1 Aye, my heart trembleth at this also, and leapeth up out of its place: 2 Hear attentively the roar of his voice, and the murmur going forth from his mouth. 3 He sendeth it forth under the whole heaven, and his lightning unto the ends of the earth. 4 After it a voice roareth: he thundereth with the voice of his excellency, and holdeth not back the flashes when his voice is heard. 5 ·God*GodHebrew: El thundereth marvellously with his voice, doing great things which we do not comprehend.

6 For he saith to the snow, Fall on the earth! and to the pouring rain, even the pouring rains of his might. 7 He sealeth up the hand of every man; that all men may know his work. 8 And the wild beast goeth into its lair, and they remain in their dens. 9 From the chamber of the south cometh the whirlwind; and cold from the winds of the north. 10 By the breath of ·God*GodHebrew: El ice is given; and the breadth of the waters is straitened. 11 Also with plentiful moisture he loadeth the thick clouds, his light dispels the cloud; 12 And they are turned every way by his guidance, that they may do whatsoever he commandeth them upon the face of the circuit of the earth, 13 Whether he cause it to come as a rod, or for his land, or in mercy.

14 Hearken unto this, Job; stand still and discern the wondrous works of ·God*GodHebrew: El15 Dost thou know how +God*GodHebrew: Eloah hath disposed them, and how he causeth the lightning of his cloud to flash? 16 Dost thou know about the balancings of the clouds, the wondrous works of him that is perfect in knowledge? 17 How thy garments become warm when he quieteth the earth by the south wind? 18 Hast thou with him spread out the sky, firm, like a molten mirror? 19 Teach us what we shall say unto him! We cannot order our words by reason of darkness. 20 Shall it be told him if I would speak? if a man so say, surely he shall be swallowed up.

21 And now men see not the light as it gleameth, it is hidden in the skies. But the wind passeth by and cleareth them. 22 From the north cometh gold; with +God*GodHebrew: Eloah is terrible majesty. 23 The Almighty, we cannot find him out: excellent in power, and in judgment, and in abundance of justice, he doth not afflict. 24 Men do therefore fear him: he respecteth not any that are wise of heart.

1 La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot

și sare din locul ei.

2 Ascultați, ascultați trăsnetul tunetului Său,

bubuitul care iese din gura Lui!

3 Îl rostogolește pe toată întinderea cerurilor

și fulgerul Lui luminează până la marginile pământului.

4 Apoi se aude un bubuit*Ps. 29:3;68:33., tună cu glasul Lui măreț,

și nu mai oprește fulgerul de îndată ce răsună glasul Lui.

5 Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat;

face lucruri*Cap. 5:9;9:10;36:26.Apoc. 15:3. mari pe care noi nu le înțelegem.

6 El zice zăpezii*Ps. 147:16,17.: ‘Cazi pe pământ!’

Zice același lucru ploii, chiar și celor mai puternice ploi.

7 Pecetluiește mâna tuturor oamenilor,

pentru ca toți să se recunoască*Ps. 109:27. de făpturi ale Lui.

8 Fiara sălbatică se*Ps. 104:22. trage într-o peșteră

și se culcă în vizuina ei.

9 Vijelia vine de la miazăzi

și frigul, din vânturile de la miazănoapte.

10 Dumnezeu, prin suflarea*Cap. 38:29,30.Ps. 147:17,18. Lui, face gheața

și micșorează locul apelor mari.

11 Încarcă norii cu aburi

și-i risipește scânteietori;

12 mișcarea lor se îndreaptă după planurile Lui,

pentru împlinirea*Ps. 148:8. a tot ce le poruncește El pe fața pământului locuit.

13 Îi face să pară ca o nuia*Exod 9:18,23.1 Sam. 12:18,19.Ezra 10:9. Cap. 36:31.

cu care lovește pământul*Cap. 38:26,27.

sau ca un semn al*2 Sam. 21:10.1 Împ. 18:45. dragostei Lui.

14 Iov, ia aminte la aceste lucruri!

Privește*Ps. 111:2. liniștit minunile lui Dumnezeu!

15 Știi cum cârmuiește Dumnezeu norii

și cum face să strălucească din ei fulgerul Său?

16 Înțelegi*Cap. 36:29. tu plutirea norilor,

minunile Aceluia a cărui știință este*Cap. 36:4. desăvârșită?

17 Știi pentru ce ți se încălzesc veșmintele

când se odihnește pământul de vântul de miazăzi?

18 Poți tu să întinzi*Gen. 1:6.Is. 44:24. cerurile ca El,

tari ca o oglindă turnată?

19 Arată-ne ce trebuie să-I spunem.

Căci suntem prea neștiutori ca să-I putem vorbi.

20 Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi?

Dar care este omul care-și dorește pierderea?

21 Acum, firește, nu putem vedea lumina soarelui care strălucește în dosul norilor,

dar va trece un vânt și-l va curăți.

22 De la miazănoapte ne vine aurora

și ce înfricoșată este măreția care înconjoară pe Dumnezeu!

23 Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge*1 Tim. 6:16.,

căci este mare în*Cap. 36:5. tărie,

dar dreptul și dreptatea deplină El nu le frânge.

24 De aceea, oamenii trebuie să se teamă*Mat. 10:28. de El;

El nu-Și îndreaptă privirile spre cei ce se cred*Mat. 11:25.1 Cor. 1:26. înțelepți."