1 Brethren and fathers, hear my defence which I now make to you. 2 And hearing that he addressed them in the Hebrew tongue, they kept the more quiet; and he says,

3 I am a Jew, born in Tarsus of Cilicia, but brought up in this city, at the feet of Gamaliel, educated according to the exactness of the law of our fathers, being zealous for God, as ye are all this day; 4 who have persecuted this way unto death, binding and delivering up to prisons both men and women; 5 as also the high priest bears me witness, and all the elderhood: from whom also, having received letters to the brethren, I went to Damascus to bring those also who were there, bound, to Jerusalem, to be punished. 6 And it came to pass, as I was journeying and drawing near to Damascus, that, about mid-day, there suddenly shone out of heaven a great light round about me. 7 And I fell to the ground, and heard a voice saying to me, Saul, Saul, why persecutest thou me? 8 And I answered, Who art thou, Lord? And he said to me, I am Jesus the Nazaraean, whom thou persecutest. 9 But they that were with me beheld the light, and were filled with fear, but heard not the voice of him that was speaking to me. 10 And I said, What shall I do, Lord? And the Lord said to me, Rise up, and go to Damascus, and there it shall be told thee of all things which it is appointed thee to do. 11 And as I could not see, through the glory of that light, being led by the hand of those who were with me, I came to Damascus. 12 And a certain Ananias, a pious man according to the law, borne witness to by all the Jews who dwelt there, 13 coming to me and standing by me, said to me, Brother Saul, receive thy sight. And I, in the same hour, received my sight and saw him. 14 And he said, The God of our fathers has chosen thee beforehand to know his will, and to see the just one, and to hear a voice out of his mouth; 15 for thou shalt be a witness for him to all men of what thou hast seen and heard. 16 And now why lingerest thou? Arise and get baptised, and have thy sins washed away, calling on his name. 17 And it came to pass when I had returned to Jerusalem, and as I was praying in the temple, that I became in ecstasy, 18 and saw him saying to me, Make haste and go quickly out of Jerusalem, for they will not receive thy testimony concerning me. 19 And I said, Lord, they themselves know that I was imprisoning and beating in every synagogue those that believe on thee; 20 and when the blood of thy witness Stephen was shed, I also myself was standing by and consenting, and kept the clothes of them who killed him. 21 And he said to me, Go, for I will send thee to the nations afar off.

22 And they heard him until this word, and lifted up their voice, saying, Away with such a one as that from the earth, for it was not fit he should live. 23 And as they were crying, and throwing away their clothes, and casting dust into the air, 24 the chiliarch commanded him to be brought into the fortress, saying that he should be examined by scourging, that he might ascertain for what cause they cried thus against him. 25 But as they stretched him forward with the thongs, Paul said to the centurion who stood by, Is it lawful for you to scourge a man who is a Roman and uncondemned? 26 And the centurion, having heard it, went and reported it to the chiliarch, saying, What art thou going to do? for this man is a Roman. 27 And the chiliarch coming up said to him, Tell me, Art thou a Roman? And he said, Yes. 28 And the chiliarch answered, I, for a great sum, bought this citizenship. And Paul said, But I was also free born. 29 Immediately therefore those who were going to examine him left him, and the chiliarch also was afraid when he ascertained that he was a Roman, and because he had bound him. 30 And on the morrow, desirous to know the certainty of the matter why he was accused of the Jews, he loosed him, and commanded the chief priests and all the council to meet, and having brought Paul down set him before them.

1 „Fraților*Cap. 7:2. și părinților, ascultați acum cuvântul meu de apărare față de voi!" 2 Când au auzit ei că le vorbește în limba evreiască, au ținut și mai multă liniște. Și Pavel a zis: 3 „Eu*Cap. 21:39.2 Cor. 11:22.Filip. 3:5. sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învățat la*Deut. 33:3.2 Împ. 4:38.Luca 10:39. picioarele lui Gamaliel*Cap. 5:34. să cunosc cu*Cap. 26:5. de-amănuntul Legea părinților noștri și am fost*Cap. 21:20.Gal. 1:14. tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum*Rom. 10:2. sunteți și voi toți azi. 4 Am*Cap. 8:3;26:9-11.Filip. 3:6.1 Tim. 1:13. prigonit până la moarte această Cale, am legat și am pus în temniță bărbați și femei: 5 marele preot și tot*Luca 22:66. Cap. 4:5. soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar și scrisori de la*Cap. 9:2;26:10,12. ei către frații din Damasc, unde m-am dus să aduc legați la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiți. 6 Când eram*Cap. 9:3;26:12,13. pe drum și mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. 7 Am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi zicea: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?’8 ‘Cine ești, Doamne?’, am răspuns eu. Și El mi-a zis: ‘Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigonești.’9 Cei*Dan. 10:7. Cap. 9:7. ce erau cu mine au văzut bine lumina și s-au înfricoșat, dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea. 10 Atunci, am zis: ‘Ce să fac, Doamne?’ ‘Scoală-te’, mi-a răspuns Domnul, ‘du-te în Damasc și acolo ți se va spune ce trebuie să faci.’11 Fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână, și așa am ajuns în Damasc. 12 Și a venit la mine un*Cap. 9:17. om numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, și pe care toți iudeii*Cap. 10:22. care locuiesc în Damasc îl vorbeau*1 Tim. 3:7. de bine. 13 El mi-a zis: ‘Frate Saule, capătă-ți din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea și m-am uitat la el. 14 El mi-a zis: ‘Dumnezeul*Cap. 3:13;5:30. părinților noștri te-a*Cap. 9:15;26:16. ales să cunoști voia Lui, să*1 Cor. 9:1;15:8. vezi pe*Cap. 3:14;7:52. Cel Neprihănit și să*1 Cor. 11:23.Gal. 1:12. auzi cuvinte din gura Lui; 15 căci*Cap. 23:11. Îi vei fi martor față de toți oamenii, pentru lucrurile pe care*Cap. 4:20;26:16. le-ai văzut și auzit. 16 Și acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul și fii spălat*Cap. 2:38.Evr. 10:22. de păcatele tale, chemând*Cap. 9:14.Rom. 10:13. Numele Domnului.’ 17 Și mi s-a*Cap. 9:26.2 Cor. 12:2. întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească 18 și am*Vers. 14. văzut pe Domnul, care-mi zicea: ‘Grăbește-te*Mat. 10:14., ieși iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.’19 Și am zis: ‘Doamne, ei*Cap. 8:3. Vers. 4. știu că eu băgam în temniță și băteam*Mat. 10:17. prin sinagogi pe cei ce cred în Tine 20 și că*Cap. 7:58.Luca 11:48., atunci când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, îmi uneam*Cap. 8:1.Rom. 1:32. încuviințarea mea cu a celorlalți și păzeam hainele celor ce-l omorau.’ 21 Atunci, El mi-a zis: ‘Du-te, căci*Cap. 9:15;13:2,46,47;18:6;26:17.Rom. 1:5;11:13;15:16.Gal. 1:15,16;2:7,8.Efes. 3:7,8.1 Tim. 2:7.2 Tim. 1:11.te voi trimite departe, la neamuri…’"

22 Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci și-au ridicat glasul și au zis: „Ia*Cap. 21:36. de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să*Cap. 25:24. trăiască!" 23 Și scoteau strigăte, își aruncau hainele și azvârleau cu țărână în văzduh. 24 Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetățuie și să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau așa împotriva lui. 25 Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutașului care era de față: „Vă*Cap. 16:37. este îngăduit să bateți pe un roman care nu este osândit?" 26 La auzul acestor cuvinte, sutașul s-a dus să dea de știre căpitanului și a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetățean roman." 27 Și când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, ești roman?" „Da", i-a răspuns el. 28 Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta." „Și eu", a zis Pavel, „sunt chiar născut roman." 29 Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească, ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut pentru că-l legase.

30 A doua zi, fiindcă voia să știe bine pentru ce este pârât de iudei, l-a dezlegat și a poruncit să se adune laolaltă preoții cei mai de seamă și tot soborul, apoi a adus pe Pavel jos și l-a pus înaintea lor.