Ao mestre de canto. Salmo de Davi

1 Senhor, tu me sondaste,

e me conheces.

2 Tu sabes o meu assentar

e o meu levantar;

de longe entendes

o meu pensamento.

3 Cercas o meu andar,

e o meu deitar;

e conheces

todos os meus caminhos.

4 Não havendo ainda palavra

alguma na minha língua,

eis que logo, ó Senhor,

tudo conheces.

5 Tu me cercaste

por detrás e por diante,

e puseste sobre mim a tua mão.

6 Tal conhecimento é

para mim maravilhosíssimo;

tão alto que

não o posso atingir.

7 Para onde me irei do teu Espírito,

ou para onde fugirei

da tua face?

8 Se subir ao céu, lá tu estás;

se fizer no inferno a minha cama,

eis que tu ali estás também.

9 Se tomar as asas da alva,

se habitar nas extremidades

do mar,

10 Até ali a tua mão me guiará

e a tua destra me susterá.

11 Se disser:

Decerto que as trevas

me encobrirão;

então a noite será luz

à roda de mim.

12 Nem ainda as trevas

me encobrem de ti;

mas a noite resplandece

como o dia;

as trevas e a luz

são para ti a mesma coisa;

13 Pois possuíste

as minhas entranhas;

cobriste-me no ventre

de minha mãe.

14 Eu te louvarei, porque de um modo

assombroso, e tão maravilhoso

fui feito;

maravilhosas são as tuas obras,

e a minha alma o sabe muito bem.

15 Os meus ossos

não te foram encobertos,

quando no oculto fui feito,

e entretecido

nas profundezas da terra.

16 Os teus olhos viram o meu corpo

ainda informe;

e no teu livro todas estas coisas

foram escritas;

as quais em continuação

foram formadas,

quando nem ainda uma delas

havia.

17 E quão preciosos me são, ó Deus,

os teus pensamentos!

Quão grandes são as somas deles!

18 Se as contasse,

seriam em maior número

do que a areia;

quando acordo

ainda estou contigo.

19 Ó Deus, tu matarás

decerto o ímpio;

apartai-vos portanto de mim,

homens de sangue.

20 Pois falam malvadamente

contra ti;

e os teus inimigos

tomam o teu nome em vão.

21 Não odeio eu, ó Senhor,

aqueles que te odeiam,

e não me aflijo por causa dos que

se levantam contra ti?

22 Odeio-os com ódio perfeito;

tenho-os por inimigos.

23 Sonda-me, ó Deus,

e conhece o meu coração;

prova-me, e conhece

os meus pensamentos.

24 E vê se há em mim

algum caminho mau,

e guia-me pelo caminho eterno.

Către mai-marele cântăreților.

Un psalm al lui David

1 Doamne, Tu mă cercetezi*Ps. 17:3.Ier. 12:3. de aproape și mă cunoști,

2 știi*2 Împ. 19:27. când stau jos și când mă scol

și de departe îmi pătrunzi*Mat. 9:4.Ioan 2:24,25. gândul.

3 Știi*Iov 31:4. când umblu și când mă culc

și cunoști toate căile mele.

4 Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă,

și Tu*Evr. 4:13., Doamne, îl și cunoști în totul.

5 Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte

și-Ți pui mâna peste mine.

6 O știință*Iov 42:3.Ps. 40:5;131:1. atât de minunată este mai presus de puterile mele:

este prea înaltă ca s-o pot prinde.

7 Unde*Ier. 23:24.Iona 1:3. mă voi duce departe de Duhul Tău

și unde voi fugi departe de Fața Ta?

8 Dacă*Amos 9:2-4. mă voi sui în cer, Tu ești acolo;

dacă*Iov 26:6.Prov. 15:11. mă voi culca în Locuința morților, iată-Te și acolo.

9 Dacă voi lua aripile zorilor

și mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

10 și acolo mâna Ta mă va călăuzi

și dreapta Ta mă va apuca.

11 Dacă voi zice: „Cel puțin întunericul mă va acoperi

și se va face noapte lumina dimprejurul meu",

12 iată că nici chiar întunericul*Iov 26:6;34:22.Dan. 2:22.Evr. 4:13. nu este întunecos pentru Tine,

ci noaptea strălucește ca ziua

și întunericul, ca lumina.

13 Tu mi-ai întocmit rărunchii,

Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele:

14 Te laud că sunt o făptură așa de minunată.

Minunate sunt lucrările Tale

și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

15 Trupul*Iov 10:8,9.Ecl. 11:5. meu nu era ascuns de Tine

când am fost făcut într-un loc tainic,

țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.

16 Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau

și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite,

mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

17 Cât*Ps. 40:5. de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule,

și cât de mare este numărul lor!

18 Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.

Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

19 O, Dumnezeule, de ai ucide*Is. 14:4. pe cel rău!

Depărtați-vă*Ps. 119:115. de la mine, oameni setoși de sânge!

20 Ei vorbesc*Iuda 15. despre Tine în chip nelegiuit,

Îți iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmașii Tăi!

21 Să*2 Cron. 19:2.Ps. 119:158. nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc

și să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?

22 Da, îi urăsc cu o ură desăvârșită;

îi privesc ca pe vrăjmași ai mei.

23 Cercetează-mă*Iov 31:6.Ps. 26:2., Dumnezeule, și cunoaște-mi inima!

Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile!

24 Vezi dacă sunt pe o cale rea

și du-mă*Ps. 5:8;143:10. pe calea veșniciei!