Salmo didático de Asafe

1 Escutai a minha lei, povo meu;

inclinai os vossos ouvidos

às palavras da minha boca.

2 Abrirei

a minha boca numa parábola;

falarei enigmas

da antiguidade.

3 Os quais temos ouvido e sabido,

e nossos

pais no-los têm contado.

4 Não os encobriremos aos seus filhos,

mostrando

à geração futura os louvores do Senhor,

assim como

a sua força e

as maravilhas que fez.

5 Porque ele estabeleceu um testemunho em Jacó,

e pôs uma lei em Israel,

a qual deu

aos nossos pais para que

a fizessem conhecer a seus filhos;

6 Para que

a geração vindoura a soubesse,

os filhos que nascessem,

os quais

se levantassem e

a contassem a seus filhos;

7 Para que pusessem

em Deus a sua esperança,

e se

não esquecessem das obras de Deus,

mas guardassem

os seus mandamentos.

8 E não fossem como seus pais,

geração obstinada e rebelde,

geração que não regeu o seu coração,

e cujo espírito

não foi fiel a Deus.

9 Os filhos de Efraim,

armados e trazendo arcos,

viraram as costas

no dia da peleja.

10 Não guardaram a aliança de Deus,

e recusaram andar

na sua lei;

11 E esqueceram-se das suas obras

e das maravilhas

que lhes fizera ver.

12 Maravilhas que ele fez

à vista de seus pais na terra do Egito,

no campo de Zoã.

13 Dividiu o mar,

e os fez passar por ele;

fez com que

as águas parassem como num montão.

14 De dia os guiou

por uma nuvem,

e toda a noite

por uma luz de fogo.

15 Fendeu as penhas no deserto;

e deu-lhes de beber

como

de grandes abismos.

16 Fez sair fontes da rocha,

e fez correr as águas como rios.

17 E ainda prosseguiram

em pecar contra ele,

provocando

ao Altíssimo na solidão.

18 E tentaram a Deus

nos seus corações,

pedindo carne para o seu apetite.

19 E falaram contra Deus,

e disseram: Acaso pode Deus

preparar-nos uma mesa no deserto?

20 Eis que feriu a penha,

e

águas correram dela:

rebentaram ribeiros em abundância.

Poderá também dar-nos pão,

ou preparar carne

para o seu povo?

21 Portanto o Senhor os ouviu,

e se indignou;

e acendeu um fogo contra Jacó,

e furor

também subiu contra Israel;

22 Porquanto não creram em Deus,

nem confiaram na sua salvação;

23 Ainda que mandara às altas nuvens,

e abriu

as portas dos céus,

24 E chovera sobre eles o maná para comerem,

e lhes dera

do trigo do céu.

25 O homem comeu o pão dos anjos;

ele lhes mandou comida a fartar.

26 Fez soprar o vento

do oriente nos céus,

e o trouxe

do sul com a sua força.

27 E choveu sobre eles carne

como pó,

e aves de asas como

a areia do mar.

28 E as fez cair

no meio do seu arraial,

ao redor de suas habitações.

29 Então comeram e se fartaram bem;

pois lhes cumpriu

o seu desejo.

30 Não refrearam o seu apetite.

Ainda lhes estava a comida na boca,

31 Quando a ira

de Deus desceu sobre eles,

e matou os mais robustos deles,

e feriu

os escolhidos de Israel.

32 Com tudo isto ainda pecaram,

e

não deram crédito

às suas maravilhas.

33 Por isso consumiu

os seus dias

na vaidade e

os seus anos na angústia.

34 Quando os matava, então o procuravam;

e voltavam,

e de madrugada buscavam a Deus.

35 E se lembravam de

que Deus era a sua rocha,

e o Deus Altíssimo o seu Redentor.

36 Todavia lisonjeavam-no com a boca,

e com a língua lhe mentiam.

37 Porque o seu coração

não era reto para com ele,

nem foram fiéis na sua aliança.

38 Ele, porém,

que é misericordioso, perdoou a sua iniquidade;

e não os destruiu,

antes muitas vezes desviou deles o seu furor,

e não despertou toda a sua ira.

39 Porque se lembrou de

que eram de carne,

vento que passa e não volta.

40 Quantas vezes

o provocaram no deserto,

e

o entristeceram na solidão!

41 Voltaram atrás, e tentaram a Deus,

e limitaram o Santo de Israel.

42 Não se lembraram da sua mão,

nem do dia em

que os livrou do adversário;

43 Como operou

os seus sinais no Egito,

e as suas maravilhas

no campo de Zoã;

44 E converteu os seus rios

em sangue,

e as suas correntes,

para que não pudessem beber.

45 Enviou entre eles enxames

de moscas que os consumiram,

e rãs

que os destruíram.

46 Deu também

ao pulgão a sua novidade,

e

o seu trabalho aos gafanhotos.

47 Destruiu as suas vinhas com saraiva,

e

os seus sicômoros com pedrisco.

48 Também entregou o seu gado à saraiva,

e os seus rebanhos aos coriscos.

49 Lançou sobre eles

o ardor da sua ira,

furor, indignação,

e angústia,

mandando maus anjos contra eles.

50 Preparou caminho à sua ira;

não poupou as suas almas da morte,

mas entregou à pestilência as suas vidas.

51 E feriu

a todo primogênito no Egito,

primícias da sua força

nas tendas de Cão.

52 Mas fez com que

o seu povo saísse como ovelhas,

e os guiou pelo deserto como um rebanho.

53 E os guiou com segurança,

que não temeram;

mas o mar cobriu

os seus inimigos.

54 E os trouxe até

ao termo do seu santuário,

até este monte que a sua destra adquiriu.

55 E expulsou os gentios

de diante deles,

e lhes dividiu uma herança por linha,

e fez habitar

em suas tendas

as tribos de Israel.

56 Contudo tentaram

e provocaram o Deus Altíssimo,

e

não guardaram

os seus testemunhos.

57 Mas retiraram-se para trás,

e portaram-se infielmente

como seus pais;

viraram-se como um arco enganoso.

58 Pois o provocaram à ira

com os seus altos,

e moveram o seu zelo com

as suas imagens de escultura.

59 Deus ouviu isto

e se indignou;

e aborreceu a Israel sobremodo.

60 Por isso desamparou

o tabernáculo em Siló,

a tenda

que estabeleceu entre os homens.

61 E deu a sua força ao cativeiro,

e a sua glória

à mão do inimigo.

62 E entregou o seu povo

à espada,

e se enfureceu contra a sua herança.

63 O fogo consumiu os seus jovens,

e as suas moças

não foram dadas em casamento.

64 Os seus sacerdotes caíram

à espada,

e as suas viúvas

não fizeram lamentação.

65 Então o Senhor despertou,

como quem acaba de dormir,

como um valente que

se alegra com o vinho.

66 E feriu

os seus adversários por detrás,

e pô-los

em perpétuo desprezo.

67 Além disto,

recusou o tabernáculo de José,

e não elegeu a tribo de Efraim.

68 Antes elegeu a tribo de Judá;

o monte Sião,

que ele amava.

69 E edificou

o seu santuário como altos palácios,

como a terra,

que fundou para sempre.

70 Também elegeu a Davi seu servo,

e

o tirou dos apriscos das ovelhas;

71 E o tirou

do cuidado das que se acharam prenhes;

para apascentar a Jacó, seu povo,

e a Israel, sua herança.

72 Assim os apascentou,

segundo a integridade do seu coração,

e os guiou pela perícia de suas mãos.

O cântare a lui Asaf

1 Ascultă*Is. 51:4., poporul meu, învățăturile mele!

Luați aminte la cuvintele gurii mele!

2 Îmi deschid*Ps. 49:4.Mat. 13:35. gura și vorbesc în pilde,

vestesc înțelepciunea vremurilor străvechi.

3 Ce*Ps. 44:1. am auzit, ce știm,

ce ne-au povestit părinții noștri,

4 nu*Deut. 4:9;6:7.Ioel 1:3. vom ascunde de copiii lor,

ci vom*Exod 12:26,27;13:8,14.Ios. 4:6,7. vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului,

puterea Lui și minunile pe care le-a făcut.

5 El*Ps. 147:19. a pus o mărturie în Iacov,

a dat o Lege în Israel

și a poruncit părinților noștri

să-și*Deut. 4:9;6:7;11:19. învețe în ea copiii,

6 ca*Ps. 102:18. să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naște

și care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor,

7 pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu,

să nu uite lucrările lui Dumnezeu

și să păzească poruncile Lui.

8 Să*2 Împ. 17:14.Ezec. 20:18. nu fie ca părinții lor,

un*Exod 32:9;33:3;34:9.Deut. 9:6,13;31:27.Ps. 68:6. neam neascultător și răzvrătit,

un neam care*2 Cron. 20:33. Vers. 37. n-avea o inimă tare

și al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!

9 Fiii lui Efraim, înarmați și trăgând cu arcul,

au dat dosul în ziua luptei,

10 pentru că n-au*2 Împ. 17:15. ținut legământul lui Dumnezeu

și n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.

11 Au dat uitării*Ps. 106:13. lucrările Lui,

minunile Lui pe care li le arătase.

12 Înaintea părinților lor, El făcuse minuni*Exod 7:8-12.

în țara Egiptului, în*Gen. 32:3.Num. 13:22. Vers. 43.Is. 19:11,13.Ezec. 30:14. câmpia Țoan.

13 A despărțit*Exod 14:21. marea și le-a deschis un drum prin ea,

ridicând*Exod 15:8.Ps. 33:7. apele ca un zid.

14 I-a călăuzit*Exod 13:21;14:24.Ps. 105:39. ziua cu un nor

și toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.

15 A despicat*Exod 17:6.Num. 20:11.Ps. 105:41.1 Cor. 10:4. stânci în pustie

și le-a dat să bea ca din niște valuri cu ape multe.

16 A făcut să țâșnească izvoare din*Deut. 9:21.Ps. 105:41. stânci

și să curgă ape ca niște râuri.

17 Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui,

n-au încetat să se răzvrătească*Deut. 9:22.Ps. 95:8.Evr. 3:16. împotriva Celui Preaînalt în pustie.

18 Au ispitit*Exod 16:2. pe Dumnezeu în inima lor,

cerând mâncare după poftele lor.

19 Au vorbit*Num. 11:4. împotriva lui Dumnezeu

și au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?

20 Iată*Exod 17:6.Num. 20:11. că El a lovit stânca de au curs ape

și s-au vărsat șiroaie.

Dar va putea El să dea și pâine

sau să facă rost de carne poporului Său?"

21 Domnul a auzit și S-a*Num. 11:1,10. mâniat.

Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov

și s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,

22 pentru că n-au crezut*Evr. 3:18.Iuda 5. în Dumnezeu,

pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui.

23 El a poruncit norilor de sus

și*Gen. 7:11.Mal. 3:10. a deschis porțile cerurilor:

24 a plouat*Exod 16:4,14.Ps. 105:40.Ioan 6:31.1 Cor. 10:3. peste ei mană de mâncare

și le-a dat grâu din cer.

25 Au mâncat cu toții pâinea celor mari

și le-a trimis mâncare să se sature.

26 A pus*Num. 11:31. să sufle în ceruri vântul de răsărit

și a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi.

27 A plouat peste ei carne ca pulberea

și păsări înaripate cât nisipul mării;

28 le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor,

de jur împrejurul locuințelor lor.

29 Ei*Num. 11:10. au mâncat și s-au săturat din destul:

Dumnezeu le-a dat ce doriseră.

30 Dar n-apucaseră să-și astâmpere bine pofta,

mâncarea*Num. 11:33. le era încă în gură,

31 când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor,

a lovit de moarte pe cei mai tari dintre ei

și a doborât pe tinerii lui Israel.

32 Cu toate acestea, ei*Num. 14:16,17. n-au încetat să păcătuiască

și*Vers. 22. n-au crezut în minunile Lui.

33 De*Num. 14:29,35;26:64,65. aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare,

le-a curmat anii printr-un sfârșit năprasnic.

34 Când*Osea 5:15. îi lovea de moarte, ei Îl căutau,

se întorceau și se îndreptau spre Dumnezeu;

35 își aduceau aminte că Dumnezeu*Deut. 32:4,15,31. este Stânca lor

și că Dumnezeul Atotputernic este Izbăvitorul*Exod 15:13.Deut. 7:8.Is. 41:14;44:6;63:9. lor.

36 Dar Îl înșelau*Ezec. 33:31. cu gura

și-L mințeau cu limba.

37 Inima*Vers. 8. nu le era tare față de El

și nu erau credincioși legământului Său.

38 Totuși*Num. 14:18,20., în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea și nu nimicește;

Își oprește*Is. 48:9. de multe ori mânia

și*1 Împ. 21:29. nu dă drumul întregii Lui urgii.

39 El Și-a*Ps. 103:14,16. adus deci aminte că*Gen. 6:3.Ioan 3:6. ei nu erau decât carne,

o*Iov 7:7,16.Iac. 4:14. suflare care trece și nu se mai întoarce.

40 De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie!

De câte ori L-au mâniat*Vers. 17.Ps. 95:9,10.Is. 7:13;63:10.Efes. 4:30.Evr. 3:16,17. ei în pustietate!

41 Da, n-au încetat să ispitească*Num. 14:22.Deut. 6:16. pe Dumnezeu

și să întărâte*Vers. 20. pe Sfântul lui Israel.

42 Nu și-au mai adus aminte de puterea Lui,

de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaș,

43 de minunile pe care le-a*Vers. 12.Ps. 105:27. făcut în Egipt

și de semnele Lui minunate din câmpia Țoan.

44 Cum*Exod 7:20.Ps. 105:29. le-a prefăcut râurile în sânge

și n-au putut să bea din apele lor.

45 Cum a*Exod 8:24.Ps. 105:31. trimis împotriva lor niște muște otrăvitoare care i-au mâncat

și*Exod 8:6.Ps. 105:30. broaște care i-au nimicit.

46 Cum*Exod 10:13,15.Ps. 105:34,35. le-a dat holdele pradă omizilor,

rodul muncii lor, pradă lăcustelor.

47 Cum le-a*Exod 9:23,25.Ps. 105:33. prăpădit viile, bătându-le cu piatră,

și smochinii din Egipt cu grindină.

48 Cum le-a lăsat*Exod 9:23-25.Ps. 105:32. vitele pradă grindinei

și turmele, pradă focului cerului.

49 El Și-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă,

urgia, iuțimea și necazul:

o droaie de îngeri aducători de nenorociri.

50 Cum Și-a dat drum slobod mâniei,

nu le-a scăpat sufletul de la moarte

și le-a dat viața pradă molimei;

51 cum*Exod 12:29.Ps. 105:36;136:10. a lovit pe toți întâii născuți din Egipt,

pârga puterii în corturile*Ps. 106:22. lui Ham.

52 Cum a*Ps. 77:20. pornit pe poporul Său ca pe niște oi

și i-a povățuit ca pe o turmă în pustie.

53 Cum i-a dus*Exod 14:19,20. fără nicio grijă,

ca să nu le fie frică,

iar*Exod 14:27,28;15:10. marea a acoperit pe vrăjmașii lor.

54 Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfânt*Exod 15:17.,

spre muntele acesta, pe*Ps. 44:3. care dreapta Lui l-a câștigat.

55 Cum a izgonit*Ps. 44:2. neamurile dinaintea lor,

le-a*Ios. 13:7;19:51.Ps. 136:21,22. împărțit țara în părți de moștenire

și a pus semințiile lui Israel să locuiască în corturile lor.

56 Dar*Iuda 2,11,12. ei au ispitit pe Dumnezeul Preaînalt, s-au răzvrătit împotriva Lui

și n-au ținut poruncile Lui,

57 ci s-au*Vers. 41.Ezec. 20:27,28. depărtat și au fost necredincioși, ca și părinții lor,

s-au abătut la o parte, ca*Osea 7:16. un arc înșelător,

58 L-au*Deut. 32:16,21.Jud. 2:12,20.Ezec. 20:28. supărat prin înălțimile*Deut. 12:2,4.1 Împ. 11:17;12:31. lor

și I-au stârnit gelozia cu idolii lor.

59 Dumnezeu a auzit și S-a mâniat

și a urgisit rău de tot pe Israel.

60 A*1 Sam. 4:11.Ier. 7:12,14;26:6,9. părăsit locuința Lui din Silo,

cortul în care locuia între oameni.

61 Și-a*Jud. 18:30. dat slava pradă robiei

și măreția Lui, în mâinile vrăjmașului.

62 A*1 Sam. 4:10. dat pradă sabiei pe poporul Lui

și S-a mâniat pe moștenirea Lui.

63 Pe tinerii lui i-a ars focul

și fecioarele*Ier. 7:34;16:9;25:10. lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă.

64 Preoții*1 Sam. 4:11;22:18. săi au căzut uciși de sabie,

și văduvele*Iov 27:15.Ezec. 24:23. lui nu s-au bocit.

65 Atunci, Domnul S-a*Ps. 44:23. trezit, ca*Is. 42:13. unul care a dormit,

ca un viteaz îmbărbătat de vin,

66 și*1 Sam. 5:6,12;6:4. a lovit pe potrivnicii Lui care fugeau,

acoperindu-i cu veșnică ocară.

67 Însă a lepădat cortul lui Iosif

și n-a ales seminția lui Efraim,

68 ci a ales seminția lui Iuda,

muntele Sionului, pe*Ps. 87:2. care-l iubește.

69 Și-a*1 Împ. 6:1. zidit Sfântul Locaș ca cerurile de înalt

și tare ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci.

70 A*1 Sam. 16:11,12.2 Sam. 7:8. ales pe robul Său David

și l-a luat de la staulele de oi.

71 L-a luat dindărătul oilor*Gen. 33:13.Is. 40:11. care alăptau,

ca să pască*2 Sam. 5:2.1 Cron. 11:2. pe poporul Său Iacov și pe moștenirea Sa Israel.

72 Și David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită*1 Împ. 9:4.

și i-a povățuit cu mâini pricepute.