1 Now there were in Antioch, in the assembly which was there, prophets and teachers: Barnabas, and Simeon who was called Niger, and Lucius the Cyrenian, and Manaen, foster-brother of Herod the tetrarch, and Saul. 2 And as they were ministering to the Lord and fasting, the Holy Spirit said, Separate me now Barnabas and Saul for the work to which I have called them. 3 Then, having fasted and prayed, and having laid their hands on them, they let them go.

4 They therefore, having been sent forth by the Holy Spirit, went down to Seleucia, and thence sailed away to Cyprus. 5 And being in Salamis, they announced the word of God in the synagogues of the Jews. And they had John also as their attendant. 6 And having passed through the whole island as far as Paphos, they found a certain man a magician, a false prophet, a Jew, whose name was Bar-jesus, 7 who was with the proconsul Sergius Paulus, an intelligent man. He, having called Barnabas and Saul to him, desired to hear the word of God. 8 But Elymas the magician (for so his name is by interpretation) opposed them, seeking to turn away the proconsul from the faith. 9 But Saul, who also is Paul, filled with the Holy Spirit, fixing his eyes upon him, 10 said, O full of all deceit and all craft: son of the devil, enemy of all righteousness; wilt thou not cease perverting the right paths of the Lord? 11 And now behold, the Lord’s hand is upon thee, and thou shalt be blind, not seeing the sun for a season. And immediately there fell upon him a mist and darkness; and going about he sought persons who should lead him by the hand. 12 Then the proconsul, seeing what had happened, believed, being amazed at the teaching of the Lord. 13 And having sailed from Paphos, Paul and his company came to Perga of Pamphylia; and John separated from them and returned to Jerusalem.

14 But they, passing through from Perga, came to Antioch of Pisidia; and entering into the synagogue on the sabbath day they sat down. 15 And after the reading of the law and the prophets, the rulers of the synagogue sent to them, saying, Brethren, if ye have any word of exhortation to the people, speak. 16 And Paul, rising up and making a sign with the hand, said, Israelites, and ye that fear God, hearken. 17 The God of this people Israel chose our fathers, and exalted the people in their sojourn in the land of Egypt, and with a high arm brought them out of it, 18 and for a time of about forty years he nursed them in the desert. 19 And having destroyed seven nations in the land of Canaan, he gave them their land as an inheritance. 20 And after these things he gave them judges till Samuel the prophet, to the end of about four hundred and fifty years. 21 And then they asked for a king, and God gave to them Saul, son of Kis, a man of the tribe of Benjamin, during forty years. 22 And having removed him he raised up to them David for king, of whom also bearing witness he said, I have found David, the son of Jesse, a man after my heart, who shall do all my will. 23 Of this man’s seed according to promise has God brought to Israel a Saviour, Jesus; 24 John having proclaimed before the face of his entry among the people the baptism of repentance to all the people of Israel. 25 And as John was fulfilling his course he said, Whom do ye suppose that I am? I am not he. But behold, there comes one after me, the sandal of whose feet I am not worthy to loose. 26 Brethren, sons of Abraham’s race, and those who among you fear God, to you has the word of this salvation been sent: 27 for those who dwell in Jerusalem, and their rulers, not having known him, have fulfilled also the voices of the prophets which are read on every sabbath, by judging him. 28 And having found no cause of death in him, they begged of Pilate that he might be slain. 29 And when they had fulfilled all things written concerning him, they took him down from the cross and put him in a sepulchre; 30 but God raised him from among the dead, 31 who appeared for many days to those who had come up with him from Galilee to Jerusalem, who are now his witnesses to the people. 32 And we declare unto you the glad tidings of the promise made to the fathers, 33 that God has fulfilled this to us their children, having raised up Jesus; as it is also written in the second psalm, Thou art my Son: this day have I begotten thee. 34 But that he raised him from among the dead, no more to return to corruption, he spoke thus: I will give to you the faithful mercies of David. 35 Wherefore also he says in another, Thou wilt not suffer thy gracious one to see corruption. 36 For David indeed, having in his own generation ministered to the will of God, fell asleep, and was added to his fathers and saw corruption. 37 But he whom God raised up did not see corruption. 38 Be it known unto you, therefore, brethren, that through this man remission of sins is preached to you, 39 and from all things from which ye could not be justified in the law of Moses, in him every one that believes is justified. 40 See therefore that that which is spoken in the prophets do not come upon you, 41 Behold, ye despisers, and wonder and perish; for I work a work in your days, a work which ye will in no wise believe if one declare it to you.

42 And as they went out they begged that these words might be spoken to them the ensuing sabbath. 43 And the congregation of the synagogue having broken up, many of the Jews and of the worshipping proselytes followed Paul and Barnabas, who speaking to them, persuaded them to continue in the grace of God. 44 And on the coming sabbath almost all the city was gathered together to hear the word of God. 45 But the Jews, seeing the crowds, were filled with envy, and contradicted the things said by Paul, contradicting and speaking injuriously. 46 And Paul and Barnabas spoke boldly and said, It was necessary that the word of God should be first spoken to you; but, since ye thrust it from you, and judge yourselves unworthy of eternal life, lo, we turn to the nations; 47 for thus has the Lord enjoined us: I have set thee for a light of the nations, that thou shouldest be for salvation to the end of the earth. 48 And those of the nations, hearing it, rejoiced, and glorified the word of the Lord, and believed, as many as were ordained to eternal life. 49 And the word of the Lord was carried through the whole country. 50 But the Jews excited the women of the upper classes who were worshippers, and the first people of the city, and raised a persecution against Paul and Barnabas, and cast them out of their coasts. 51 But they, having shaken off the dust of their feet against them, came to Iconium. 52 And the disciples were filled with joy and the Holy Spirit.

1 În*Cap. 11:27;14:26;15:35. Biserica din Antiohia erau niște proroci și învățători: Barnaba*Cap. 11:22-26., Simon, numit Niger, Luciu*Rom. 16:21. din Cirene, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, și Saul. 2 Pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneți-Mi deoparte*Num. 8:14. Cap. 9:15;22:21.Rom. 1:1.Gal. 1:15;2:9. pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la*Mat. 9:38. Cap. 14:26.Rom. 10:15.Efes. 3:7,8.1 Tim. 2:7.2 Tim. 1:11.Evr. 5:4. care i-am chemat." 3 Atunci, după ce au postit*Cap. 6:6. și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece. 4 Barnaba și Saul, trimiși de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia și de acolo au plecat cu corabia la Cipru*Cap. 4:36.. 5 Ajunși la Salamina, au vestit*Vers. 46. Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan*Cap. 12:25;15:37.. 6 După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un*Cap. 8:9. vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu, cu numele Bar-Isus, 7 care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înțelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba și pe Saul și și-a arătat dorința să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 8 Dar Elima*Exod 7:11.2 Tim. 3:8., vrăjitorul – căci așa se tâlcuiește numele lui –, le stătea împotrivă și căuta să abată pe dregător de la credință. 9 Atunci, Saul, care se mai numește și Pavel, fiind plin*Cap. 4:8. de Duhul Sfânt, s-a uitat țintă la el 10 și a zis: „Om plin de toată viclenia și de toată răutatea, fiul*Mat. 13:38.Ioan 8:44.1 Ioan 3:8. dracului, vrăjmaș al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului? 11 Acum, iată că mâna*Exod 9:3.1 Sam. 5:6. Domnului este împotriva ta: vei fi orb și nu vei vedea soarele până la o vreme." Îndată a căzut peste el ceață și întuneric și căuta bâjbâind niște oameni care să-l ducă de mână. 12 Atunci, dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut și a rămas uimit de învățătura Domnului.

13 Pavel și tovarășii lui au pornit cu corabia din Pafos și s-au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan*Cap. 15:38. s-a despărțit de ei și s-a întors la Ierusalim. 14 Din Perga, și-au urmat drumul înainte și au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat*Cap. 16:13;17:2;18:4. în sinagogă și au șezut jos. 15 După citirea*Luca 4:16. Vers. 27. Legii și a Prorocilor, fruntașii sinagogii au trimis să le zică: „Fraților, dacă aveți un cuvânt*Evr. 13:22. de îndemn pentru norod, vorbiți." 16 Pavel s-a sculat, a făcut*Cap. 12:17. semn cu mâna și a zis: „Bărbați israeliți și voi care*Vers. 26,42,43. Cap. 10:35. vă temeți de Dumnezeu, ascultați! 17 Dumnezeul acestui popor Israel a*Deut. 7:6,7. ales pe părinții noștri. A ridicat la cinste pe norodul acesta*Exod 1:1.Ps. 105:23,24. Cap. 7:17., în timpul șederii lui în țara Egiptului, și*Exod 6:6;13:14,16. l-a scos din Egipt cu brațul Său cel puternic. 18 Timp*Exod 16:35.Num. 14:33,34.Ps. 95:9,10. Cap. 7:36. de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie. 19 Și, după ce a nimicit*Deut. 7:1. șapte popoare în Țara Canaanului, le-a*Ios. 14:1,2.Ps. 78:55. dat de moștenire pământul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani. 20 După aceste lucruri le-a*Iuda 2,16. dat judecători, până*1 Sam. 3:20. la prorocul Samuel. 21 Ei au cerut atunci*1 Sam. 8:5;10:1. un împărat. Și, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminția lui Beniamin, 22 apoi l-a înlăturat*1 Sam. 15:23,26,28;16:1.Osea 13:11. și le-a*1 Sam. 16:13.2 Sam. 2:4;5:3. ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: ‘Am*Ps. 89:20. găsit pe David, fiul lui Iese, om*1 Sam. 13:14. Cap. 7:46. după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.’ 23 Din*Is. 11:1.Luca 1:32,69. Cap. 2:30.Rom. 1:3. sămânța lui David, Dumnezeu, după făgăduința*2 Sam. 7:12.Ps. 132:11. Sa, a ridicat lui Israel un Mântuitor*Mat. 1:21.Rom. 11:26., care este Isus. 24 Înainte*Mat. 3:1.Luca 3:3. de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinței la tot norodul lui Israel. 25 Și Ioan, când era la sfârșitul însărcinării lui, zicea: ‘Cine*Mat. 3:11.Marcu 1:7.Luca 3:16.Ioan 1:20,27. credeți că sunt eu? Nu sunt Acela, ci iată că după mine vine Unul căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg încălțămintea picioarelor.’ 26 Fraților, fii ai neamului lui Avraam, și cei ce vă temeți de Dumnezeu, vouă*Mat. 10:6.Luca 24:47. Cap. 3:26. Vers. 46. v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri. 27 Căci locuitorii din Ierusalim și mai-marii lor n-au cunoscut*Luca 23:34. Cap. 3:17.1 Cor. 2:8. pe Isus și, prin faptul că L-au osândit, au împlinit*Vers. 14,15. Cap. 15:21. cuvintele prorocilor, care*Luca 24:20,44. Cap. 26:22; 28:23. se citesc în fiecare Sabat. 28 Măcar că*Mat. 27:22.Marcu 15:13,14.Luca 23:21,22.Ioan 19:6,15. n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuși*Cap. 3:13,14. ei au cerut lui Pilat să-L omoare. 29 Și*Luca 18:31;24:44.Ioan 19:28,30,36,37., după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos*Mat. 27:59.Marcu 15:46.Luca 23:53.Ioan 19:38. de pe lemn și L-au pus într-un mormânt. 30 Dar*Mat. 28:6. Cap. 2:24; 3:15,26;5:30. Dumnezeu L-a înviat din morți. 31 El*Mat. 28:16. Cap. 1:3.1 Cor. 15:5-7. S-a arătat, timp de mai multe zile, celor ce se suiseră cu El din*Cap. 1:11. Galileea la Ierusalim și care*Cap. 1:8;2:32;3:15;5:32., acum, sunt martorii Lui înaintea norodului. 32 Și noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduința*Gen. 3:15;12:3;22:18. Cap. 26:6.Rom. 4:13.Gal. 3:16. făcută părinților noștri, 33 Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: ‘Tu*Ps. 2:7.Evr. 1:5;5:5. ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut.’ 34 Că L-a înviat din morți, așa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: ‘Vă voi*Is. 55:3. împlini cu toată credincioșia făgăduințele sfinte pe care le-am făcut lui David.’ 35 De aceea mai zice și în alt psalm: ‘Nu*Ps. 16:10. Cap. 2:31. vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.’ 36 Și David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit*1 Împ. 2:10. Cap. 2:29., a fost îngropat lângă părinții săi și a văzut putrezirea. 37 Dar Acela pe care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea. 38 Să știți dar, fraților, că în El*Ier. 31:34.Dan. 9:24.Luca 24:47.1 Ioan 2:12. vi se vestește iertarea păcatelor, 39 și oricine crede este iertat prin El*Is. 53:11.Rom. 3:28;8:3.Evr. 7:19. de toate lucrurile de care n-ați putut fi iertați prin Legea lui Moise. 40 Astfel, luați seama să nu vi se întâmple ce se spune în proroci*Is. 29:14.Hab. 1:5.: 41 ‘Uitați-vă, disprețuitorilor, mirați-vă și pieriți, căci în zilele voastre am să fac o lucrare pe care n-o veți crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva.’"

42 Când au ieșit afară, neamurile i-au rugat să le vorbească și în Sabatul viitor despre aceleași lucruri. 43 Și după ce s-a împrăștiat adunarea, mulți din iudei și din prozeliții evlavioși au mers după Pavel și Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei și-i*Cap. 11:23;14:22. îndemnau să stăruiască în harul*Tit 2:11.Evr. 12:15.1 Pet. 5:12. lui Dumnezeu. 44 În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 45 Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse*Cap. 18:6.1 Pet. 4:4.Iuda 10. de Pavel și-l batjocoreau. 46 Dar Pavel și Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia*Mat. 10:6. Cap. 3:26. Vers. 26.Rom. 1:16. vestit mai întâi vouă, dar*Exod 32:10.Deut. 32:21.Is. 55:5.Mat. 21:43.Rom. 10:19., fiindcă voi nu-l primiți și singuri vă judecați nevrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem*Cap. 18:6;28:28. spre neamuri. 47 Căci așa ne-a poruncit Domnul: ‘Te-am*Is. 42:6;49:6.Luca 2:32. pus ca să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.’" 48 Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta și preamăreau Cuvântul Domnului. Și*Cap. 2:47. toți cei ce erau rânduiți să capete viața veșnică au crezut. 49 Cuvântul Domnului se răspândea în toată țara. 50 Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază și pe fruntașii cetății, au stârnit*2 Tim. 3:11. o prigonire împotriva lui Pavel și Barnaba și i-au izgonit din hotarele lor. 51 Pavel*Mat. 10:14.Marcu 6:11.Luca 9:5. Cap. 18:8. și Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și s-au dus în Iconia, 52 în timp ce ucenicii erau plini*Mat. 5:12.Ioan 16:22. Cap. 2:46. de bucurie și de Duhul Sfânt.