1 Festus therefore, being come into the eparchy, after three days went up to Jerusalem from Caesarea. 2 And the chief priests and the chief of the Jews laid informations before him against Paul, and besought him, 3 asking as a grace against him that he would send for him to Jerusalem, laying people in wait to kill him on the way. 4 Festus therefore answered that Paul should be kept at Caesarea, and that he himself was about to set out shortly. 5 Let therefore the persons of authority among you, says he, going down too, if there be anything in this man, accuse him. 6 And having remained among them not more than eight or ten days, he went down to Caesarea; and on the next day, having sat down on the judgment-seat, commanded Paul to be brought. 7 And when he was come, the Jews who were come down from Jerusalem stood round, bringing many and grievous charges which they were not able to prove: 8 Paul answering for himself, Neither against the law of the Jews, nor against the temple, nor against Caesar, have I offended in anything. 9 But Festus, desirous of obliging the Jews, to acquire their favour, answering Paul, said, Art thou willing to go up to Jerusalem, there to be judged before me concerning these things? 10 But Paul said, I am standing before the judgment-seat of Caesar, where I ought to be judged. To the Jews have I done no wrong, as thou also very well knowest. 11 If then I have done any wrong and committed anything worthy of death, I do not deprecate dying; but if there is nothing of those things of which they accuse me, no man can give me up to them. I appeal to Caesar. 12 Then Festus, having conferred with the council, answered, Thou hast appealed to Caesar. To Caesar shalt thou go.

13 And when certain days had elapsed, Agrippa the king and Bernice arrived at Caesarea to salute Festus. 14 And when they had spent many days there, Festus laid before the king the matters relating to Paul, saying, There is a certain man left prisoner by Felix, 15 concerning whom, when I was at Jerusalem, the chief priests and the elders of the Jews laid informations, requiring judgment against him: 16 to whom I answered, It is not the custom of the Romans to give up any man before that the accused have the accusers face to face, and he have got opportunity of defence touching the charge. 17 When therefore they had come together here, without putting it off, I sat the next day on the judgment-seat and commanded the man to be brought: 18 concerning whom the accusers, standing up, brought no such accusation of guilt as I supposed; 19 but had against him certain questions of their own system of worship, and concerning a certain Jesus who is dead, whom Paul affirmed to be living. 20 And as I myself was at a loss as to an inquiry into these things, I said, Was he willing to go to Jerusalem and there to be judged concerning these things? 21 But Paul having appealed to be kept for the cognisance of Augustus, I commanded him to be kept till I shall send him to Caesar. 22 And Agrippa said to Festus, I myself also would desire to hear the man. To-morrow, said he, thou shalt hear him. 23 On the morrow therefore, Agrippa being come, and Bernice, with great pomp, and having entered into the hall of audience, with the chiliarchs and the men of distinction of the city, and Festus having given command, Paul was brought. 24 And Festus said, King Agrippa, and all men who are here present with us, ye see this person, concerning whom all the multitude of the Jews applied to me both in Jerusalem and here, crying out against him that he ought not to live any longer. 25 But I, having found that he had done nothing worthy of death, and this man himself having appealed to Augustus, I have decided to send him; 26 concerning whom I have nothing certain to write to my lord. Wherefore I have brought him before you, and specially before thee, king Agrippa, so that an examination having been gone into I may have something to write: 27 for it seems to me senseless, sending a prisoner, not also to signify the charges against him.

1 Festus, când a venit în ținutul său, după trei zile s-a suit de la Cezareea în Ierusalim. 2 Preoții cei mai de seamă*Cap. 24:1. Vers. 15. și fruntașii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruință 3 și i-au cerut, ca un hatâr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau*Cap. 23:12,15. o cursă, ca să-l omoare pe drum. 4 Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea și că el însuși are să plece în curând acolo. 5 „Deci", a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine și, dacă*Cap. 18:14. Vers. 18. este ceva vinovat în omul acesta, să-l pârască." 6 Festus n-a zăbovit între ei decât opt sau zece zile, apoi s-a coborât la Cezareea. A doua zi, a șezut pe scaunul de judecător și a poruncit să fie adus Pavel. 7 Când a sosit Pavel, iudeii, care veniseră de la Ierusalim, l-au înconjurat și au adus împotriva lui multe*Marcu 15:3.Luca 23:2,10. Cap. 24:5,13. și grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi. 8 Pavel a început să se apere și a zis: „N-am păcătuit cu nimic nici*Cap. 6:13;24:12;28:17. împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului." 9 Festus, care voia*Cap. 24:27. să capete bunăvoința iudeilor, drept răspuns a zis lui Pavel: „Vrei*Vers. 20. să te sui la Ierusalim și să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?" 10 Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptățit cu nimic, după cum știi și tu foarte bine. 11 Dacă*Cap. 18:14;23:29. Vers. 25. Cap. 26:31. am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte, dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer*Cap. 26:32;28:19. să fiu judecat de Cezar." 12 Atunci, Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De Cezar ai cerut să fii judecat, înaintea Cezarului te vei duce."

13 După câteva zile, împăratul Agripa și Berenice au sosit la Cezareea, ca să ureze de bine lui Festus. 14 Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel și a zis: „Felix a lăsat în temniță pe un*Cap. 24:27. om 15 împotriva*Vers. 2,3. căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoții cei mai de seamă și bătrânii iudeilor și i-au cerut osândirea. 16 Le-am*Vers. 4,5. răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pârât să fi fost pus față cu pârâșii lui și să fi avut putința să se apere de lucrurile de care este pârât. 17 Ei au venit deci aici și, fără întârziere*Vers. 6., am șezut a doua zi pe scaunul meu de judecător și am poruncit să aducă pe omul acesta. 18 Pârâșii, când s-au înfățișat, nu l-au învinuit de niciunul din lucrurile rele pe care mi le închipuiam eu. 19 Aveau împotriva lui numai*Cap. 18:15;23:29. niște neînțelegeri cu privire la religia lor și la un oarecare Isus, care a murit și despre care Pavel spunea că este viu. 20 Fiindcă nu știam ce hotărâre să iau în neînțelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. 21 Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ținută ca să fie supusă hotărârii împăratului și am poruncit să fie păzit până ce-l voi trimite la Cezar." 22 Agripa*Cap. 9:15. a zis lui Festus: „Aș vrea să aud și eu pe omul acela." „Mâine", a răspuns Festus, „îl vei auzi." 23 A doua zi deci, Agripa și Berenice au venit cu multă fală și au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii și cu oamenii cei mai de frunte ai cetății. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo. 24 Atunci, Festus a zis: „Împărate Agripa și voi toți care sunteți de față cu noi, uitați-vă la omul acesta, despre care toată*Vers. 2,3,7. mulțimea iudeilor m-a rugat în Ierusalim și aici, strigând că nu trebuie să*Cap. 22:22. mai trăiască. 25 Fiindcă am înțeles că n-a făcut*Cap. 23:9,29;26:31. nimic vrednic de moarte și fiindcă singur*Vers. 11,12. a cerut să fie judecat de Cezar, am hotărât să-l trimit. 26 Eu n-am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el, de aceea l-am adus înaintea voastră, și mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie. 27 Căci mi se pare fără noimă să trimit pe un întemnițat, fără să arăt de ce este pârât."