1 And Job answered and said, 2 Oh that my grief were thoroughly weighed, and all my calamity laid in the balances! 3 For now it would be heavier than the sand of the seas; therefore my words are vehement. 4 For the arrows of the Almighty are within me, their poison drinketh up my spirit: the terrors of +God*GodHebrew: Eloah are arrayed against me. 5 Doth the wild ass bray by the grass? loweth an ox over his fodder? 6 Shall that which is insipid be eaten without salt? Is there any taste in the white of an egg? 7 What my soul refuseth to touch, that is as my loathsome food.

8 Oh that I might have my request, and that +God*GodHebrew: Eloah would grant my desire! 9 And that it would please +God*GodHebrew: Eloah to crush me, that he would let loose his hand and cut me off! 10 Then should I yet have comfort; and in the pain which spareth not I would rejoice that I have not denied the words of the Holy One. 11 What is my strength, that I should hope? and what is mine end, that I should have patience? 12 Is my strength the strength of stones? is my flesh of brass? 13 Is it not that there is no help in me, and soundness is driven away from me?

14 For him that is fainting kindness is meet from his friend; or he forsaketh the fear of the Almighty. 15 My brethren have dealt deceitfully as a stream, as the channel of streams which pass away, 16 Which are turbid by reason of the ice, in which the snow hideth itself: 17 At the time they diminish, they are dried up; when heat affecteth them, they vanish from their place: 18 They wind about in the paths of their course, they go off into the waste and perish. 19 The caravans of Tema looked, the companies of Sheba counted on them: 20 They are ashamed at their hope; they come thither, and are confounded. 21 So now ye are nothing; ye see a terrible object and are afraid.

22 Did I say, Bring unto me, and make me a present from your substance? 23 Or, rescue me from the hand of the oppressor, and redeem me from the hand of the violent? 24 Teach me, and I will hold my tongue; and cause me to understand wherein I have erred. 25 How forcible are right words! but what doth your upbraiding reprove? 26 Do ye imagine to reprove words? The speeches of one that is desperate are indeed for the wind. 27 Yea, ye overwhelm the fatherless, and dig a pit for your friend. 28 Now therefore if ye will, look upon me; and it shall be to your face if I lie. 29 Return, I pray you, let there be no wrong; yea, return again, my righteousness shall be in it. 30 Is there wrong in my tongue? cannot my taste discern mischievous things?

1 Iov a luat cuvântul și a zis:

2 „O, de ar fi cu putință să mi se cântărească durerea

și să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

3 ar fi mai grele decât nisipul*Prov. 27:3. mării, de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!

4 Căci*Ps. 38:2. săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns,

sufletul meu le suge otrava

și groaza*Ps. 88:15,16. Domnului bagă fiori în mine!

5 Zbiară măgarul sălbatic când are verdeață?

Mugește boul când are de mâncare?

6 Poți mânca ce-i fără gust și fără sare?

Are vreun gust albușul unui ou?

7 Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating,

acela-i hrana mea, fie cât de grețoasă ea!

8 O, de mi s-ar asculta dorința

și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

9 De*1 Împ. 19:4. ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,

întindă-Și mâna și să mă prăpădească!

10 Îmi va rămâne măcar această mângâiere,

această bucurie în durerile cu care mă copleșește:

că*Fapte 20:20. niciodată n-am călcat poruncile*Lev. 19:2.Is. 57:15.Osea 11:9. Celui Sfânt.

11 La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot?

La ce să mai aștept, când sfârșitul se știe?

12 Tăria mea oare este o tărie de piatră?

Trupul meu e de aramă?

13 Nu sunt eu lipsit de ajutor,

și n-a fugit mântuirea de mine?

14 Cel ce suferă*Prov. 17:17. are drept la mila prietenului,

chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic.

15 Frații*Ps. 38:11;41:9. mei s-au arătat înșelători ca un pârâu,

ca albia pâraielor*Ier. 15:18. care trec.

16 Un sloi le tulbură cursul,

zăpada se îngrămădește pe ele;

17 vine arșița vremii și seacă,

vine căldura soarelui și li se usucă albia.

18 Cete de călători se abat din drumul lor,

se cufundă în pustie și pier.

19 Cetele celor din Tema*Gen. 25:15. se uită țintă la ele,

călătorii din Seba*1 Împ. 10:1.Ps. 72:10.Ezec. 27:22,23. sunt plini de nădejde când le văd.

20 Dar rămân înșelați*Ier. 14:3. în nădejdea lor,

rămân uimiți când ajung la ele.

21 Așa sunteți*Cap. 13:4. și voi acum pentru mine.

Voi îmi vedeți necazul și vă îngroziți*Ps. 38:11.!

22 V-am zis eu oare: ‘Dați-mi ceva,

cheltuiți din averile voastre pentru mine,

23 scăpați-mă din mâna vrăjmașului,

răscumpărați-mă din mâna celor răi’?

24 Învățați-mă, și voi tăcea;

faceți-mă să înțeleg în ce am păcătuit.

25 O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!

Dar ce dovedesc mustrările voastre?

26 Vreți să mă mustrați pentru tot ce am zis

și să nu vedeți decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?

27 Voi năpăstuiți pe orfan,

prigoniți*Ps. 57:6. pe prietenul vostru.

28 Uitați-vă la mine, vă rog!

Doar nu voi minți în față!

29 Întoarceți-vă*Cap. 17:10., nu fiți nedrepți;

întoarceți-vă și mărturisiți că sunt nevinovat!

30 Este vreo nelegiuire pe limba mea

și nu deosebește gura mea ce este rău?