1 But after the tumult had ceased, Paul having called the disciples to him and embraced them, went away to go to Macedonia. 2 And having passed through those parts, and having exhorted them with much discourse, he came to Greece. 3 And having spent three months there, a treacherous plot against him having been set on foot by the Jews, as he was going to sail to Syria, the resolution was adopted of returning through Macedonia. 4 And there accompanied him as far as Asia, Sopater son of Pyrrhus, a Berean; and of Thessalonians, Aristarchus and Secundus, and Gaius and Timotheus of Derbe, and of Asia, Tychicus and Trophimus. 5 These going before waited for us in Troas; 6 but we sailed away from Philippi after the days of unleavened bread, and we came to them to Troas in five days, where we spent seven days.

7 And the first day of the week, we being assembled to break bread, Paul discoursed to them, about to depart on the morrow. And he prolonged the discourse till midnight. 8 And there were many lights in the upper room where we were assembled. 9 And a certain youth, by name Eutychus, sitting at the window-opening, overpowered by deep sleep, while Paul discoursed very much at length, having been overpowered by the sleep, fell from the third story down to the bottom, and was taken up dead. 10 But Paul descending fell upon him, and enfolding him in his arms, said, Be not troubled, for his life is in him. 11 And having gone up, and having broken the bread, and eaten, and having long spoken until daybreak, so he went away. 12 And they brought away the boy alive, and were no little comforted.

13 And we, having gone before on board ship, sailed off to Assos, going to take in Paul there; for so he had directed, he himself being about to go on foot. 14 And when he met with us at Assos, having taken him on board, we came to Mitylene; 15 and having sailed thence, on the morrow arrived opposite Chios, and the next day put in at Samos; and having stayed at Trogyllium, the next day we came to Miletus: 16 for Paul thought it desirable to sail by Ephesus, so that he might not be made to spend time in Asia; for he hastened, if it was possible for him, to be the day of Pentecost at Jerusalem.

17 But from Miletus having sent to Ephesus, he called over to him the elders of the assembly. 18 And when they were come to him, he said to them, Ye know how I was with you all the time from the first day that I arrived in Asia, 19 serving the Lord with all lowliness, and tears, and temptations, which happened to me through the plots of the Jews; 20 how I held back nothing of what is profitable, so as not to announce it to you, and to teach you publicly and in every house, 21 testifying to both Jews and Greeks repentance towards God, and faith towards our Lord Jesus Christ. 22 And now, behold, bound in my spirit I go to Jerusalem, not knowing what things shall happen to me in it; 23 only that the Holy Spirit testifies to me in every city, saying that bonds and tribulations await me. 24 But I make no account of my life as dear to myself, so that I finish my course, and the ministry which I have received of the Lord Jesus, to testify the glad tidings of the grace of God. 25 And now, behold, I know that ye all, among whom I have gone about preaching the kingdom of God, shall see my face no more. 26 Wherefore I witness to you this day, that I am clean from the blood of all, 27 for I have not shrunk from announcing to you all the counsel of God. 28 Take heed therefore to yourselves, and to all the flock, wherein the Holy Spirit has set you as overseers, to shepherd the assembly of God, which he has purchased with the blood of his own. 29 ForI know this, that there will come in amongst you after my departure grievous wolves, not sparing the flock; 30 and from among your own selves shall rise up men speaking perverted things to draw away the disciples after them. 31 Wherefore watch, remembering that for three years, night and day, I ceased not admonishing each one of you with tears. 32 And now I commit you to God, and to the word of his grace, which is able to build you up and give to you an inheritance among all the sanctified. 33 I have coveted the silver or gold or clothing of no one. 34 Yourselves know that these hands have ministered to my wants, and to those who were with me. 35 I have shewed you all things, that thus labouring we ought to come in aid of the weak, and to remember the words of the Lord Jesus, that he himself said, It is more blessed to give than to receive.

36 And having said these things, he knelt down and prayed with them all. 37 And they all wept sore; and falling upon the neck of Paul they ardently kissed him, 38 specially pained by the word which he had said, that they would no more see his face. And they went down with him to the ship.

1 Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici și, după ce le-a dat sfaturi, și-a luat ziua bună de la ei și a*1 Cor. 16:5.1 Tim. 1:3. plecat în Macedonia. 2 A străbătut ținutul acesta și a dat ucenicilor o mulțime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia, 3 unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar*Cap. 9:23;23:12;25:3.2 Cor. 11:26. iudeii i-au întins curse. Atunci s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4 Avea ca tovarăși până în Asia pe: Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh*Cap. 19:29;27:2.Col. 4:10. și Secund din Tesalonic, Gaius*Cap. 19:29. din Derbe, Timotei*Cap. 16:1., precum și Tihic*Efes. 6:21.Col. 4:7.2 Tim. 4:12.Tit 3:12. și Trofim*Cap. 21:29.2 Tim. 4:20., care erau din Asia. 5 Aceștia au luat-o înainte și ne-au așteptat la Troa. 6 Iar noi, după zilele*Exod 12:14,15;23:15. Praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi și, în cinci zile, am ajuns la ei în*Cap. 16:8.2 Cor. 2:12.2 Tim. 4:13. Troa, unde am stat șapte zile.

7 În ziua dintâi*1 Cor. 16:2.Apoc. 1:10. a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să*Cap. 2:42,46.1 Cor. 10:16;11:20. frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor și și-a lungit vorbirea până la miezul nopții. 8 În*Cap. 1:13. odaia de sus, unde eram adunați, erau multe lumini. 9 Și un tânăr, numit Eutih, care ședea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut din catul al treilea și a fost ridicat mort. 10 Dar Pavel s-a coborât, s-a*1 Împ. 17:21.2 Împ. 4:34. repezit spre el, l-a luat în brațe și a zis: „Nu*Mat. 9:24. vă tulburați, căci sufletul lui este în el." 11 După ce s-a suit iarăși, a frânt pâinea, a cinat și a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. 12 Flăcăul a fost adus viu, și lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.

13 Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie și am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou, pentru că el trebuia să facă drumul pe jos. 14 Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie și ne-am dus la Mitilene. 15 De aici am mers pe mare și a doua zi am ajuns în fața insulei Chios. În ziua următoare, de abia am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion și a doua zi am venit la Milet. 16 Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia, căci*Cap. 18:21;19:21;21:4,12. se grăbea ca, dacă-i va fi cu putință, să*Cap. 24:17. fie în Ierusalim de Ziua*Cap. 2:1.1 Cor. 16:8. Cincizecimii.

17 Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes și a chemat pe prezbiterii Bisericii. 18 Când au venit la el, le-a zis:

„Știți cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din*Cap. 18:19;19:1,10. ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei. 19 Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi și în mijlocul încercărilor pe*Vers. 3. care mi le ridicau uneltirile iudeilor. 20 Știți că n-am*Vers. 27. ascuns nimic din ce vă era de folos și nu m-am temut să vă propovăduiesc și să vă învăț înaintea norodului și în case 21 și să vestesc*Cap. 18:5. iudeilor și grecilor pocăința*Marcu 1:15.Luca 24:47. Cap. 2:38. față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos. 22 Și acum, iată că, împins*Cap. 19:21. de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. 23 Numai Duhul Sfânt*Cap. 21:4,11.1 Tes. 3:3. mă înștiințează din cetate în cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. 24 Dar eu nu*Cap. 21:13.Rom. 8:35.2 Cor. 4:16. țin numaidecât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci*2 Tim. 4:7. vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și*Cap. 1:17.2 Cor. 4:1. slujba pe*Gal. 1:1.Tit 1:3. care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Și acum, știu*Vers. 38.Rom. 15:23. că nu-mi veți mai vedea fața, voi toți aceia în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția lui Dumnezeu. 26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele*Cap. 18:6.2 Cor. 7:2. tuturor. 27 Căci*Vers. 20. nu m-am ferit să vă vestesc tot planul*Luca 7:30.Ioan 15:15.Efes. 1:11. lui Dumnezeu. 28 Luați seama*1 Tim. 4:16.1 Pet. 5:2. dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a*1 Cor. 12:28. pus Duhul Sfânt episcopi*20:28 Sau: priveghetori., ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care*Efes. 1:7,14.Col. 1:14.Evr. 9:12.1 Pet. 1:19.Apoc. 5:9. a câștigat-o cu*Evr. 9:14. însuși sângele Său. 29 Știu bine că, după plecarea mea, se vor*Mat. 7:15.2 Pet. 2:1. vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma, 30 și se vor scula din*1 Tim. 1:20.1 Ioan 2:19. mijlocul vostru oameni care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. 31 De aceea vegheați și aduceți-vă aminte că, timp de trei*Cap. 19:10. ani, zi și noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. 32 Și acum, fraților, vă încredințez în mâna lui Dumnezeu și a Cuvântului*Evr. 13:9. harului Său, care vă*Cap. 9:31. poate zidi sufletește și vă poate da moștenirea*Cap. 26:18.Efes. 1:18.Col. 1:12;3:24.Evr. 9:15.1 Pet. 1:4. împreună cu toți cei sfințiți. 33 N-am râvnit nici la argintul*1 Sam. 12:3.1 Cor. 9:12.2 Cor. 7:2;11:9;12:17., nici la aurul, nici la hainele cuiva. 34 Singuri știți că*Cap. 18:3.1 Cor. 4:12.1 Tes. 2:9.2 Tes. 3:8. mâinile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine. 35 În toate privințele v-am dat o pildă și v-am arătat că*Rom. 15:1.1 Cor. 9:12.2 Cor. 11:9,12;12:13.Efes. 4:28.1 Tes. 4:11;5:14.2 Tes. 3:8., lucrând astfel, trebuie să ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primești.’" 36 După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat*Cap. 7:60;21:5. și s-a rugat împreună cu ei toți. 37 Și au izbucnit cu toții în lacrimi, au căzut*Gen. 45:14;46:29. pe grumazul lui Pavel și l-au sărutat. 38 Căci erau întristați mai ales de vorba pe care*Vers. 25. le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea fața. Și l-au petrecut până la corabie.