1 And Elihu proceeded and said, 2 Suffer me a little, and I will shew thee that I have yet words for +God*GodHebrew: Eloah3 I will fetch my knowledge from afar, and will ascribe righteousness to my Creator. 4 For truly my words shall be no falsehood: one perfect in knowledge is with thee.

5 Lo, ·God*GodHebrew: El is mighty, but despiseth not any; mighty in strength of understanding: 6 He saveth not the wicked alive; but he doeth justice to the afflicted. 7 He withdraweth not his eyes from the righteous, but with kings on the throne doth he even set them for ever; and they are exalted. 8 And if, bound in fetters, they be held in cords of affliction, 9 Then he sheweth them their work, and their transgressions, because they have increased. 10 And he openeth their ear to discipline, and commandeth that they return from iniquity. 11 If they hearken and serve him, they shall accomplish their days in prosperity, and their years in pleasures. 12 But if they hearken not, they shall pass away by the sword, and expire without knowledge. 13 But the godless in heart heap up anger; they cry not when he bindeth them: 14 Their soul dieth in youth, and their life is among the unclean.

15 But he delivereth the afflicted in his affliction, and openeth their ear in their oppression. 16 Even so would he have allured thee out of the jaws of distress into a broad place, where there is no straitness; and the supply of thy table would be full of fatness. 17 But thou art full of the judgments of the wicked: judgment and justice take hold on thee. 18 Because there is wrath, beware lest it take thee away through chastisement: then a great ransom could not avail thee. 19 Will he esteem thy riches? Not gold, nor all the resources of strength! 20 Desire not the night, when peoples are cut off from their place. 21 Take heed, turn not to iniquity; for this hast thou chosen rather than affliction. 22 Lo, ·God*GodHebrew: El is exalted in his power: who teacheth as he? 23 Who hath appointed him his way? or who hath said, Thou hast wrought unrighteousness?

24 Remember that thou magnify his work, which men celebrate. 25 All men look at it; man beholdeth it afar off. 26 Lo, ·God*GodHebrew: El is great, and we comprehend him not, neither can the number of his years be searched out. 27 For he draweth up the drops of water: they distil in rain from the vapour which he formeth, 28 Which the skies pour down and drop upon man abundantly. 29 But can any understand the spreadings of the clouds, or the crashing of his pavilion? 30 Lo, he spreadeth his light around him, and covereth the bottom of the sea. 31 For with them he judgeth the peoples; he giveth food in abundance. 32 His hands he covereth with lightning, and commandeth it where it is to strike. 33 His thundering declareth concerning him; the cattle even, concerning its coming.

1 Elihu a urmat și a zis:

2 „Așteaptă puțin și voi urma,

căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.

3 Îmi voi lua temeiurile de departe

și voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

4 Fii încredințat, cuvântările mele nu sunt minciuni,

ci ai de-a face cu un om cu simțăminte curate.

5 Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni

și este puternic*Cap. 9:4;12:13,16;37:23.Ps. 99:4. prin tăria priceperii Lui.

6 El nu lasă pe cel rău să trăiască

și face dreptate celui nenorocit.

7 Nu-Și*Ps. 33:18;34:15. întoarce ochii de la cei fără prihană

și-i pune pe scaunul de domnie cu*Ps. 113:8. împărații,

îi așază pentru totdeauna ca să domnească.

8 Se întâmplă să cadă în lanțuri*Ps. 107:10.

și să fie prinși în legăturile nenorocirii?

9 Le pune înainte faptele lor,

fărădelegile lor, mândria lor.

10 Îi înștiințează*Cap. 33:16,23. ca să se îndrepte,

îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.

11 Dacă ascultă și se supun,

își sfârșesc*Cap. 21:13.Is. 1:19,20. zilele în fericire

și anii în bucurie.

12 Dacă n-ascultă, pier uciși de sabie,

mor în orbirea lor.

13 Nelegiuiții se mânie*Rom. 2:5.,

nu strigă către Dumnezeu când îi înlănțuie;

14 își pierd viața în*Cap. 15:32;22:16.Ps. 55:23. tinerețe,

mor ca cei desfrânați.

15 Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui

și prin suferință îl înștiințează.

16 Și pe tine te va scoate din strâmtoare,

ca să te pună la loc*Ps. 18:19;31:8;118:5. larg, în slobozenie deplină,

și masa*Ps. 23:5. ta va fi încărcată cu bucate gustoase*Ps. 36:8..

17 Dar, dacă-ți aperi pricina ca un nelegiuit,

pedeapsa este nedezlipită de pricina ta.

18 Supărarea să nu te împingă la batjocură

și mărimea*Ps. 49:7. prețului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

19 Oare ar ajunge strigătele*Prov. 11:4. tale să te scoată din necaz

și chiar toate puterile pe care le-ai putea desfășura?

20 Nu suspina după noapte,

care ia popoarele din locul lor.

21 Ferește-te să faci*Ps. 66:18. rău,

căci suferința te îndeamnă*Evr. 11:25. la rău.

22 Dumnezeu este mare în puterea Lui;

cine ar putea să învețe*Is. 40:13,14.Rom. 11:34.1 Cor. 2:16. pe alții ca El?

23 Cine Îi cere socoteală*Cap. 34:13. de căile Lui

și cine îndrăznește să-I*Cap. 34:10. spună: ‘Faci rău’?

24 Nu uita să lauzi*Ps. 92:5.Apoc. 15:3. faptele Lui,

pe care toți oamenii trebuie să le mărească!

25 Orice om le privește,

fiecare muritor le vede de departe.

26 Iată ce mare e Dumnezeu!

Dar noi nu-L putem pricepe*1 Cor. 13:12.,

numărul anilor*Ps. 90:2;102:24,27.Evr. 1:12. Lui nimeni nu l-a pătruns.

27 Căci El trage*Ps. 147:8. la El picăturile de apă,

le preface în abur și dă ploaia,

28 pe care norii*Prov. 3:20. o strecoară

și o picură peste mulțimea oamenilor.

29 Și cine poate pricepe ruperea norului

și bubuitul cortului Său?

30 Iată, El Își întinde lumina*Cap. 37:3. în jurul Lui

și acoperă adâncimile mării.

31 Prin aceste mijloace*Cap. 37:13;38:23.,

El judecă popoarele

și dă*Ps. 136:25.Fapte 14:17. belșug de hrană.

32 Ia fulgerul în mână

și-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.

33 Dă de veste că e de față printr-un*1 Împ. 18:41,45. bubuit

și până și turmele Îi simt apropierea.