unto Jacob their father unto the land of Canaan, and told him all that had befallen them, saying, 30 The man, the lord of the land, spake roughly with us, and took us for spies of the country. 31 And we said unto him, We are true men; we are no spies: 32 we are twelve brethren, sons of our father; one is not, and the youngest is this day with our father in the land of Canaan. 33 And the man, the lord of the land, said unto us, Hereby shall I know that ye are true men: leave one of your brethren with me, and take grain for the famine of your houses, and go your way; 34 and bring your youngest brother unto me: then shall I know that ye are no spies, but that ye are true men: so will I deliver you your brother, and ye shall traffic in the land.

35 And it came to pass as they emptied their sacks, that, behold, every man’s bundle of money was in his sack: and when they and their father saw their bundles of money, they were afraid. 36 And Jacob their father said unto them, Me have ye bereaved of my children: Joseph is not, and Simeon is not, and ye will take Benjamin away: all these things are against me. 37 And Reuben spake unto his father, saying, Slay my two sons, if I bring him not to thee: deliver him into my hand, and I will bring him to thee again. 38 And he said, My son shall not go down with you; for his brother is dead, and he only is left: if harm befall him by the way in which ye go, then will ye bring down my gray hairs with sorrow to Sheol.

1 Când a auzit Iacov*Fapte 7:12. că este grâu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentru ce stați și vă uitați unii la alții?" 2 Și a zis: „Iată, aud că este grâu în Egipt; coborâți-vă și cumpărați-ne grâu de acolo, ca să trăim*Cap. 43:8.Ps. 118:17.Is. 38:1. și să nu murim." 3 Zece frați ai lui Iosif s-au coborât în Egipt ca să cumpere grâu. 4 Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să*Vers. 38. nu i se întâmple vreo nenorocire. 5 Fiii lui Israel au venit să cumpere și ei grâu, împreună cu cei ce veneau pentru același lucru, căci în Canaan*Fapte 7:11. era foamete.

6 Iosif era mai-mare în țară; el vindea grâu la tot poporul din țară*Cap. 41:41.. Frații lui Iosif au venit și s-au aruncat*Cap. 37:7. cu fața la pământ înaintea lui. 7 Iosif, cum a văzut pe frații săi, i-a cunoscut, dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru și le-a zis: „De unde veniți?" Ei au răspuns: „Venim din țara Canaan ca să cumpărăm merinde." 8 Iosif a cunoscut pe frații săi, dar ei nu l-au cunoscut. 9 Iosif și-a adus aminte*Cap. 37:5,9. de visele pe care le visase cu privire la ei și le-a zis: „Voi sunteți iscoade; ați venit numai ca să cercetați locurile slabe ale țării." 10 Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu, robii tăi au venit să cumpere hrană. 11 Noi toți suntem fiii aceluiași om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade." 12 El le-a zis: „Ba nu, ați venit să cercetați locurile slabe ale țării." 13 Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece frați, fii ai aceluiași om, din țara Canaan; și, iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este*Cap. 37:30;44:20.Plâng. 5:7. în viață." 14 Iosif le-a zis: „V-am spus că sunteți iscoade. 15 Iată cum veți fi încercați. Pe viața*1 Sam. 1:26;17:55. lui Faraon că nu veți ieși de aici până nu va veni fratele vostru cel tânăr! 16 Trimiteți pe unul din voi să aducă pe fratele vostru, iar voi rămâneți la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare și voi ști dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viața lui Faraon că sunteți niște iscoade." 17 Și i-a aruncat pe toți trei zile în temniță. 18 A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceți lucrul acesta, și veți trăi. Eu*Lev. 25:43.Neem. 5:15. mă tem de Dumnezeu! 19 Dacă sunteți oameni de treabă, să rămână unul din frații voștri închis în temnița voastră, iar ceilalți plecați, luați grâu ca să vă hrăniți familiile 20 și aduceți-mi*Vers. 34. Cap. 44:23;48:5. pe fratele vostru cel tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare și să scăpați de moarte." Și așa au făcut. 21 Ei au zis atunci unul către altul: „Da, am fost vinovați*Iov 36:8,9.Osea 5:15. față de fratele nostru, căci am văzut neliniștea sufletului lui când ne ruga, și nu l-am ascultat! Pentru aceea*Prov. 21:13.Mat. 7:2. vine peste noi necazul acesta." 22 Ruben a luat cuvântul și le-a zis: „Nu vă spuneam*Cap. 37:21. eu să nu faceți o astfel de nelegiuire față de băiatul acesta? Dar n-ați ascultat. Acum iată că ni se cere*Cap. 9:5.1 Împ. 2:32.2 Cron. 24:22.Ps. 9:12.Luca 11:50,51. socoteală pentru sângele lui." 23 Ei nu știau că Iosif îi înțelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci. 24 Iosif a plecat la o parte de la ei ca să plângă. În urmă s-a întors și le-a vorbit, apoi a luat dintre ei pe Simeon și a pus să-l lege cu lanțuri în fața lor.

25 Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui și să li se dea merinde pentru drum. Și așa*Mat. 5:44.Rom. 12:17,20,21. s-a făcut. 26 Ei și-au încărcat grâul pe măgari și au plecat. 27 Unul*Cap. 43:21. dintre ei și-a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului în locul unde au rămas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului 28 și a zis fraților săi: „Argintul meu mi s-a dat înapoi și iată-l în sacul meu." Atunci li s-a tăiat inima și au zis unul altuia, tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?" 29 S-au întors la tatăl lor Iacov, în țara Canaan, și i-au istorisit tot ce li se întâmplase. Ei au zis: 30 „Omul acela, care este domnul țării, ne-a vorbit*Vers. 7. aspru și ne-a luat drept iscoade. 31 Noi i-am spus: ‘Suntem oameni de treabă, nu suntem iscoade. 32 Suntem doisprezece frați, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, și cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru în țara Canaan.’ 33 Și omul acela, care este domnul țării, ne-a zis: ‘Iată cum*Vers. 15,19,20. voi cunoaște dacă sunteți oameni de treabă. Lăsați la mine pe unul din frații voștri, luați merinde pentru familiile voastre, plecați 34 și aduceți-mi pe fratele vostru cel tânăr. Voi ști astfel că nu sunteți iscoade, ci sunteți oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru și veți putea să străbateți*Cap. 34:10. țara în voie.’" 35 Când și-au golit sacii, iată că legătura*Cap. 34:21. cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei și tatăl lor au văzut legăturile cu argintul și s-au temut. 36 Tatăl lor Iacov le-a zis: „Voi mă lipsiți*Cap. 43:14. de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este și voiți să luați și pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!" 37 Ruben a zis tatălui său: „Să-mi omori pe amândoi fiii mei dacă nu-ți voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mâna mea și ți-l voi aduce înapoi." 38 Iacov a zis: „Fiul meu nu se poate coborî împreună cu voi; căci fratele*Vers. 13. Cap. 37:33;44:28. lui a murit și el a rămas singur; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire*Vers. 4. Cap. 44:29. în călătoria pe care o faceți, cu durere îmi veți coborî perii mei cei albi*Cap. 37:35;44:31. în Locuința morților."