1 Bendize, ó minha alma,

ao Senhor!

Senhor Deus meu, tu és magnificentíssimo;

estás vestido

de glória e de majestade.

2 Ele se cobre

de luz como de um vestido,

estende

os céus como uma cortina.

3 Põe nas águas as vigas das suas câmaras;

faz

das nuvens o seu carro,

anda sobre as asas do vento.

4 Faz dos seus anjos espíritos,

dos seus

ministros um fogo abrasador.

5 Lançou os fundamentos da terra;

ela

não vacilará em tempo algum.

6 Tu a cobriste com o abismo,

como com um vestido;

as águas estavam

sobre os montes.

7 À tua repreensão fugiram;

à voz

do teu trovão

se apressaram.

8 Subiram aos montes,

desceram aos vales,

até ao lugar

que para elas fundaste.

9 Termo lhes puseste,

que não ultrapassarão,

para que não tornem mais

a cobrir a terra.

10 Tu, que fazes sair

as fontes nos vales,

as quais correm entre os montes.

11 Dão de beber

a todo o animal do campo;

os jumentos monteses matam

a sua sede.

12 Junto delas

as aves do céu terão

a sua habitação,

cantando entre os ramos.

13 Ele rega os montes desde

as suas câmaras;

a terra farta-se

do fruto das suas obras.

14 Faz crescer

a erva para o gado,

e a verdura para

o serviço do homem,

para fazer sair

da terra o pão,

15 E o vinho que alegra o coração do homem,

e o azeite que faz reluzir o seu rosto,

e o pão que fortalece o coração do homem.

16 As árvores

do Senhor fartam-se de seiva,

os cedros

do Líbano que ele plantou,

17 Onde as aves se aninham;

quanto à cegonha,

a sua casa é

nas faias.

18 Os altos montes são

para as cabras monteses,

e os rochedos são refúgio

para os coelhos.

19 Designou a lua para as estações;

o sol conhece o seu ocaso.

20 Ordenas a escuridão,

e faz-se noite, na qual saem todos

os animais da selva.

21 Os leõezinhos bramam pela presa,

e de Deus buscam o seu sustento.

22 Nasce o sol e logo se acolhem,

e se deitam nos seus covis.

23 Então sai o homem

à sua obra e ao seu trabalho,

até à tarde.

24 Ó Senhor, quão variadas são as tuas obras!

Todas

as coisas fizeste com sabedoria;

cheia está a terra das tuas riquezas.

25 Assim é este mar grande e muito espaçoso,

onde há seres sem número,

animais pequenos e grandes.

26 Ali andam os navios;

e o leviatã

que formaste para nele folgar.

27 Todos esperam de ti,

que lhes dês

o seu sustento em tempo oportuno.

28 Dando-lho tu, eles o recolhem;

abres a tua mão,

e se enchem de bens.

29 Escondes o teu rosto,

e ficam perturbados;

se lhes tiras o fôlego, morrem,

e voltam

para o seu pó.

30 Envias o teu Espírito,

e são criados,

e assim renovas a face da terra.

31 A glória do Senhor durará

para sempre;

o Senhor se alegrará nas suas obras.

32 Olhando ele para a terra,

ela treme;

tocando nos montes,

logo fumegam.

33 Cantarei

ao Senhor enquanto eu viver;

cantarei louvores ao meu Deus,

enquanto eu tiver existência.

34 A minha meditação acerca

dele será suave;

eu me alegrarei no Senhor.

35 Desapareçam da terra os pecadores,

e os ímpios

não sejam mais.

Bendize, ó minha alma, ao Senhor.

Louvai ao Senhor.

1 Binecuvântează, suflete, pe*Ps. 103:1. Vers. 35. Domnul!

Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare!

Tu*Ps. 93:1. ești îmbrăcat cu strălucire și măreție!

2 Te*Dan. 7:9. învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi*Is. 40:22;45:12. cerurile ca un cort.

3 Cu*Amos 9:6. apele Îți întocmești vârful locuinței Tale;

din*Is. 19:1. nori Îți faci carul

și*Ps. 18:10. umbli pe aripile vântului.

4 Din vânturi Îți faci*Evr. 1:7. soli

și din flăcări*2 Împ. 2:11;6:17. de foc, slujitori.

5 Tu ai așezat*Iov 26:7;38:4,6.Ps. 24:2;136:6.Ecl. 1:4. pământul pe temeliile lui

și niciodată nu se va clătina.

6 Tu îl acoperiseși cu*Gen. 7:19. adâncul cum l-ai acoperi cu o haină;

apele stăteau pe munți,

7 dar, la amenințarea Ta, au fugit*Gen. 8:1.,

la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă,

8 suindu-se pe munți*Gen. 8:5. și coborându-se în văi,

până la locul*Iov 38:10,11. pe care li-l hotărâseși Tu.

9 Le-ai pus o margine*Iov 26:10.Ps. 33:7.Ier. 5:22. pe care nu trebuie s-o treacă,

pentru ca să*Gen. 9:11,15. nu se mai întoarcă să acopere pământul.

10 Tu faci să țâșnească izvoarele în văi

și ele curg printre munți.

11 Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului;

în ele își potolesc setea măgarii sălbatici.

12 Păsările cerului locuiesc pe marginile lor

și fac să le răsune glasul printre ramuri.

13 Din locașul Tău cel înalt Tu*Ps. 147:8. uzi munții

și se satură*Ps. 65:9,10. pământul de rodul*Ier. 10:13;14:22. lucrărilor Tale.

14 Tu*Gen. 1:29,30;3:18;9:3.Ps. 147:8. faci să crească iarba pentru vite

și verdețuri pentru nevoile omului,

ca pământul să dea hrană*Iov 28:5.Ps. 136:25;147:9.:

15 vin*Jud. 9:13.Ps. 23:5.Prov. 31:6,7., care înveselește inima omului,

untdelemn, care-i înfrumusețează fața,

și pâine, care-i întărește inima.

16 Se udă copacii Domnului,

cedrii din Liban, pe care*Num. 24:6. i-a sădit El.

17 În ei își fac păsările cuiburi,

iar cocostârcul își are locuința în chiparoși;

18 munții cei înalți sunt pentru țapii sălbatici,

iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri*Prov. 30:26..

19 El a făcut*Gen. 1:14. luna ca să arate vremurile;

soarele știe*Iov 38:12. când trebuie să apună.

20 Tu aduci*Is. 45:7. întunericul și se face noapte:

atunci toate fiarele pădurilor se pun în mișcare,

21 puii*Iov 38:39.Ioel 1:20. de lei mugesc după pradă

și își cer hrana de la Dumnezeu.

22 Când răsare soarele, ele fug înapoi

și se culcă în vizuinile lor.

23 Dar omul iese la lucrul*Gen. 3:19. său

și la munca lui până seara.

24 Cât*Prov. 3:19. de multe sunt lucrările Tale, Doamne!

Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune

și pământul este plin de făpturile Tale.

25 Iată marea cea întinsă și mare:

în ea se mișcă nenumărate viețuitoare

mici și mari.

26 Acolo, pe ea, umblă corăbiile

și în ea este leviatanul*Iov 41:1. acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

27 Toate*Ps. 136:25;145:15;147:9. aceste viețuitoare Te așteaptă,

ca să le dai hrana la vreme.

28 Le-o dai Tu, ele o primesc;

Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale.

29 Îți ascunzi Tu Fața, ele tremură;

le iei*Iov 34:14,15.Ps. 146:4.Ecl. 12:7. Tu suflarea, ele mor

și se întorc în țărâna lor.

30 Îți trimiți*Is. 32:15.Ezec. 37:9. Tu suflarea: ele sunt zidite

și înnoiești astfel fața pământului.

31 În veci să țină slava Domnului!

Să Se*Gen. 1:31. bucure Domnul de lucrările Lui!

32 El privește pământul, și pământul se*Hab. 3:10. cutremură;

atinge*Ps. 144:5. munții, și ei fumegă.

33 Voi*Ps. 63:4;146:2. cânta Domnului cât voi trăi,

voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.

34 Fie plăcute Lui cuvintele mele!

Mă bucur de Domnul.

35 Să piară*Ps. 37:38.Prov. 2:22. păcătoșii de pe pământ

și cei răi să nu mai fie!

Binecuvântează*Vers. 1., suflete, pe Domnul!

Lăudați pe Domnul!