1 And it came to pass, while Apollos was at Corinth, Paul, having passed through the upper districts, came to Ephesus, and finding certain disciples, 2 he said to them, Did ye receive the Holy Spirit when ye had believed? And they said to him, We did not even hear if the Holy Spirit was come. 3 And he said, To what then were ye baptised? And they said, To the baptism of John. 4 And Paul said, John indeed baptised with the baptism of repentance, saying to the people that they should believe on him that was coming after him, that is, on Jesus. 5 And when they heard that, they were baptised to the name of the Lord Jesus. 6 And Paul having laid his hands on them, the Holy Spirit came upon them, and they spoke with tongues and prophesied. 7 And all the men were about twelve.

8 And entering into the synagogue, he spoke boldly during three months, reasoning and persuading the things concerning the kingdom of God. 9 But when some were hardened and disbelieved, speaking evil of the way before the multitude, he left them and separated the disciples, reasoning daily in the school of Tyrannus. 10 And this took place for two years, so that all that inhabited Asia heard the word of the Lord, both Jews and Greeks. 11 And God wrought no ordinary miracles by the hands of Paul, 12 so that even napkins or aprons were brought from his body and put upon the sick, and the diseases left them, and the wicked spirits went out.

13 And certain of the Jewish exorcists also, who went about, took in hand to call upon those who had wicked spirits the name of the Lord Jesus, saying, I adjure you by Jesus, whom Paul preaches. 14 And there were certain men, seven sons of Sceva, Jewish high priest, who were doing this. 15 But the wicked spirit answering said to them, Jesus I know, and Paul I am acquainted with; but ye, who are ye? 16 And the man in whom the wicked spirit was leaped upon them, and having mastered both, prevailed against them, so that they fled out of that house naked and wounded. 17 And this became known to all, both Jews and Greeks, who inhabited Ephesus, and fear fell upon all of them, and the name of the Lord Jesus was magnified. 18 And many of those that believed came confessing and declaring their deeds. 19 And many of those that practised curious arts brought their books of charms and burnt them before all. And they reckoned up the prices of them, and found it fifty thousand pieces of silver. 20 Thus with might the word of the Lord increased and prevailed.

21 And when these things were fulfilled, Paul purposed in his spirit to go to Jerusalem, passing through Macedonia and Achaia, saying, After I have been there I must see Rome also. 22 And having sent into Macedonia two of those ministering to him, Timotheus and Erastus, he remained himself awhile in Asia. 23 And there took place at that time no small disturbance about the way. 24 For a certain man by name Demetrius, a silver-beater, making silver temples of Artemis, brought no small gain to the artisans; 25 whom having brought together, and those who wrought in such things, he said, Men, ye know that our well-living arises from this work, 26 and ye see and hear that this Paul has persuaded and turned away a great crowd, not only of Ephesus, but almost of all Asia, saying that they are no gods which are made with hands. 27 Now not only there is danger for us that our business come into discredit, but also that the temple of the great goddess Artemis be counted for nothing, and that her greatness should be destroyed whom the whole of Asia and the world reveres. 28 And having heard this, and being filled with rage, they cried out, saying, Great is Artemis of the Ephesians. 29 And the whole city was filled with confusion, and they rushed with one accord to the theatre, having seized and carried off with them Gaius and Aristarchus, Macedonians, fellow-travellers of Paul. 30 But Paul intending to go in to the people, the disciples suffered him not; 31 and some of the Asiarchs also, who were his friends, sent to him and urged him not to throw himself into the theatre. 32 Different persons therefore cried out some different thing; for the assembly was tumultuous, and the most did not know for what cause they had come together. 33 But from among the crowd they put forward Alexander, the Jews pushing him forward. And Alexander, beckoning with his hand, would have made a defence to the people. 34 But, recognising that he was a Jew, there was one cry from all, shouting for about two hours, Great is Artemis of the Ephesians. 35 And the townclerk, having quieted the crowd, said, Ephesians, what man is there then who does not know that the city of the Ephesians is temple-keeper of Artemis the great, and of the image which fell down from heaven? 36 These things therefore being undeniable, it is necessary that ye should be calm and do nothing headlong. 37 For ye have brought these men, who are neither temple-plunderers, nor speak injuriously of your goddess. 38 If therefore Demetrius and the artisans who are with him have a matter against any one, the courts are being held, and there are proconsuls: let them accuse one another. 39 But if ye inquire anything concerning other matters, it will be settled in the regular assembly. 40 For also we are in danger to be put in accusation for sedition for this affair of to-day, no cause existing in reference to which we shall be able to give a reason for this concourse. 41 And having said these things, he dismissed the assembly.

1 Pe când era Apolo*1 Cor. 1:12;3:5,6. în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ținuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câțiva ucenici 2 și le-a zis: „Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?" Ei i-au răspuns: „Nici n-am*1 Sam. 3:7. Cap. 8:16. auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt." 3 „Dar cu ce botez ați fost botezați?", le-a zis el. Și ei au răspuns: „Cu*Cap. 18:25. botezul lui Ioan." 4 Atunci Pavel a zis: „Ioan*Mat. 3:11.Ioan 1:15,27,30. Cap. 1:5;11:16;13:24,25. a botezat cu botezul pocăinței și spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus." 5 Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezați în*Cap. 8:16. Numele Domnului Isus. 6 Când*Cap. 6:6;8:17. și-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei și vorbeau*Cap. 2:4;10:46. în alte limbi și proroceau. 7 Erau cam doisprezece bărbați de toți.

8 În urmă*Cap. 17:2;18:4., Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la*Cap. 1:3;28:23. Împărăția lui Dumnezeu și căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau. 9 Dar, fiindcă*2 Tim. 1:15.2 Pet. 2:2.Iuda 10. unii rămâneau împietriți și necredincioși și vorbeau de rău*Cap. 9:2. Vers. 23. Cap. 22:4;24:14. Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărțit pe ucenici de ei și a învățat în fiecare zi pe norod în școala unuia numit Tiran. 10 Lucrul acesta*Cap. 20:31. a ținut doi ani, așa că toți cei ce locuiau în Asia, iudei și greci, au auzit Cuvântul Domnului. 11 Și Dumnezeu făcea*Marcu 16:20. Cap. 14:3. minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, 12 până acolo*2 Împ. 4:29. Cap. 5:15. că peste cei bolnavi se puneau basmale sau șorțuri care fuseseră atinse de trupul lui și-i lăsau bolile și ieșeau din ei duhurile rele.

13 Niște*Mat. 12:27. exorciști iudei, care umblau din loc în loc, au*Marcu 9:38.Luca 9:49. încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduiește Pavel, să ieșiți afară!" 14 Cei ce făceau lucrul acesta erau șapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă. 15 Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteți?" 16 Și omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi și i-a schingiuit în așa fel că au fugit goi și răniți din casa aceea. 17 Lucrul acesta a fost cunoscut de toți iudeii, de toți grecii care locuiau în Efes, și*Luca 1:65;7:16. Cap. 2:43;5:5,11. i-a apucat frica pe toți, și Numele Domnului Isus era proslăvit. 18 Mulți din cei ce crezuseră veneau să mărturisească*Mat. 3:6. și să spună ce făcuseră. 19 Și unii din cei ce făcuseră vrăjitorii și-au adus cărțile și le-au ars înaintea tuturor; prețul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginți. 20 Cu atâta*Cap. 6:7;12:24. putere se răspândea și se întărea Cuvântul Domnului.

21 După ce*Rom. 15:25.Gal. 2:1. s-au petrecut aceste lucruri, Pavel și-a*Cap. 20:22. pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia și Ahaia. „După ce voi merge acolo", își zicea el, „trebuie*Cap. 18:21;23:11.Rom. 15:24-28. să văd și Roma." 22 A trimis în Macedonia pe două din*Cap. 13:5. ajutoarele lui, pe Timotei și Erast*Rom. 16:23.2 Tim. 4:20., iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia. 23 Pe vremea aceea*2 Cor. 1:8., s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea*Cap. 9:2. Domnului. 24 Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de-ale Dianei și aducea lucrătorilor săi nu puțin*Cap. 16:16,19. câștig cu ele. 25 I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeași meserie, și le-a zis: „Oamenilor, știți că bogăția noastră atârnă de meseria aceasta 26 și vedeți și auziți că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat și a abătut mult norod și zice că zeii făcuți de mâini nu*Ps. 115:4.Is. 44:10-20.Ier. 10:3. sunt dumnezei. 27 Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreț, dar și că templul marii zeițe Diana este socotit ca o nimica, și chiar măreția aceleia care este cinstită în toată Asia și în toată lumea este nimicită." 28 Cuvintele acestea i-au umplut de mânie și au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!" 29 Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toții într-un gând în teatru și au luat cu ei pe macedonenii Gaius*Rom. 16:23.1 Cor. 1:14. și Aristarh*Cap. 20:4;27:2.Col. 4:10.Filim. 24., tovarășii de călătorie ai lui Pavel. 30 Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii. 31 Chiar și unii din mai-marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru. 32 Unii strigau una, alții alta, căci adunarea era în învălmășeală și cei mai mulți nici nu știau pentru ce se adunaseră. 33 Atunci, au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru*1 Tim. 1:20.2 Tim. 4:14. a făcut*Cap. 12:17. semn cu mâna și voia să se apere înaintea norodului. 34 Dar când l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toți într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!" 35 Totuși logofătul a potolit norodul și a zis: „Bărbați efeseni, cine este acela care nu știe că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane și a chipului ei căzut din cer? 36 Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliți și să nu faceți nimic cu pornire nechibzuită. 37 Căci ați adus aici pe oamenii aceștia, care nu sunt vinovați nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiței noastre. 38 Deci, dacă, în adevăr, Dimitrie și meșterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată și sunt dregători; să se pârască unii pe alții. 39 Dar, dacă umblați după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită. 40 Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiți de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem niciun temei ca să putem îndreptăți zarva aceasta." 41 După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.