1 And he came to Derbe and Lystra: and behold, a certain disciple was there, by name Timotheus, son of a Jewish believing woman, but the father a Greek, 2 who had a good testimony of the brethren in Lystra and Iconium. 3 Him would Paul have go forth with him, and took him and circumcised him on account of the Jews who were in those places, for they all knew his father that he was a Greek. 4 And as they passed through the cities they instructed them to observe the decrees determined on by the apostles and elders who were in Jerusalem. 5 The assemblies therefore were confirmed in the faith, and increased in number every day.

6 And having passed through Phrygia and the Galatian country, having been forbidden by the Holy Spirit to speak the word in Asia, 7 having come down to Mysia, they attempted to go to Bithynia, and the Spirit of Jesus did not allow them; 8 and having passed by Mysia they descended to Troas. 9 And a vision appeared to Paul in the night: There was a certain Macedonian man, standing and beseeching him, and saying, Pass over into Macedonia and help us. 10 And when he had seen the vision, immediately we sought to go forth to Macedonia, concluding that the Lord had called us to announce to them the glad tidings. 11 Having sailed therefore away from Troas, we went in a straight course to Samothracia, and on the morrow to Neapolis, 12 and thence to Philippi, which is the first city of that part of Macedonia, a colony. And we were staying in that city certain days. 13 And on the sabbath day we went outside the gate by the river, where it was the custom for prayer to be, and we sat down and spoke to the women who had assembled. 14 And a certain woman, by name Lydia, a seller of purple, of the city of Thyatira, who worshipped God, heard; whose heart the Lord opened to attend to the things spoken by Paul. 15 And when she had been baptised and her house, she besought us, saying, If ye have judged me to be faithful to the Lord, come into my house and abide there. And she constrained us.

16 And it came to pass as we were going to prayer that a certain female slave, having a spirit of Python, met us, who brought much profit to her masters by prophesying. 17 She, having followed Paul and us, cried saying, These men are bondmen of the Most High God, who announce to you the way of salvation. 18 And this she did many days. And Paul, being distressed, turned, and said to the spirit, I enjoin thee in the name of Jesus Christ to come out of her. And it came out the same hour. 19 And her masters, seeing that the hope of their gains was gone, having seized Paul and Silas, dragged them into the market before the magistrates; 20 and having brought them up to the praetors, said, These men utterly trouble our city, being Jews, 21 and announce customs which it is not lawful for us to receive nor practise, being Romans. 22 And the crowd rose up too against them; and the praetors, having torn off their clothes, commanded to scourge them. 23 And having laid many stripes upon them they cast them into prison, charging the jailor to keep them safely; 24 who, having received such a charge, cast them into the inner prison, and secured their feet to the stocks.

25 And at midnight Paul and Silas, in praying, were praising God with singing, and the prisoners listened to them. 26 And suddenly there was a great earthquake, so that the foundations of the prison shook, and all the doors were immediately opened, and the bonds of all loosed. 27 And the jailor being awakened out of his sleep, and seeing the doors of the prison opened, having drawn a sword was going to kill himself, thinking the prisoners had fled. 28 But Paul called out with a loud voice, saying, Do thyself no harm, for we are all here. 29 And having asked for lights, he rushed in, and, trembling, fell down before Paul and Silas. 30 And leading them out said, Sirs, what must I do that I may be saved? 31 And they said, Believe on the Lord Jesus and thou shalt be saved, thou and thy house. 32 And they spoke to him the word of the Lord, with all that were in his house. 33 And he took them the same hour of the night and washed them from their stripes; and was baptised, he and all his straightway. 34 And having brought them into his house he laid the table for them, and rejoiced with all his house, having believed in God.

35 And when it was day, the praetors sent the lictors, saying, Let those men go. 36 And the jailor reported these words to Paul: The praetors have sent that ye may be let go. Now therefore go out and depart in peace. 37 But Paul said to them, Having beaten us publicly uncondemned, us who are Romans, they have cast us into prison, and now they thrust us out secretly? no, indeed, but let them come themselves and bring us out. 38 And the lictors reported these words to the praetors. And they were afraid when they heard they were Romans. 39 And they came and besought them, and having brought them out, asked them to go out of the city. 40 And having gone out of the prison, they came to Lydia; and having seen the brethren, they exhorted them and went away.

1 În urmă, Pavel s-a dus la Derbe*Cap. 14:6. și la Listra. Și iată că acolo era un ucenic numit*Cap. 19:22.Rom. 16:21.1 Cor. 4:17.Filip. 2:19.1 Tes. 3:2.1 Tim. 1:2.2 Tim. 1:2. Timotei, fiul*2 Tim. 1:5. unei iudeice credincioase și al unui tată grec. 2 Frații*Cap. 6:3. din Listra și Iconia îl vorbeau de bine. 3 Pavel a vrut să-l ia cu el și, după ce l-a luat*1 Cor. 9:20.Gal. 2:3;5:2., l-a tăiat împrejur, din pricina iudeilor care erau în acele locuri, căci toți știau că tatăl lui era grec. 4 Pe când trecea prin cetăți, învăța pe frați să păzească hotărârile*Cap. 15:28,29. apostolilor și prezbiterilor din Ierusalim. 5 Bisericile*Cap. 15:41. se întăreau în credință și sporeau la număr din zi în zi. 6 Fiindcă au fost opriți de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ținutul Frigiei și Galatiei. 7 Ajunși lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. 8 Au trecut atunci prin Misia și s-au*2 Cor. 2:12.2 Tim. 4:13. coborât la Troa. 9 Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om*Cap. 10:30. din*2 Cor. 2:13. Macedonia stătea în picioare și i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia și ajută-ne!" 10 După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înțelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.

11 După ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia și a doua zi ne-am oprit la Neapolis. 12 De acolo ne-am dus la Filipi*Filip. 1:1., care este cea dintâi cetate dintr-un ținut al Macedoniei și o colonie romană. În cetatea aceasta am stat câteva zile. 13 În ziua Sabatului, am ieșit pe poarta cetății, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am șezut jos și am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltă. 14 Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu și asculta. Domnul i-a*Luca 24:45. deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. 15 După ce a fost botezată, ea și casa ei, ne-a rugat și ne-a zis: „Dacă mă socotiți credincioasă Domnului, intrați și rămâneți în casa mea." Și ne-a*Gen. 19:3;33:11.Jud. 19:21.Luca 24:29.Evr. 13:2. silit să intrăm.

16 Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieșit înainte o roabă, care*1 Sam. 28:7. avea un duh de ghicire*16:16 Grecește: un duh al lui Piton.. Prin ghicire, ea aducea mult câștig*Cap. 19:24. stăpânilor ei. 17 Roaba aceasta s-a luat după Pavel și după noi și striga: „Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt și ei vă vestesc calea mântuirii." 18 Așa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit*Marcu 1:25,34., s-a întors și a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îți poruncesc să ieși din ea." Și*Marcu 16:17. a ieșit chiar în ceasul acela. 19 Când au văzut*Cap. 19:25,26. stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câștigului lor, au pus mâna*2 Cor. 6:5. pe Pavel și pe Sila și i-au*Mat. 10:18. târât în piață înaintea fruntașilor. 20 I-au dat pe mâna dregătorilor și au zis: „Oamenii aceștia ne tulbură*1 Împ. 18:17. Cap. 17:6. cetatea; sunt niște iudei 21 care vestesc niște obiceiuri pe care noi, romanii, nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm." 22 Norodul s-a ridicat și el împotriva lor, și dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei și au*2 Cor. 6:5;11:23,25.1 Tes. 2:2. poruncit să-i bată cu nuiele. 23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniță și au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine. 24 Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temnița dinăuntru și le-a băgat picioarele în butuci. 25 Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închiși îi ascultau. 26 Deodată*Cap. 4:31., s-a făcut un mare cutremur de pământ, așa că s-au clătinat temeliile temniței. Îndată, s-au deschis toate ușile și s-au*Cap. 5:19;12:7,10. dezlegat legăturile fiecăruia. 27 Temnicerul s-a deșteptat și, când a văzut ușile temniței deschise, a scos sabia și era să se omoare, căci credea că cei închiși au fugit. 28 Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ți faci niciun rău, căci toți suntem aici." 29 Atunci, temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru și, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel și ale lui Sila, 30 i-a scos afară și le-a zis: „Domnilor*Luca 3:10. Cap. 2:37;9:6., ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?" 31 Pavel și Sila i-au răspuns: „Crede*Ioan 3:16,36;6:47.1 Ioan 5:10. în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și casa ta." 32 Și i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui, cât și tuturor celor din casa lui. 33 Temnicerul i-a luat cu el chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile și a fost botezat îndată, el și toți ai lui. 34 După ce i-a dus în casă, le-a*Luca 5:29;19:6. pus masa și s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.

35 Când s-a făcut ziuă, dregătorii au trimis pe cei ce purtau nuielele*16:35 Grecește: lictori. să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora." 36 Și temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimis să vi se dea drumul; acum dar, ieșiți afară și duceți-vă în pace." 37 Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în fața tuturor fără să fim judecați, pe noi, care*Cap. 22:25. suntem romani, ne-au aruncat în temniță, și acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge așa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!" 38 Cei ce purtau nuielele au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceștia s-au temut când au auzit că sunt romani. 39 Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniță și i-au*Mat. 8:34. rugat să părăsească cetatea. 40 Ei au ieșit din temniță și au*Vers. 14. intrat în casa Lidiei; și, după ce au văzut și mângâiat pe frați, au plecat.