1 Coríntios 7

Despre căsătorie

1 Cu privire la lucrurile despre care mi-ați scris, eu cred că este bineVers. 8,26. ca omul să nu se atingă de femeie. 2 Totuși, din pricina curviei, fiecare bărbat să-și aibă nevasta lui și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei. 3 BărbatulExod 21:10.1 Pet. 3:7. să-și împlinească față de nevastă datoria de soț și tot așa să facă și nevasta față de bărbat. 4 Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. 5 SăExod 19:15.1 Sam. 21:4,5.Ioel 2:16.Zah. 7:3. nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea, apoi să vă împreunați iarăși, ca să1 Tes. 3:5. nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre. 6 Lucrul acesta îl spun ca o îngăduință; nuVers. 12,25.2 Cor. 8:8.2 Cor. 11:17. fac din el o poruncă. 7 Eu așFapte 26:29. vrea ca toți oamenii să fie caCap. 9:5. mine, darMat. 19:12. Cap. 12:11. fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul. 8 Celor neînsurați și văduvelor, le spun că este bineVers. 1,26. pentru ei să rămână ca mine. 9 Dar, dacă1 Tim. 5:14. nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. 10 Celor căsătoriți, le poruncesc, nuVers. 12,25,40. eu, ci Domnul, ca nevastaMal. 2:14,16.Mat. 5:32.Mat. 19:6,9.Marcu 10:11,12.Luca 16:18. să nu se despartă de bărbat. 11 (Dacă este despărțită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Și nici bărbatul să nu-și lase nevasta.

Despărțirea între soții credincioși și cei necredincioși

12 Celorlalți le zic eu, nuVers. 6. Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă și ea voiește să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea. 13 Și dacă o femeie are un bărbat necredincios și el voiește să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei. 14 Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă și nevasta necredincioasă este sfințită prin fratele; altminteri, copiii voștri arMal. 2:15. fi necurați, pe când acum sunt sfinți. 15 Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu este legat: Dumnezeu ne-a chemat să trăim înRom. 12:18;14:19. Cap. 14:33.Evr. 12:14. pace. 16 Căci ce știi tu, nevastă, dacă îți vei mântui1 Pet. 3:1. bărbatul? Sau ce știi tu, bărbate, dacă îți vei mântui nevasta?

Fiecare la locul lui

17 Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a așezat Domnul și în care l-a chemat Dumnezeu. AceastaCap. 4:17.2 Cor. 11:28. este rânduiala pe care am așezat-o în toate Bisericile. 18 Dacă cineva a fost chemat pe când era tăiat împrejur, să rămână tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe când era netăiat împrejur, să nu se taie împrejurFapte 15:1,5,19,24,28.Gal. 5:2.. 19 Tăierea împrejurGal. 5:6;6:15. nu este nimic și netăierea împrejur nu este nimic, ciIoan 15:14.1 Ioan 2:3;3:24. păzirea poruncilor lui Dumnezeu. 20 Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat. 21 Ai fost chemat când erai rob? Să nu te neliniștești de lucrul acesta, dar, dacă poți să ajungi slobod, folosește-te. 22 Căci robul chemat în Domnul este unIoan 8:36.Rom. 6:18,22.Filim. 16. slobozit al Domnului. Tot așa, cel slobod care a fost chemat este un robCap. 9:21.Gal. 5:13.Efes. 6:6.1 Pet. 2:16. al lui Hristos. 23 Voi ați fost cumpărați cuCap. 6:20.1 Pet. 1:18,19.Lev. 25:42. un preț. Nu vă faceți dar robi oamenilor. 24 FiecareVers. 20., fraților, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat.

Despre fetele fecioare

25 Cât despre fecioare, n-amVers. 6,10,40.2 Cor. 8:8,10. o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care1 Tim. 1:16. am căpătat de la Domnul harul să fiuCap. 4:2.1 Tim. 1:12. vrednic de crezare. 26 Iată dar ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: esteVers. 1,8. bine pentru fiecare să rămână așa cum este. 27 Ești legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu ești legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. 28 Însă, dacă te însori, nu păcătuiești. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuiește. Dar ființele acestea vor avea necazuri pământești, și eu aș vrea să vi le cruț. 29 Iată ce vreau să spun, fraților: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acestaRom. 13:11.1 Pet. 4:7.2 Pet. 3:8,9. pentru ca cei ce au neveste să fie ca și cum n-ar avea; 30 cei ce plâng, ca și cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n-ar stăpâni; 31 cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-arCap. 9:18. folosi de ea, căciPs. 39:6.Iac. 1:10;4:14.1 Pet. 1:24;1:7.Ioan 2:17. chipul lumii acesteia trece. 32 Dar eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cine1 Tim. 5:5. nu este însurat se îngrijește de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. 33 Dar cine este însurat se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. 34 Tot așa, între femeia măritată și fecioară este o deosebire: cea nemăritată seLuca 10:40. îngrijește de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă și cu trupul, și cu duhul, iar cea măritată se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. 35 Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laț, ci pentru ceea ce este frumos și ca să puteți sluji Domnului fără piedici. 36 Dacă crede cineva că este rușinos pentru fata lui să treacă de floarea vârstei și nevoia cere așa, să facă ce vrea: nu păcătuiește, să se mărite. 37 Dar cine a luat o hotărâre tare și nu este nevoit, ci este slobod să lucreze cum vrea, și a hotărât în inima lui să-și păstreze pe fiică-sa fecioară face bine. 38 AstfelEvr. 13:4., cine își mărită fata bine face, și cine n-o mărită mai bine face. 39 O femeieRom. 7:2. măritată este legată de lege câtă vreme îi trăiește bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în2 Cor. 6:14. Domnul. 40 Dar, dupăVers. 25. părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne așa cum este. Și cred1 Tes. 4:8. că și eu am Duhul lui Dumnezeu.

He Pātai mō te Mārenatanga

1 Nā, mō ngā mea i tuhituhi mai nā koutou. He mea pai anō mō te tangata kia kaua e pā ki te wahine. 2 Otiia, he whakaaro kei moepuku, kia rite mā te tāne he wahine māna ake, ā, mā te wahine he tāne māna ake. 3 Kia puta te whakaaro pai o te tāne ki te wahine, hei te mea e tika ana; me tō te wahine hoki ki te tāne. 4 Ehara te wahine i te rangatira o tōna tinana ake, engari, te tāne; me te tāne anō, ehara ia i te rangatira o tōna ake tinana, engari, te wahine. 5 Kaua e kaiponu tētahi i tētahi; hāunga ia ki te āta whakaritea mō tētahi wā, kia ātea ai kōrua ki te nohopuku, ki te īnoi, ka hoki ai anō ki a kōrua, kei ai tō kōrua hiahia taikaha hei whakawai mā Hātana i a kōrua.

6 Otirā, ko tēnei kōrero āku he mea whakaae noa, ehara i te tikanga whakatakoto. 7 Ko tāku ia i pai ai, kia pēnei ngā tāngata katoa i ahau nei. Otirā, e hōmai ana e te Atua te āhua mōna ki ia tangata, ki ia tangata, ki tētahi ko tēnei, ki tētahi ko tērā.

8 Ko tāku kupu ia tēnei ki ngā takakau, ki ngā wāhine pouaru, he mea pai mō rātou kia kāti tonu me ahau nei. 9 Otirā, ki te kore e taea e rāua te whakamanawanui, me mārena. He pai ake hoki te mārena i te kakā o te ngākau.

10 Ko tāku whakahau ia tēnei ki te hunga whai hoa, ehara i ahau, engari ko te Ariki, "Aua te wahine e mawehe kē i tāna tāne." 11 Engari, ki te mawehe ia, me noho hoakore, me hohou rānei te rongo ki tāna tāne. Kaua hoki te tāne e whakarere i tāna wahine.

12 Ki ērā atu ia ko tāku kupu tēnei, ehara i te Ariki. Ki te mea he wahine kore whakapono tā tētahi o ngā tēina, ā, ka whakaae taua wahine kia noho tahi rāua, kaua ia e whakarērea e ia. 13 Ā, ko te wahine, he tāne kore whakapono tāna, ā, ka whakaae kia noho tahi rāua, kaua ia e whakarere tāna tāne. 14 Nō te mea e whakatapua ana te tāne whakapono kore e te wahine e whakatapua ana hoki te wahine e whakapono kore e te tāne. Me he kāhore, kua poke ā kōrua tamariki, tēnā ko tēnei, he tapu rātou.

15 Ki te mawehe kē ia te whakapono kore, māna e mawehe kē. E kore tētahi teina, tuahine rānei, e mau te here e ngā mea pēnā. Otirā, kua karangatia tātou e te Atua ki te rangimārie. 16 Mā te aha koe e mōhio ai, e tai, ka ora rānei i a koe tāu tāne? Ā, koe rānei, e te tāne, mā te aha ka mōhio ai, ka ora i a koe tāu wahine?

Kia Pēnā Tāu Noho i tā te Atua i Whakahau ai

17 Heoi anake, kia rite ki tā te Atua tūwhanga ki tēnā, ki tēnā, ki tāna karangatanga hoki ki tēnā, ki tēnā, kia pērā tāna haere. Nā, ko tāku whakatakoto tēnā i roto i ngā hāhi katoa. 18 He mea kokoti tētahi i tōna karangatanga? Kaua e whakakāhoretia tōna kotinga. He mea kokotikore tētahi i tōna karangatanga? Kaua ia e kotia. 19 He mea kore noa iho te kotinga, he mea kore noa iho anō te kotingakore, engari ia te pupuri i ā te Atua ture. 20 Kia mau ia tangata ki tōna karangatanga, i karangatia ai ia. 21 He pononga koe i tōu karangatanga? Kaua e mānukanuka. Otirā, ki te wātea he haerenga noatanga atu mōu, me pēnā. 22 Ko te tangata hoki he pononga i tōna karangatanga i roto i te Ariki, he tangata tuku noa ia nā te Ariki. Waihoki ko te tangata ehara nei i te pononga i tōna karangatanga, he pononga ia nā te Karaiti. 23 Kua oti koutou te hoko ki te utu; aua e meinga hei pononga koutou mā te tangata. 24 E ōku tēina, ko te mahi a tēnei, a tēnei, i tōna karangatanga kia mau ia ki tēnā me te whakaaro anō ki te Atua.

Ngā Take e Pā ana ki ngā Takakau me ngā Pouaru

25 Nā, mō ngā wāhina, kāhore a te Ariki tikanga ki ahau; tēnei ia tōku whakaaro, arā, tō te tangata i a ia nei tō te Ariki atawhai, i pono ai. 26 Nā reira, ki tōku whakaaro he pai tēnei mō te whakararu a tēnei wā, arā, he pai kia kāti tonu te tangata i a ia nei. 27 Kua herea koe ki te wahine? Kaua e whai kia wetekia. Ka oti koe te wewete i te wahine? Kaua e whāia he wahine. 28 Otiia, ki te mārena koe, kāhore ōu hara; ā, ki te mārena te wāhina, kāhore ōna hara. Otiia, tērā e pā mai he whakararu i te kikokiko ki taua hunga pēnā; heoi, me āta hanga ahau ki a koutou.

29 Ko tāku kupu ia tēnei, e ōku tēina, e tūtata ana te wā. Heoi, ināianei tērā e rite te hunga whai wāhine ki te hunga kāhore nei a rātou; 30 me te hunga e tangi ana, ānō kāhore rātou i te tangi; me te hunga e hari ana, ānō kāhore rātou i te hari; me te hunga e hoko ana, ānō kāhore ā rātou taonga; 31 me te hunga i a rātou tēnei ao, ānō kāhore ā rātou hē ki te ao. E memeha haere ana hoki te āhua o tēnei ao.

32 Otiia, ko tāku mea tēnei kia kaua koutou e mānukanuka. Ko tā te takakau e mānukanuka ai ko ngā mea a te Ariki, me pēhea tāna whakamānawareka ki te Ariki. 33 Ko te tangata whai hoa ia, e mānukanuka ana ki ngā mea o te ao, me pēhea tāna whakamānawareka ki tāna wahine. 34 Nā tērā anō te mea i rerekē ai te wahine whai hoa i te wāhina. Ko te wahine takakau, tāna e mānukanuka ai ko ngā mea a te Ariki, kia tapu tahi ai te tinana me te wairua. Ko te wahine whai hoa ia ka mānukanuka ki ngā mea o te ao, me pēhea tāna whakamānawareka ki tāna tāne.

35 Ko tēnei kōrero āku he mea kia hua ai he pai mō koutou anō; ehara i te mea kia māhangatia ai koutou, engari, mō te mea e haratau ana, kia ū ai koutou ki te Ariki, kāhore he mea hei rorona kē.

36 Nā, ki te whakaaro tētahi tangata e hē ana tāna tikanga ki tāna wāhina, mehemea kua pahure tōna taiohinga, ā, heoi anō tikanga, māna e mea tāna e pai ai, kāhore ōna hara; me mārena rāua. 37 Ko te tangata ia e ū ana i tōna ngākau, ā, kāhore he mea hei akiaki i a ia, kei a ia ake anō te tikanga mō tāna e pai ai, ā, kua oti tēnei te whakatakoto e tōna ngākau, kia waiho tāna wāhina, kei te pai tāna mahi. 38 Nā, he pai te mahi a te tangata e tuku ana kia mārenatia tāna wāhina; pai ake ia te mahi a te tangata kāhore e tuku kia mārenatia.

39 E herea ana te wahine e te ture i te mea e ora ana tāna tāne; ki te mate ia te tāne, kua wātea ia ki te mārena ki tāna e pai ai; otirā i roto i te Ariki. 40 Ki tōku whakaaro ia, nui kē atu tōna hari ki te kāti tonu ia. Ā, ki tāku mahara kei ahau anō hoki te Wairua o te Atua.