1 And as they were speaking to the people, the priests and captain of the temple and the Sadducees came upon them, 2 being distressed on account of their teaching the people and preaching by Jesus the resurrection from among the dead; 3 and they laid hands on them, and put them in ward till the morrow; for it was already evening. 4 But many of those who had heard the word believed; and the number of the men had become about five thousand.

5 And it came to pass on the morrow that their rulers and elders and scribes were gathered together at Jerusalem, 6 and Annas the high priest, and Caiaphas, and John, and Alexander, and as many as were of the high priestly family; 7 and having placed them in the midst they inquired, In what power or in what name have ye done this? 8 Then Peter, filled with the Holy Spirit, said to them, Rulers of the people and elders of Israel, 9 if we this day are called upon to answer as to the good deed done to the infirm man, how he has been healed, 10 be it known to you all, and to all the people of Israel, that in the name of Jesus Christ the Nazaraean, whom ye have crucified, whom God has raised from among the dead, by him this man stands here before you sound in body. 11 He is the stone which has been set at nought by you the builders, which is become the corner stone. 12 And salvation is in none other, for neither is there another name under heaven which is given among men by which we must be saved. 13 But seeing the boldness of Peter and John, and perceiving that they were unlettered and uninstructed men, they wondered; and they recognised them that they were with Jesus. 14 And beholding the man who had been healed standing with them, they had nothing to reply;

15 but having commanded them to go out of the council they conferred with one another, 16 saying, What shall we do to these men? for that indeed an evident sign has come to pass through their means is manifest to all that inhabit Jerusalem, and we cannot deny it. 17 But that it be not further spread among the people, let us threaten them severely no longer to speak to any man in this name. 18 And having called them, they charged them not to speak at all nor teach in the name of Jesus. 19 But Peter and John answering said to them, If it be righteous before God to listen to you rather than to God, judge ye; 20 for as for us we cannot refrain from speaking of the things which we have seen and heard. 21 But they, having further threatened them, let them go, finding no way how they might punish them, on account of the people, because all glorified God for what had taken place; 22 for the man on whom this sign of healing had taken place was above forty years old.

23 And having been let go, they came to their own company, and reported all that the chief priests and elders had said to them. 24 And they, having heard it, lifted up their voice with one accord to God, and said, Lord, thou art the God who made the heaven and the earth and the sea, and all that is in them; 25 who hast said by the mouth of thy servant David, Why have the nations raged haughtily and the peoples meditated vain things? 26 The kings of the earth were there, and the rulers were gathered together against the Lord and against his Christ. 27 For in truth against thy holy servant Jesus, whom thou hadst anointed, both Herod and Pontius Pilate, with the nations, and peoples of Israel, have been gathered together in this city 28 to do whatever thy hand and thy counsel had determined before should come to pass. 29 And now, Lord, look upon their threatenings, and give to thy bondmen with all boldness to speak thy word, 30 in that thou stretchest out thy hand to heal, and that signs and wonders take place through the name of thy holy servant Jesus. 31 And when they had prayed, the place in which they were assembled shook, and they were all filled with the Holy Spirit, and spoke the word of God with boldness.

32 And the heart and soul of the multitude of those that had believed were one, and not one said that anything of what he possessed was his own, but all things were common to them; 33 and with great power did the apostles give witness of the resurrection of the Lord Jesus, and great grace was upon them all. 34 For neither was there any one in want among them; for as many as were owners of lands or houses, selling them, brought the price of what was sold 35 and laid it at the feet of the apostles; and distribution was made to each according as any one might have need. 36 And Joseph, who had been surnamed Barnabas by the apostles (which is, being interpreted, Son of consolation), a Levite, Cyprian by birth, 37 being possessed of land, having sold it, brought the money and laid it at the feet of the apostles.

1 Pe când vorbeau Petru și Ioan norodului, au venit la ei pe neașteptate preoții, căpitanul Templului și saducheii, 2 foarte necăjiți*Mat. 22:23. Cap. 23:8. că învățau pe norod și vesteau în Isus învierea din morți. 3 Au pus mâinile pe ei și i-au aruncat în temniță până a doua zi, căci se înserase. 4 Însă mulți din cei ce auziseră cuvântarea au crezut, și numărul bărbaților credincioși s-a ridicat aproape la cinci mii. 5 A doua zi, mai-marii norodului, bătrânii și cărturarii s-au adunat împreună la Ierusalim, 6 cu marele preot Ana*Luca 3:2.Ioan 11:49;18:13., Caiafa, Ioan, Alexandru și toți cei ce se trăgeau din neamul marilor preoți. 7 Au pus pe Petru și pe Ioan în mijlocul lor și i-au întrebat: „Cu*Exod 2:14.Mat. 21:23. Cap. 7:27. ce putere sau în numele cui ați făcut voi lucrul acesta?" 8 Atunci*Luca 12:11,12. Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai-mari ai norodului și bătrâni ai lui Israel! 9 Fiindcă suntem trași astăzi la răspundere pentru o facere de bine făcută unui om bolnav și suntem întrebați cum a fost vindecat, 10 s-o știți toți și s-o știe tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfățișează înaintea voastră pe deplin sănătos în*Cap. 3:6,16. Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe*Cap. 2:4. care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți. 11 El*Ps. 118:22.Is. 28:16.Mat. 21:42. este ‘piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului’. 12 În nimeni altul nu este mântuire, căci nu*Mat. 1:21. Cap. 10:43.1 Tim. 2:5,6. este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți." 13 Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan, s-au mirat, întrucât*Mat. 11:25.1 Cor. 1:27. știau că erau oameni necărturari și de rând, și au priceput că fuseseră cu Isus. 14 Dar, fiindcă vedeau lângă*Cap. 3:11. ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă. 15 Le-au poruncit doar să iasă din sobor, s-au sfătuit între ei 16 și au zis: „Ce*Ioan 11:47. vom face oamenilor acestora? Căci este știut*Cap. 3:9,10. de toți locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui. 17 Dar, ca să nu se lățească vestea aceasta mai departe în norod, să-i amenințăm și să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta." 18 Și după ce i-au chemat*Cap. 5:40., le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai învețe pe oameni în Numele lui Isus. 19 Drept răspuns, Petru și Ioan le-au zis: „Judecați voi singuri dacă*Cap. 5:29. este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, 20 căci*Cap. 1:8;2:32;22:15.1 Ioan 1:1,3. noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit." 21 I-au amenințat din nou și i-au lăsat să plece, căci nu știau cum să-i pedepsească, din pricina*Mat. 21:26.Luca 20:6,19;22:2. Cap. 5:26. norodului, fiindcă*Cap. 3:7,8. toți slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22 Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare avea mai bine de patruzeci de ani.

23 După*Cap. 12:12. ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor și le-au istorisit tot ce le spuseseră preoții cei mai de seamă și bătrânii. 24 Când au auzit ei aceste lucruri, și-au ridicat glasul toți împreună către Dumnezeu și au zis: „Stăpâne, Doamne, care*2 Împ. 19:15. ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele! 25 Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: ‘Pentru ce*Ps. 2:1. se întărâtă neamurile și pentru ce cugetă noroadele lucruri deșarte? 26 Împărații pământului s-au răsculat și domnitorii s-au unit împotriva Domnului și împotriva Unsului Său.’ 27 În*Mat. 26:3.Luca 22:2;23:1,8. adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt*Luca 1:35., Isus, pe*Luca 4:18.Ioan 10:36. care L-ai uns Tu, s-au însoțit în cetatea aceasta Irod și Pilat din Pont cu neamurile și cu noroadele lui Israel, 28 ca*Cap. 2:23;3:18. să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta și sfatul Tău. 29 Și acum, Doamne, uită-Te la amenințările lor, dă putere robilor Tăi să*Vers. 13,31. Cap. 9:27;13:46;14:3;19:8;26:26;28:31.Efes. 6:19. vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala 30 și întinde-Ți mâna, ca*Cap. 2:43;5:12. să se facă tămăduiri, minuni și semne prin*Cap. 3:6,16. Numele Robului*Vers. 27. Tău celui sfânt, Isus." 31 După ce s-au rugat ei, s-a*Cap. 2:2,4;16:26. cutremurat locul unde erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt și*Vers. 29. vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

32 Mulțimea celor ce crezuseră era*Cap. 5:12.Rom. 15:5,6.2 Cor. 13:11.Filip. 1:27;2:2.1 Pet. 3:8. o inimă și un suflet. Niciunul*Cap. 2:44. nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obște. 33 Apostolii mărturiseau cu multă*Cap. 1:8. putere despre*Cap. 1:22. învierea Domnului Isus. Și un mare*Cap. 2:47. har era peste toți. 34 Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toți*Cap. 2:45. cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau prețul lucrurilor vândute 35 și-l*Vers. 37. Cap. 5:2. puneau la picioarele apostolilor, apoi*Cap. 2:45;6:1. se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie. 36 Iosif, numit de apostoli și Barnaba, adică, în tălmăcire, „fiul mângâierii", un levit, de neam din Cipru, 37 a vândut un ogor pe care-l avea*Vers. 34,35. Cap. 5:1,2., a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.