1 And Job answered and said, 2 Of a truth I know it is so; but how can man be just with ·GodGodHebrew: El3 If he shall choose to strive with him, he cannot answer him one thing of a thousand. 4 He is wise in heart and mighty in strength: who hath hardened himself against him, and had peace? 5 Who removeth mountains, and they know it not, when he overturneth them in his anger; 6 Who shaketh the earth out of its place, and the pillars thereof tremble; 7 Who commandeth the sun, and it riseth not, and he sealeth up the stars; 8 Who alone spreadeth out the heavens, and treadeth upon the high waves of the sea; 9 Who maketh the Bear, Orion, and the Pleiades, and the chambers of the south; 10 Who doeth great things past finding out, and wonders without number. 11 Lo, he goeth by me, and I see him not; and he passeth along, and I perceive him not. 12 Behold, he taketh away: who will hinder him? Who will say unto him, What doest thou? 13 +GodGodHebrew: Eloah withdraweth not his anger; the proud helpers stoop under him:
14 How much less shall I answer him, choose out my words to strive with him? 15 Whom, though I were righteous, yet would I not answer; I would make supplication to my judge. 16 If I had called, and he had answered me, I would not believe that he hearkened to my voice, — 17 He, who crusheth me with a tempest, and multiplieth my wounds without cause. 18 He suffereth me not to take my breath, for he filleth me with bitternesses. 19 Be it a question of strength, lo, he is strong; and be it of judgment, who will set me a time? 20 If I justified myself, mine own mouth would condemn me; were I perfect, he would prove me perverse. 21 Were I perfect, yet would I not know my soul: I would despise my life.
22 It is all one; therefore I said, he destroyeth the perfect and the wicked. 23 If the scourge kill suddenly, he mocketh at the trial of the innocent. 24 The earth is given over into the hand of the wicked man; he covereth the faces of its judges. If not, who then is it?
25 And my days are swifter than a runner: they flee away, they see no good. 26 They pass by like skiffs of reed; as an eagle that swoops upon the prey. 27 If I say, I will forget my complaint, I will leave off my sad countenance, and brighten up, 28 I am afraid of all my sorrows; I know that thou wilt not hold me innocent. 29 Be it that I am wicked, why then do I labour in vain? 30 If I washed myself with snow-water, and cleansed my hands in purity, 31 Then wouldest thou plunge me in the ditch, and mine own clothes would abhor me. 32 For he is not a man, as I am, that I should answer him; that we should come together in judgment. 33 There is not an umpire between us, who should lay his hand upon us both. 34 Let him take his rod away from me, and let not his terror make me afraid, 35 Then I will speak, and not fear him; but it is not so with me.
1 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Știu bine că este așa.
Și cum ar putea omul să-și scoatăPs. 143:2.Rom. 3:20. dreptate înaintea lui Dumnezeu?
3 Dacă ar voi să se certe cu El,
din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.
4 Ale LuiCap. 36:5. sunt înțelepciunea și atotputernicia:
cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
5 El mută deodată munții
și-i răstoarnă în mânia Sa.
6 ZguduieIs. 2:19,21.Hag. 2:6,21.Evr. 12:26. pământul din temeliaCap. 26:11. lui,
de i se clatină stâlpii.
7 Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare;
și ține stelele sub pecetea Lui.
8 Numai ElGen. 1:6.Ps. 104:2,3. întinde cerurile
și umblă pe înălțimile mării.
9 El a făcutGen. 1:16. Cap. 38:31.Amos 5:8. Ursa-Mare, Luceafărul de seară și Ralițele
și stelele din ținuturile de miazăzi.
10 El faceCap. 5:9.Ps. 71:15. lucruri mari și nepătrunse,
minuni fără număr.
11 IatăCap. 23:8,9;35:14., El trece pe lângă mine, și nu-L văd,
Se duce, și nu-L zăresc.
12 DacăIs. 45:9.Ier. 18:6.Rom. 9:20. apucă El, cine-L va opri?
Cine-I va zice: ‘Ce faci?’
13 Dumnezeu nu-Și întoarce mânia;
sub El se pleacă toți sprijinitorii mândrieiCap. 26:12.Is. 30:7..
14 Și eu cum să-I răspund?
Ce cuvinte să aleg?
15 Chiar dacă așCap. 10:15. avea dreptate, nu I-aș răspunde.
Nu pot decât să mă rog judecătorului.
16 Și chiar dacă m-ar asculta când Îl chem,
tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul –
17 El, care mă izbește ca într-o furtună,
care îmi înmulțește fără pricinăCap. 2:3;34:6. rănile,
18 care nu mă lasă să răsuflu,
mă satură de amărăciune.
19 Să alerg la putere? El este atotputernic.
La dreptate? Cine mă va apăra?
20 Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi
și oricât de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.
21 Nevinovat! Sunt, dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața.
22 Ce-mi pasă la urma urmei?
Căci îndrăznesc s-o spun:
El nimicește pe cel nevinovatEcl. 9:2,3.Ezec. 21:3. ca și pe cel vinovat.
23 Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea…!
Dar El râde de încercările celui nevinovat.
24 Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit;
El acoperă2 Sam. 15:30;19:4.Ier. 14:4. ochii judecătorilor – de nu El, apoi cine altul?
25 ZileleCap. 7:6,7. mele aleargă mai iuți decât un alergător;
fug fără să fi văzut fericirea;
26 trec ca și corăbiile cele iuți,
ca vulturulHab. 1:8. care se repede asupra prăzii.
27 DacăCap. 7:13. zic: ‘Vreau să-mi uit suferințele,
să-mi las întristarea și să fiu voios’,
28 sunt îngrozitPs. 119:120. de toate durerile mele.
Știu că nu mă vei scoate nevinovatExod 20:7..
29 Și dacă voi fi judecat vinovat,
pentru ce să mă mai trudesc degeaba?
30 Chiar dacăIer. 2:22. m-aș spăla cu zăpadă,
chiar dacă mi-aș curăți mâinile cu leșie,
31 Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,
de s-ar scârbi până și hainele de mine!
32 Căci El nuEcl. 6:10.Is. 45:9.Ier. 49:19.Rom. 9:20. este un om ca mine, ca să-I pot răspunde
și să mergem împreună la judecată.
33 Nici nuVers. 19.1 Sam. 2:25. este vreun mijlocitor între noi,
care să-și pună mâna peste noi amândoi.
34 Să-Și tragăCap. 13:20-22;33:7.Ps. 39:10. însă varga de deasupra mea
și să nu mă mai tulbure spaima Lui.
35 Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El.
Altfel, nu sunt stăpân pe mine.
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)