1 And Peter and John went up together into the temple at the hour of prayer, which is the ninth hour; 2 and a certain man who was lame from his mother’s womb was being carried, whom they placed every day at the gate of the temple called Beautiful, to ask alms of those who were going into the temple; 3 who, seeing Peter and John about to enter into the temple, asked to receive alms. 4 And Peter, looking stedfastly upon him with John, said, Look on us. 5 And he gave heed to them, expecting to receive something from them. 6 But Peter said, Silver and gold I have not; but what I have, this give I to thee: In the name of Jesus Christ the Nazaraean rise up and walk. 7 And having taken hold of him by the right hand he raised him up, and immediately his feet and ankle bones were made strong. 8 And leaping up he stood and walked, and entered with them into the temple, walking, and leaping, and praising God. 9 And all the people saw him walking and praising God; 10 and they recognised him, that it was he who sat for alms at the Beautiful gate of the temple; and they were filled with wonder and amazement at what had happened to him. 11 And as he held Peter and John, all the people ran together to them in the portico which is called Solomon’s, greatly wondering.

12 And Peter, seeing it, answered the people, Men of Israel, why are ye astonished at this? or why do ye gaze on us as if we had by our own power or piety made him to walk? 13 The God of Abraham and Isaac and Jacob, the God of our fathers, has glorified his servant Jesus, whom ye delivered up, and denied him in the presence of Pilate, when he had judged that he should be let go. 14 But ye denied the holy and righteous one, and asked that a man that was a murderer should be granted to you; 15 but the originator of life ye slew, whom God raised from among the dead, whereof we are witnesses. 16 And, by faith in his name, his name has made this man strong whom ye behold and know; and the faith which is by him has given him this complete soundness in the presence of you all. 17 And now, brethren, I know that ye did it in ignorance, as also your rulers; 18 but God has thus fulfilled what he had announced beforehand by the mouth of all the prophets, that his Christ should suffer. 19 Repent therefore and be converted, for the blotting out of your sins, so that times of refreshing may come from the presence of the Lord, 20 and he may send Jesus Christ, who was foreordained for you, 21 whom heaven indeed must receive till the times of the restoring of all things, of which God has spoken by the mouth of his holy prophets since time began. 22 Moses indeed said, A prophet shall the Lord your God raise up to you out of your brethren like me: him shall ye hear in everything whatsoever he shall say to you. 23 And it shall be that whatsoever soul shall not hear that prophet shall be destroyed from among the people. 24 And indeed all the prophets from Samuel and those in succession after him, as many as have spoken, have announced also these days. 25 Ye are the sons of the prophets and of the covenant which God appointed to our fathers, saying to Abraham, And in thy seed shall all the families of the earth be blessed. 26 To you first God, having raised up his servant, has sent him, blessing you in turning each one of you from your wickedness.

1 Petru și Ioan se suiau împreună la*Cap. 2:46. Templu, la ceasul rugăciunii: era*Ps. 55:17. ceasul al nouălea. 2 Acolo era*Cap. 14:8. un om olog din naștere, care era dus și pus în toate zilele la poarta Templului numită „Frumoasă", ca să*Ioan 9:8. ceară de milă de la cei ce intrau în Templu. 3 Omul acesta, când a văzut pe Petru și pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie. 4 Petru, ca și Ioan, s-a uitat țintă la el și a zis: „Uită-te la noi!" 5 Și el se uita la ei cu luare aminte și aștepta să capete ceva de la ei. 6 Atunci, Petru i-a zis: „Argint și aur n-am, dar ce am, îți dau: În*Cap. 4:10. Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!" 7 L-a apucat de mâna dreaptă și l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile și gleznele; 8 dintr-o săritură*Is. 35:6. a fost în picioare și a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind și lăudând pe Dumnezeu. 9 Tot norodul l-a*Cap. 4:16,21. văzut umblând și lăudând pe Dumnezeu. 10 Îl cunoșteau că era cel ce ședea*Ioan 9:8. la poarta „Frumoasă" a Templului, ca să ceară de pomană, și s-au umplut de uimire și de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră. 11 Fiindcă el se ținea de Petru și de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis*Ioan 10:23. Cap. 5:12. al lui Solomon.

12 Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul și a zis norodului: „Bărbați israeliți, pentru ce vă mirați de lucrul acesta? De ce vă uitați cu ochii țintă la noi, ca și cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble? 13 Dumnezeul*Cap. 5:30. lui Avraam, Isaac și Iacov, Dumnezeul părinților noștri, a proslăvit*Ioan 7:39;12:16;17:1. pe Robul Său Isus, pe care voi L-ați dat*Mat. 27:2. în mâna lui Pilat și v-ați lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul. 14 Voi v-ați*Mat. 27:20.Marcu 15:11.Luca 23:18,20,21.Ioan 18:40;19:15. Cap. 13:28. lepădat de Cel*Ps. 16:10.Marcu 1:24.Luca 1:35. Cap. 2:27;4:27. Sfânt și Neprihănit*Cap. 7:52;22:14. și ați cerut să vi se dăruiască un ucigaș. 15 Ați omorât pe Domnul vieții, pe*Cap. 2:24. care Dumnezeu L-a înviat din morți; noi*Cap. 2:32. suntem martori ai Lui. 16 Prin credința în*Mat. 9:22. Cap. 4:10;14:9. Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeți și-l cunoașteți; credința în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeți cu toții. 17 Și acum, fraților, știu că din*Luca 23:34.Ioan 16:3. Cap. 13:27.1 Cor. 2:8.1 Tim. 1:13. neștiință ați făcut așa, ca și mai-marii voștri. 18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte*Luca 24:44. Cap. 26:22. prin*Ps. 22.Is. 50:6;53:5.Dan. 9:26.1 Pet. 1:10,11. gura tuturor prorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi. 19 Pocăiți-vă dar*Cap. 2:38. și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare 20 și să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, 21 pe*Cap. 1:11. care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile așezării*Mat. 17:11. din nou a tuturor lucrurilor – despre aceste vremuri a*Luca 1:70. vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi proroci din vechime. 22 În adevăr, Moise a zis părinților noștri: ‘Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre frații voștri un proroc*Deut. 18:15,18,19. Cap. 7:37. ca mine; pe El să-L ascultați în tot ce vă va spune. 23 Și oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârșire din mijlocul norodului.’ 24 De asemenea, toți prorocii, de la Samuel și ceilalți care au urmat după el și au vorbit, au vestit zilele acestea. 25 Voi*Cap. 2:39.Rom. 9:4,8;15:8.Gal. 3:26. sunteți fiii prorocilor și ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinții noștri, când a zis lui Avraam: ‘Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța*Gen. 12:3;18:18;22:18;26:4;28:14.Gal. 3:8. ta.’ 26 Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis*Mat. 10:5;15:24.Luca 24:47. Cap. 13:32,33,46. mai întâi vouă*Vers. 22., ca să vă binecuvânteze, întorcând*Mat. 1:21. pe fiecare din voi de la fărădelegile sale."