1 Knowest thou the time when the wild goats of the rock bring forth? dost thou mark the calving of the hinds? 2 Dost thou number the months that they fulfil? and knowest thou the time when they bring forth? 3 They bow themselves, they give birth to their young ones, they cast out their pains; 4 Their young ones become strong, they grow up in the open field, they go forth, and return not unto them. 5 Who hath sent out the wild ass free? and who hath loosed the bands of the onager, 6 Whose house I made the wilderness, and the salt plain his dwellings? 7 He laugheth at the tumult of the city, and heareth not the shouts of the driver; 8 The range of the mountains is his pasture, and he searcheth after every green thing. 9 Will the buffalo be willing to serve thee, or will he lodge by thy crib? 10 Canst thou bind the buffalo with his cord in the furrow? or will he harrow the valleys after thee? 11 Wilt thou put confidence in him, because his strength is great? and wilt thou leave thy labour to him? 12 Wilt thou trust him to bring home thy seed, and gather it into thy threshing-floor?

13 The wing of the ostrich beats joyously — But is it the stork’s pinion and plumage? 14 For she leaveth her eggs to the earth, and warmeth them in the dust, 15 And forgetteth that the foot may crush them, or that the beast of the field may trample them. 16 She is hardened against her young ones, as though they were not hers; her labour is in vain, without her concern. 17 For +God*GodHebrew: Eloah hath deprived her of wisdom, and hath not furnished her with understanding. 18 What time she lasheth herself on high, she scorneth the horse and his rider.

19 Hast thou given strength to the horse? hast thou clothed his neck with the quivering mane? 20 Dost thou make him to leap as a locust? His majestic snorting is terrible. 21 He paweth in the valley, and rejoiceth in his strength; he goeth forth to meet the armed host. 22 He laugheth at fear, and is not affrighted; neither turneth he back from before the sword. 23 The quiver rattleth upon him, the glittering spear and the javelin. 24 He swalloweth the ground with fierceness and rage, and cannot contain himself at the sound of the trumpet: 25 At the noise of the trumpets he saith, Aha! and he smelleth the battle afar off, the thunder of the captains, and the shouting.

26 Doth the hawk fly by thine intelligence, and stretch his wings toward the south? 27 Doth the eagle mount up at thy command, and make his nest on high? 28 He inhabiteth the rock and maketh his dwelling on the point of the cliff, and the fastness: 29 From thence he spieth out the prey, his eyes look into the distance; 30 And his young ones suck up blood; and where the slain are, there is he.

1 Știi tu când își fac caprele sălbatice puii?

Vezi tu pe cerboaice*Ps. 29:9. când fată?

2 Numeri tu lunile în care sunt însărcinate

și cunoști tu vremea când nasc?

3 Ele se pleacă, fată puii

și scapă iute de durerile lor.

4 Puii lor prind vlagă și cresc sub cerul slobod;

pleacă și nu se mai întorc la ele.

5 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic,

izbăvindu-l de orice legătură?

6 I-am dat*Cap. 24:5.Ier. 2:14.Osea 8:9. ca locuință pustiul

și pământul sărac ca locaș.

7 El râde de zarva cetăților

și n-aude strigătele stăpânului care-l mână.

8 Străbate munții ca să-și găsească hrana

și umblă după tot ce este verde.

9 Vrea bivolul sălbatic*Num. 23:22.Deut. 33:11. să fie în slujba ta?

Și stă el noaptea la ieslea ta?

10 Îl poți lega tu cu o funie ca să tragă o brazdă?

Merge el după tine ca să grăpeze bulgării din văi?

11 Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare?

Și-i lași tu grija lucrărilor tale?

12 Te lași tu pe el pentru căratul roadelor tale,

ca să le strângă în aria ta?

13 Aripa struțului bate cu veselie,

de-ai zice că este aripa și penișul berzei.

14 Dar struțoaica își încredințează pământului ouăle

și le lasă să se încălzească în nisip.

15 Ea uită că piciorul le poate strivi,

că o fiară de câmp le poate călca în picioare.

16 Este aspră*Plâng. 4:3. cu puii săi, de parcă nici n-ar fi ai ei.

Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!

17 Căci Dumnezeu nu i-a dat înțelepciune*Cap. 35:11.

și nu i-a făcut parte de pricepere.

18 Când se scoală și pornește,

râde de cal și de călărețul lui.

19 Tu dai putere calului

și-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?

20 Tu-l faci să sară ca lăcusta?

Nechezatul lui puternic răspândește groaza.

21 Scurmă pământul și, mândru de puterea lui,

se aruncă*Ier. 8:6. asupra celor înarmați;

22 își bate joc de frică, nu se teme

și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.

23 Zăngănește tolba cu săgeți pe el,

sulița și lancea strălucesc,

24 fierbe de aprindere, mănâncă pământul,

n-are astâmpăr când răsună trâmbița.

25 La sunetul trâmbiței parcă zice: ‘Înainte!’

De departe miroase bătălia,

glasul ca de tunet al căpeteniilor și strigătele de luptă.

26 Oare prin priceperea ta își ia uliul zborul

și își întinde aripile spre miazăzi?

27 Oare din porunca ta se înalță vulturul

și își așază cuibul*Ier. 49:16.Obad. 4. pe înălțimi?

28 El locuiește în stânci,

acolo își are locuința, pe vârful zimțat al stâncilor și pe vârful munților.

29 De acolo descoperă el prada

și își cufundă privirile în depărtare după ea.

30 Puii lui îi beau sângele;

și acolo unde sunt hoituri*Mat. 24:38.Luca 17:37., acolo-i și vulturul."