1 But a certain man in Caesarea, — by name Cornelius, a centurion of the band called Italic, 2 pious, and fearing God with all his house, both giving much alms to the people, and supplicating God continually, 3 — saw plainly in a vision, about the ninth hour of the day, an angel of God coming unto him, and saying to him, Cornelius. 4 But he, having fixed his eyes upon him, and become full of fear, said, What is it, Lord? And he said to him, Thy prayers and thine alms have gone up for a memorial before God. 5 And now send men to Joppa and fetch Simon, who is surnamed Peter. 6 He lodges with a certain Simon, a tanner, whose house is by the sea. 7 And when the angel who was speaking to him had departed, having called two of his household and a pious soldier of those who were constantly with him, 8 and related all things to them, he sent them to Joppa.

9 And on the morrow, as these were journeying and drawing near to the city, Peter went up on the house to pray, about the sixth hour. 10 And he became hungry and desired to eat. But as they were making ready an ecstasy came upon him: 11 and he beholds the heaven opened, and a certain vessel descending, as a great sheet, bound by the four corners and let down to the earth; 12 in which were all the quadrupeds and creeping things of the earth, and the fowls of the heaven. 13 And there was a voice to him, Rise, Peter, slay and eat. 14 And Peter said, In no wise, Lord; for I have never eaten anything common or unclean. 15 And there was a voice again the second time to him, What God has cleansed, do not thou make common. 16 And this took place thrice, and the vessel was straightway taken up into heaven. 17 And as Peter doubted in himself what the vision which he had seen might mean, behold also the men who were sent by Cornelius, having sought out the house of Simon, stood at the gate, 18 and having called some one, they inquired if Simon who was surnamed Peter was lodged there.

19 But as Peter continued pondering over the vision, the Spirit said to him, Behold, three men seek thee; 20 but rise up, go down, and go with them, nothing doubting, because I have sent them. 21 And Peter going down to the men said, Behold, I am he whom ye seek: what is the cause for which ye come? 22 And they said, Cornelius, a centurion, a righteous man, and fearing God, and borne witness to by the whole nation of the Jews, has been divinely instructed by a holy angel to send for thee to his house, and hear words from thee. 23 Having therefore invited them in, he lodged them. And on the morrow, rising up he went away with them, and certain of the brethren from Joppa went with him. 24 And on the morrow they came to Caesarea. But Cornelius was looking for them, having called together his kinsmen and his intimate friends. 25 And when Peter was now coming in, Cornelius met him, and falling down did him homage. 26 But Peter made him rise, saying, Rise up: I myself also am a man. 27 And he went in, talking with him, and found many gathered together. 28 And he said to them, Ye know how it is unlawful for a Jew to be joined or come to one of a strange race, and to me God has shewn to call no man common or unclean. 29 Wherefore also, having been sent for, I came without saying anything against it. I inquire therefore for what reason ye have sent for me. 30 And Cornelius said, Four days ago I had been fasting unto this hour, and the ninth I was praying in my house, and lo, a man stood before me in bright clothing, 31 and said, Cornelius, thy prayer has been heard, and thy alms have come in remembrance before God. 32 Send therefore to Joppa and fetch Simon, who is surnamed Peter; he lodges in the house of Simon, a tanner, by the sea who when he is come will speak to thee. 33 Immediately therefore I sent to thee, and thou hast well done in coming. Now therefore we are all present before God to hear all things that are commanded thee of God.

34 And Peter opening his mouth said, Of a truth I perceive that God is no respecter of persons, 35 but in every nation he that fears him and works righteousness is acceptable to him. 36 The word which he sent to the sons of Israel, preaching peace by Jesus Christ, (he is Lord of all things,) 37 ye know; the testimony which has spread through the whole of Judaea, beginning from Galilee after the baptism which John preached — 38 Jesus who was of Nazareth: how God anointed him with the Holy Spirit and with power; who went through all quarters doing good, and healing all that were under the power of the devil, because God was with him. 39 We also are witnesses of all things which he did both in the country of the Jews and in Jerusalem; whom they also slew, having hanged him on a cross. 40 This man God raised up the third day and gave him to be openly seen, 41 not of all the people, but of witnesses who were chosen before of God, us who have eaten and drunk with him after he arose from among the dead. 42 And he commanded us to preach to the people, and to testify that he it is who was determinately appointed of God to be judge of living and dead. 43 To him all the prophets bear witness that every one that believes on him will receive through his name remission of sins.

44 While Peter was yet speaking these words the Holy Spirit fell upon all those who were hearing the word. 45 And the faithful of the circumcision were astonished, as many as came with Peter, that upon the nations also the gift of the Holy Spirit was poured out: 46 for they heard them speaking with tongues and magnifying God. Then Peter answered, 47 Can any one forbid water that these should not be baptised, who have received the Holy Spirit as we also did? 48 And he commanded them to be baptised in the name of the Lord. Then they begged him to stay some days.

1 În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaș din ceata de ostași numită „Italiana". 2 Omul acesta era cucernic*Vers. 22. Cap. 8:2;22:12. și temător*Vers. 35. de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului și se ruga totdeauna lui Dumnezeu. 3 Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut*Vers. 30. Cap. 11:13. lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el și i-a zis: „Cornelie!" 4 Corneliu s-a uitat țintă la el, s-a înfricoșat și a răspuns: „Ce este, Doamne?" Și îngerul i-a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și-a adus aminte de ele. 5 Trimite acum niște oameni la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru. 6 El găzduiește la un om numit Simon*Cap. 9:43. Tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela*Cap. 11:14. îți va spune ce trebuie să faci." 7 Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale și un ostaș cucernic, din aceia care-i slujeau în tot timpul, 8 și, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.

9 A doua zi, când erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a suit*Cap. 11:5. să se roage pe acoperișul casei, pe la ceasul al șaselea. 10 L-a ajuns foamea și a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. 11 A*Cap. 7:56.Apoc. 19:11. văzut cerul deschis și un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, coborându-se și slobozindu-se în jos pe pământ. 12 În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și târâtoare de pe pământ și păsările cerului. 13 Și un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănâncă."14 „Nicidecum, Doamne", a răspuns Petru. „Căci*Lev. 11:4;20:25.Deut. 14:3,7.Ezec. 4:14. niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat." 15 Și glasul i-a zis iarăși a doua oară: „Ce*Mat. 15:11. Vers. 28.Rom. 14:14,17,20.1 Cor. 10:25.1 Tim. 4:4.Tit 1:15.a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat."16 Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, și îndată după aceea, vasul a fost ridicat iarăși la cer. 17 Pe când Petru nu știa ce să creadă despre înțelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oamenii trimiși de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă 18 și au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis și Petru, găzduiește acolo. 19 Și pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul*Cap. 11:12. i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; 20 scoală-te*Cap. 15:7., coboară-te și du-te cu ei fără șovăire, căci Eu i-am trimis." 21 Petru deci s-a coborât și a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutați. Ce pricină vă aduce?" 22 Ei au răspuns: „Sutașul Corneliu*Vers. 1,2., om drept și temător de Dumnezeu și vorbit de bine*Cap. 22:12. de tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui și să audă cuvintele pe care i le vei spune." 23 Petru deci i-a chemat înăuntru și i-a găzduit. 24 A doua zi, s-a sculat și a plecat cu ei. L-au*Vers. 45. Cap. 11:12. însoțit și câțiva frați din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aștepta cu rudele și prietenii de aproape, pe care-i chemase. 25 Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieșise înainte, s-a aruncat la picioarele lui și i s-a închinat. 26 Dar Petru l-a ridicat și a zis: „Scoală-te*Cap. 14:14,15.Apoc. 19:10;22:9., și eu sunt om!" 27 Și vorbind cu el, a intrat în casă și a găsit adunați pe mulți. 28 „Știți", le-a zis el, „că*Ioan 4:9;18:28. Cap. 11:3.Gal. 2:12,14. nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoțească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el, dar Dumnezeu*Cap. 15:8,9.Efes. 3:6. mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. 29 De aceea am venit fără cârtire când m-ați chemat. Vă întreb dar: Cu ce gând ați trimis după mine?" 30 Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea și iată că a stat înaintea mea un*Cap. 1:10. om cu*Mat. 28:3.Marcu 16:5.Luca 24:4. o haină strălucitoare 31 și a zis: ‘Cornelie, rugăciunea*Dan. 10:12. Vers. 4. ta a fost ascultată și*Evr. 6:10. Dumnezeu Și-a adus aminte de milosteniile tale. 32 Trimite dar la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru; el găzduiește în casa lui Simon Tăbăcarul, lângă mare. Când va veni el, îți va vorbi.’ 33 Am trimis îndată la tine și bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ți-a poruncit Domnul să ne spui." 34 Atunci, Petru a început să vorbească și a zis: „În*Deut. 10:17.2 Cron. 19:7.Iov 34:19.Rom. 2:11.Gal. 2:6.Efes. 6:9.Col. 3:25.1 Pet. 1:17. adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, 35 ci că, în*Cap. 15:9.Rom. 2:13,27;3:22,29;10:12,13.1 Cor. 12:13.Gal. 3:28.Efes. 2:13,18;3:6. orice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire este primit de El. 36 El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel și le-a vestit*Is. 57:19.Efes. 2:14,16,17.Col. 1:20. Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este*Mat. 28:18.Rom. 10:12.1 Cor. 15:27.Efes. 1:20,22.1 Pet. 3:22.Apoc. 17:14;19:16. Domnul tuturor. 37 Știți vorba făcută prin toată Iudeea, începând*Luca 4:14. din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan; 38 cum Dumnezeu*Luca 4:18. Cap. 2:22;4:27.Evr. 1:9. a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine și vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul, căci*Ioan 3:2. Dumnezeu era cu El. 39 Noi*Cap. 2:20. suntem martori a tot ce a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim. Ei L-au*Cap. 5:30. omorât, atârnându-L pe lemn. 40 Dar Dumnezeu L-a înviat*Cap. 2:24. a treia zi și a îngăduit să Se arate, 41 nu*Ioan 14:17,22. Cap. 13:31. la tot norodul, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care*Luca 24:30,43.Ioan 21:13. am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat din morți. 42 Isus ne-a*Mat. 28:19,20. Cap. 1:8. poruncit să propovăduim norodului și să mărturisim că*Ioan 5:22,27. Cap. 17:31. El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii*Rom. 14:9,10.2 Tim. 4:1.1 Pet. 4:5. și al celor morți. 43 Toți prorocii mărturisesc despre El*Is. 53:11.Ier. 31:34.Dan. 9:24.Mica 7:18.Zah. 13:1.Mal. 4:2. Cap. 26:22. că oricine*Cap. 15:9;26:18.Rom. 10:11.Gal. 3:22. crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor." 44 Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a*Cap. 4:31;8:15-17;11:15. coborât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul. 45 Toți credincioșii tăiați împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiți*Vers. 23. când au văzut că*Cap. 11:18.Gal. 3:14. darul Duhului Sfânt s-a vărsat și peste neamuri. 46 Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: 47 „Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca*Cap. 11:17;15:8,9.Rom. 10:12. și noi?" 48 Și a*1 Cron. 1:17. poruncit să fie botezați în*Cap. 2:38;8:16. Numele Domnului Isus Hristos. Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.