1 And after five days came down the high priest Ananias, with the elders, and a certain orator called Tertullus, and laid their informations against Paul before the governor. 2 And he having been called, Tertullus began to accuse, saying, Seeing we enjoy great peace through thee, and that excellent measures are executed for this nation by thy forethought, 3 we receive it always and everywhere, most excellent Felix, with all thankfulness. 4 But that I may not too much intrude on thy time, I beseech thee to hear us briefly in thy kindness. 5 For finding this man a pest, and moving sedition among all the Jews throughout the world, and a leader of the sect of the Nazaraeans; 6 who also attempted to profane the temple; whom we also had seized, and would have judged according to our law;7 but Lysias, the chiliarch, coming up, took him away with great force out of our hands,8 having commanded his accusers to come to thee; of whom thou canst thyself, in examining him, know the certainty of all these things of which we accuse him. 9 And the Jews also joined in pressing the matter against Paul, saying that these things were so.

10 But Paul, the governor having beckoned to him to speak, answered, Knowing that for many years thou hast been judge to this nation, I answer readily as to the things which concern myself. 11 As thou mayest know that there are not more than twelve days since I went up to worship at Jerusalem, 12 and neither in the temple did they find me discoursing to any one, or making any tumultuous gathering together of the crowd, nor in the synagogues, nor in the city; 13 neither can they make good the things of which they now accuse me. 14 But this I avow to thee, that in the way which they call sect, so I serve my fathers' God, believing all things which are written throughout the law, and in the prophets; 15 having hope towards God, which they themselves also receive, that there is to be a resurrection both of just and unjust. 16 For this cause I also exercise myself to have in everything a conscience without offence towards God and men. 17 And after a lapse of many years I arrived, bringing alms to my nation, and offerings. 18 Whereupon they found me purified in the temple, with neither crowd nor tumult. But it was certain Jews from Asia, 19 who ought to appear before thee and accuse, if they have anything against me; 20 or let these themselves say what wrong they found in me when I stood before the council, 21 other than concerning this one voice which I cried standing amongst them: I am judged this day by you touching the resurrection of the dead.

22 And Felix, knowing accurately the things concerning the way, adjourned them, saying, When Lysias the chiliarch is come down I will determine your affair; 23 ordering the centurion to keep him, and that he should have freedom, and to hinder none of his friends to minister to him. 24 And after certain days, Felix having arrived with Drusilla his wife, who was a Jewess, he sent for Paul and heard him concerning the faith in Christ. 25 And as he reasoned concerning righteousness, and temperance, and the judgment about to come, Felix, being filled with fear, answered, Go for the present, and when I get an opportunity I will send for thee; 26 hoping at the same time that money would be given him by Paul: wherefore also he sent for him the oftener and communed with him. 27 But when two years were completed, Felix was relieved by Porcius Festus as his successor; and Felix, desirous to oblige the Jews, to acquire their favour, left Paul bound.

1 După cinci*Cap. 21:27. zile, a venit marele preot*Cap. 23:2,30,35;25:2. Anania cu unii din bătrâni și cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plângere împotriva lui Pavel. 2 Pavel a fost chemat, și Tertul a început să-l pârască astfel: „Preaalesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare și neamul acesta a căpătat îmbunătățiri sănătoase prin îngrijirile tale. 3 Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulțumirea, în toată vremea și în tot locul. 4 Dar, ca să nu te țin prea mult, te rog să asculți, în bunătatea ta, câteva cuvinte. 5 Am*Luca 23:2. Cap. 6:13;16:20;17:6;21:28.1 Pet. 2:12,15. găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toți iudeii de pe tot pământul, este mai-marele partidei nazarinenilor 6 și*Cap. 21:28. a încercat să spurce chiar și Templul. Și am pus mâna pe el. Am vrut să-l judecăm*Ioan 18:31. după Legea noastră, 7 dar*Cap. 21:33. a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre, cu mare silă, 8 și a poruncit*Cap. 28:30. pârâșilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuți vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pârâm noi." 9 Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta și au spus că așa stau lucrurile.

10 După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă știu că de mulți ani ești judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea. 11 Nu sunt mai mult de douăsprezece zile – te poți încredința de lucrul acesta – de când m-am suit să*Cap. 21:26. Vers. 17. mă închin la Ierusalim. 12 Nu*Cap. 25:8;28:17. m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate stând de vorbă cu cineva sau făcând răscoală de norod. 13 Așa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum. 14 Îți mărturisesc că slujesc Dumnezeului*Amos 8:14. Cap. 9:2. părinților mei după Calea*2 Tim. 1:3. pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege*Cap. 26:22;28:23. și în Proroci 15 și am*Cap. 23:6;26:6,7;28:20. în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au și ei înșiși, că*Dan. 12:2.Ioan 5:28,29. va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți. 16 De aceea mă*Cap. 23:1. silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. 17 După o lipsă de mai mulți ani, am*Cap. 11:29,30;20:16.Rom. 15:25.2 Cor. 8:4.Gal. 2:10. venit să aduc milostenii neamului meu și să aduc daruri la Templu. 18 Tocmai atunci*Cap. 21:26,27;26:21. niște iudei din Asia m-au găsit curățit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă. 19 Ei înșiși*Cap. 23:30;25:16. ar trebui să se înfățișeze înaintea ta și să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea. 20 Sau să spună aceștia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea soborului, 21 afară numai doar de strigătul acesta pe care l-am scos în mijlocul lor: ‘Pentru*Cap. 23:6;28:20. învierea morților sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.’" 22 Felix, care știa destul de bine despre „Calea" aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră când va veni căpitanul*Vers. 7. Lisias." 23 Și a poruncit sutașului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puțin mai slobod și să nu oprească pe*Cap. 27:3;28:16. nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.

24 După câteva zile, a venit Felix cu nevastă-sa, Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel și l-a ascultat despre credința în Hristos Isus. 25 Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema." 26 Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i*Exod 23:8. dea bani, de aceea trimitea și mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.

27 Doi ani au trecut astfel; și în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut*Exod 23:2. Cap. 12:3;25:9,14. să facă pe placul iudeilor și a lăsat pe Pavel în temniță.