1 And having journeyed through Amphipolis and Apollonia, they came to Thessalonica, where was the synagogue of the Jews. 2 And according to Paul’s custom he went in among them, and on three sabbaths reasoned with them from the scriptures, 3 opening and laying down that the Christ must have suffered and risen up from among the dead, and that this is the Christ, Jesus whom I announce to you. 4 And some of them believed, and joined themselves to Paul and Silas, and of the Greeks who worshipped, a great multitude, and of the chief women not a few. 5 But the Jews having been stirred up to jealousy, and taken to themselves certain wicked men of the lowest rabble, and having got a crowd together, set the city in confusion; and having beset the house of Jason sought to bring them out to the people; 6 and not having found them, dragged Jason and certain brethren before the politarchs, crying out, These men that have set the world in tumult, are come here also, 7 whom Jason has received; and these all do contrary to the decrees of Caesar, saying, that there is another king, Jesus. 8 And they troubled the crowd and the politarchs when they heard these things. 9 And having taken security of Jason and the rest, they let them go.

10 But the brethren immediately sent away, in the night, Paul and Silas to Berea; who, being arrived, went away into the synagogue of the Jews. 11 And these were more noble than those in Thessalonica, receiving the word with all readiness of mind, daily searching the scriptures if these things were so. 12 Therefore many from among them believed, and of Grecian women of the upper classes and men not a few. 13 But when the Jews from Thessalonica knew that the word of God was announced in Berea also by Paul, they came there also, stirring up the crowds. 14 And then immediately the brethren sent away Paul to go as to the sea; but Silas and Timotheus abode there. 15 But they that conducted Paul brought him as far as Athens; and, having received a commandment to Silas and Timotheus, that they should come to him as quickly as possible, they departed.

16 But in Athens, while Paul was waiting for them, his spirit was painfully excited in him seeing the city given up to idolatry. 17 He reasoned therefore in the synagogue with the Jews, and those who worshipped, and in the market-place every day with those he met with. 18 But some also of the Epicurean and Stoic philosophers attacked him. And some said, What would this chatterer say? and some, He seems to be an announcer of foreign demons, because he announced the glad tidings of Jesus and the resurrection to them. 19 And having taken hold on him they brought him to Areopagus, saying, Might we know what this new doctrine which is spoken by thee is? 20 For thou bringest certain strange things to our ears. We wish therefore to know what these things may mean. 21 Now all the Athenians and the strangers sojourning there spent their time in nothing else than to tell and to hear the news.

22 And Paul standing in the midst of Areopagus said, Athenians, in every way I see you given up to demon worship; 23 for, passing through and beholding your shrines, I found also an altar on which was inscribed, To the unknown God. Whom therefore ye reverence, not knowing him, him I announce to you. 24 The God who has made the world and all things which are in it, he, being Lord of heaven and earth, does not dwell in temples made with hands, 25 nor is served by men’s hands as needing something, himself giving to all life and breath and all things; 26 and has made of one blood every nation of men to dwell upon the whole face of the earth, having determined ordained times and the boundaries of their dwelling, 27 that they may seek God; if indeed they might feel after him and find him, although he is not far from each one of us: 28 for in him we live and move and exist; as also some of the poets amongst you have said, For we are also his offspring. 29 Being therefore the offspring of God, we ought not to think that which is divine to be like gold or silver or stone, the graven form of man’s art and imagination. 30 God therefore, having overlooked the times of ignorance, now enjoins men that they shall all everywhere repent, 31 because he has set a day in which he is going to judge the habitable earth in righteousness by the man whom he has appointed, giving the proof of it to all in having raised him from among the dead.

32 And when they heard of the resurrection of the dead, some mocked, and some said, We will hear thee again also concerning this. 33 Thus Paul went out of their midst. 34 But some men joining themselves to him believed; among whom also was Dionysius the Areopagite, and a woman by name Damaris, and others with them.

1 Pavel și Sila au trecut prin Amfipoli și Apolonia și au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. 2 Pavel, după obiceiul său, a*Luca 4:16. Cap. 9:20;13:5,14;14:1;16:13;19:8. intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi, 3 dovedind și lămurind că*Luca 24:26,46. Cap. 18:28.Gal. 3:1. Hristosul trebuia să pătimească și să învieze din morți. „Și acest Isus, pe care vi-L vestesc eu", zicea el, „este Hristosul." 4 Unii*Cap. 28:24. din ei și o mare mulțime de greci temători de Dumnezeu și multe femei de frunte au crezut și au trecut de partea lui Pavel și a lui Sila*Cap. 15:22,27,32,40.. 5 Dar iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei niște oameni fără căpătâi din mulțime, au făcut gloată și au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason și căutau pe Pavel și pe Sila ca să-i aducă afară, la norod. 6 Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason*Rom. 16:21. și pe vreo câțiva frați înaintea dregătorilor cetății și strigau: „Oamenii aceștia*Cap. 16:20. care au răscolit lumea au venit și aici, 7 și Iason i-a găzduit. Ei toți lucrează împotriva poruncilor Cezarului și spun*Luca 23:2.Ioan 19:12.1 Pet. 2:13. că este un alt Împărat: Isus." 8 Prin aceste vorbe, iudeii au tulburat norodul și pe dregătorii cetății, 9 care au dat drumul lui Iason și celorlalți numai după ce au căpătat de la ei un zălog.

10 Frații*Cap. 9:25. Vers. 14. au trimis îndată, noaptea, pe Pavel și pe Sila la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor. 11 Iudeii aceștia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna și cercetau*Is. 34:16.Luca 16:29.Ioan 5:39. Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este așa. 12 Mulți dintre ei și din femeile cu vază ale grecilor și mulți bărbați au crezut. 13 Dar iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu și în Bereea, au venit acolo, ca să tulbure și să ațâțe noroadele. 14 Atunci, frații au pornit îndată*Mat. 10:23. pe Pavel spre mare; Sila și Timotei au rămas în Bereea.

15 Cei ce însoțeau pe Pavel l-au dus până la Atena. Apoi s-au întors cu însărcinarea*Cap. 18:5. să ducă lui Sila și lui Timotei porunca să vină cât mai curând la el. 16 Pe când îi aștepta Pavel în Atena, i se*2 Pet. 2:8. întărâta duhul la vederea acestei cetăți pline de idoli. 17 În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii și cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piață stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea. 18 Unii din filozofii epicurieni și stoici au intrat în vorbă cu el. Și unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?" Alții, când l-au auzit că vestește pe Isus și învierea, ziceau: „Pare că vestește niște dumnezei străini." 19 Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag și au zis: „Putem să știm care este această învățătură nouă pe care o vestești tu? 20 Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să știm ce vrea să zică aceasta." 21 Căci toți atenienii și străinii care stăteau în Atena nu-și petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou. 22 Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului și a zis: „Bărbați atenieni! În toate privințele vă găsesc foarte religioși. 23 Căci, pe când străbăteam cetatea voastră și mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinați voi, am descoperit chiar și un altar pe care este scris: ‘Unui Dumnezeu necunoscut!’ Ei bine, ceea ce voi cinstiți, fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu. 24 Dumnezeu*Cap. 14:15. care a făcut lumea și tot ce este în ea este Domnul*Mat. 11:25. cerului și al pământului și nu*Cap. 7:48. locuiește în temple făcute de mâini. 25 El nu este slujit de mâini omenești, ca*Ps. 50:8. și când ar avea trebuință de ceva, El*Gen. 2:7.Num. 16:22.Iov 12:10;27:3;33:4.Is. 42:5;57:16.Zah. 12:1., care dă tuturor viața, suflarea și toate lucrurile. 26 El a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare*Deut. 32:8. locuinței lor, 27 ca*Rom. 1:20. ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar*Cap. 14:17. că nu este departe de fiecare din noi. 28 Căci în*Col. 1:17.Evr. 1:3. El avem viața, mișcarea și ființa, după cum*Tit 1:12. au zis și unii din poeții voștri: ‘Suntem din neamul Lui…’ 29 Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu*Is. 40:18. trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meșteșugirea și iscusința omului. 30 Dumnezeu nu ține seama de vremurile*Cap. 14:16.Rom. 3:25. de neștiință și poruncește acum*Luca 24:47.Tit 2:11,12.1 Pet. 1:14;4:3. tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, 31 pentru că a rânduit o zi în care va*Cap. 10:42.Rom. 2:16;14:10. judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin*Cap. 2:24. faptul că L-a înviat din morți…" 32 Când au auzit ei de învierea morților, unii își băteau joc, iar alții au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată." 33 Astfel, Pavel a ieșit din mijlocul lor. 34 Totuși unii au trecut de partea lui și au crezut; între aceștia erau Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris și alții împreună cu ei.