1 Vyučující, Azafovi. Pozoruj, lide můj, zákona mého, nakloňte uší svých k slovům úst mých. 2 Otevru v podobenství ústa svá, vypravovati budu přípovídky starobylé. 3 Co jsme slýchali i poznali, a co nám otcové naši vypravovali, 4 Nezatajíme toho před syny jejich, kteříž budoucím potomkům svým vypravovati budou chvály Hospodinovy, ano i moc jeho a divné skutky jeho, kteréž činil. 5 Neboť jest vyzdvihl svědectví v Jákobovi, a zákon vydal v Izraeli, což přikázal otcům našim, aby v známost uvodili synům svým, 6 Aby to poznal věk potomní, synové, kteříž se zroditi měli, a ti povstanouce, aby vypravovali dítkám svým, 7 Aby pokládali v Bohu naději svou, a nezapomínali se na skutky Boha silného, ale ostříhali přikázaní jeho, 8 Aby nebývali jako otcové jejich, pokolení zpurné a protivné, národ, kterýž nenapravil srdce svého, a nebyl věrný Bohu silnému duch jeho. 9 Jako synové Efraim zbrojní, ač uměle z lučiště stříleli, však v čas boje zpět se obrátili, 10 Nebo neostříhali smlouvy Boží, a v zákoně jeho zpěčovali se choditi. 11 Zapomenuli se na činy jeho, a na divné skutky jeho, kteréž jim ukázal. 12 Před otci jejich činil divy v zemi Egyptské, na poli Soan. 13 Rozdělil moře, a převedl je; učinil, aby stály vody jako hromada. 14 Vedl je ve dne v oblace, a každé noci v jasném ohni. 15 Protrhl skály na poušti, a napájel je jako z propastí velikých. 16 Vyvedl potoky z skály, a učinil, aby vody tekly jako řeky. 17 A však vždy přičíněli hříchů proti němu, a popouzeli Nejvyššího na poušti. 18 A pokoušeli Boha silného v srdci svém, žádajíce pokrmu podlé líbosti své. 19 A mluvili proti Bohu, řkouce: Zdaliž bude moci Bůh silný připraviti stůl na této poušti? 20 Aj, udeřilť jest v skálu, a tekly vody, a řeky se rozvodnily. Zdali také bude moci dáti chleba? Zdali nastrojí masa lidu svému? 21 A protož uslyšav Hospodin, rozhněval se, a oheň zažžen jest proti Jákobovi, a prchlivost vstoupila na Izraele, 22 Proto že se nedověřili Bohu, a neměli naděje v spasení jeho, 23 Ačkoli rozkázal oblakům shůry, a průduchy nebeské otevřel, 24 A dštil na ně mannou ku pokrmu, a obilé nebeské dával jim. 25 Chléb mocných jedl člověk, seslal jim pokrmů do sytosti. 26 Obrátil vítr východní u povětří, a přivedl mocí svou vítr polední. 27 I dštil na ně masem jako prachem, a ptactvem pernatým jako pískem mořským. 28 Spustil je do prostřed vojska jejich, a všudy vůkol stanů jejich. 29 I jedli, a nasyceni jsou hojně, a dal jim to, čehož žádali. 30 Ještě nevyplnili žádosti své, ještě pokrm byl v ústech jejich, 31 A v tom prchlivost Boží připadla na ně, a zbil tučné jejich, a přední Izraelské porazil. 32 S tím se vším vždy ještě hřešili, a nevěřili předivným skutkům jeho. 33 A protož dopustil na ně, že marně skonali dny své, a léta svá s chvátáním. 34 Když je hubil, jestliže ho hledali, a zase k Bohu silnému hned na úsvitě se navraceli, 35 Rozpomínajíce se na to, že Bůh byl skála jejich, a Bůh silný nejvyšší vykupitel jejich: 36 (Ačkoli mu s pochlebenstvím mluvili ústy svými, a jazykem svým lhali jemu. 37 A srdce jejich nebylo upřímé před ním, aniž se věrně měli v smlouvě jeho), 38 On jsa milosrdný, odpouštěl nepravosti jejich, a nezahladil jich; častokrát odvracel hněv svůj, a nevzbuzoval vší zůřivosti své. 39 Nebo pamatoval, že jsou tělo, vítr, kterýž odchází, a nenavracuje se zase. 40 Kolikrát jsou ho dráždili na poušti, a k bolesti přivodili na pustinách. 41 Týž i týž navracujíce se, pokoušeli Boha silného, a svatému Izraelskému cíle vyměřovali. 42 Nepamatovali na moc jeho, a na ten den, v kterémž je vysvobodil z ssoužení, 43 Když činil v Egyptě znamení svá, a zázraky své na poli Soan, 44 Když obrátil v krev řeky a potoky jejich, tak že jich píti nemohli. 45 Dopustil na ně směsici žížal, aby je žraly, a žáby, aby je hubily. 46 A dal chroustům úrody jejich, a úsilí jejich kobylkám. 47 Stloukl krupami réví jejich, a stromy fíkové jejich ledem. 48 Vydal krupobití na hovada jejich, a na dobytek jejich uhlí řeřavé. 49 Poslal na ně prchlivost hněvu svého, rozpálení, zůřivost i ssoužení, dopustiv na ně anděly zlé. 50 Uprostrannil stezku prchlivosti své, neuchoval od smrti duše jejich, ano i na hovada jejich mor dopustil. 51 A pobil všecko prvorozené v Egyptě, prvotiny síly v staních Chamových. 52 Ale lid svůj vyvedl jako ovce, a vodil se s nimi jako s stádem po poušti. 53 Vodil je v bezpečnosti, tak že nestrašili, nepřátely pak jejich přikrylo moře, 54 Až je přivedl ku pomezí svatosti své, na horu tu, kteréž dobyla pravice jeho. 55 Vyhnav před tváří jejich národy, způsobil to, aby jim na provazec dědictví jejich přišli, a aby přebývala v staních jejich pokolení Izraelská. 56 Však vždy předce pokoušeli a dráždili Boha nejvyššího, a svědectví jeho neostříhali. 57 Ale zpět odšedše, převráceně činili, jako i předkové jejich; uchýlili se jako mylné lučiště. 58 Nebo popouzeli ho výsostmi svými, a rytinami svými k horlení přivedli jej. 59 Slyšel Bůh, a rozhněval se, a u velikou ošklivost vzal Izraele, 60 Tak že opustiv příbytek v Sílo, stánek, kterýž postavil mezi lidmi, 61 Vydal v zajetí sílu svou, a slávu svou v ruce nepřítele. 62 Dal pod meč lid svůj, a na dědictví své se rozhněval. 63 Mládence jeho sežral oheň, a panny jeho nebyly chváleny. 64 Kněží jejich od meče padli, a vdovy jejich neplakaly. 65 Potom pak procítil Pán jako ze sna, jako silný rek, kterýž po víně sobě vykřikuje. 66 A ranil nepřátely své po zadu, a u věčné pohanění je vydal. 67 Ačkoli pak pohrdl stánkem Jozefovým, a pokolení Efraimova nevyvolil, 68 Však vyvolil pokolení Judovo, horu Sion, kterouž zamiloval. 69 A vystavěl sobě, jako hrad vysoký, svatyni svou, jako zemi, kterouž utvrdil na věky. 70 A vyvolil Davida služebníka svého, vzav jej od chlévů stáda. 71 Když chodil za ovcemi březími, zavedl jej, aby pásl Jákoba, lid jeho, a Izraele, dědictví jeho. 72 Kterýž pásl je v upřímnosti srdce svého, a zvláštní opatrností rukou svých vodil je.
Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.
O cântare a lui Asaf
1 AscultăIs. 51:4., poporul meu, învățăturile mele!
Luați aminte la cuvintele gurii mele!
2 Îmi deschidPs. 49:4.Mat. 13:35. gura și vorbesc în pilde,
vestesc înțelepciunea vremurilor străvechi.
3 CePs. 44:1. am auzit, ce știm,
ce ne-au povestit părinții noștri,
4 nuDeut. 4:9;6:7.Ioel 1:3. vom ascunde de copiii lor,
ci vomExod 12:26,27;13:8,14.Ios. 4:6,7. vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului,
puterea Lui și minunile pe care le-a făcut.
5 ElPs. 147:19. a pus o mărturie în Iacov,
a dat o Lege în Israel
și a poruncit părinților noștri
să-șiDeut. 4:9;6:7;11:19. învețe în ea copiii,
6 caPs. 102:18. să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naște
și care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor,
7 pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu,
să nu uite lucrările lui Dumnezeu
și să păzească poruncile Lui.
8 Să2 Împ. 17:14.Ezec. 20:18. nu fie ca părinții lor,
unExod 32:9;33:3;34:9.Deut. 9:6,13;31:27.Ps. 68:6. neam neascultător și răzvrătit,
un neam care2 Cron. 20:33. Vers. 37. n-avea o inimă tare
și al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!
9 Fiii lui Efraim, înarmați și trăgând cu arcul,
au dat dosul în ziua luptei,
10 pentru că n-au2 Împ. 17:15. ținut legământul lui Dumnezeu
și n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.
11 Au dat uităriiPs. 106:13. lucrările Lui,
minunile Lui pe care li le arătase.
12 Înaintea părinților lor, El făcuse minuniExod 7:8-12.
în țara Egiptului, înGen. 32:3.Num. 13:22. Vers. 43.Is. 19:11,13.Ezec. 30:14. câmpia Țoan.
13 A despărțitExod 14:21. marea și le-a deschis un drum prin ea,
ridicândExod 15:8.Ps. 33:7. apele ca un zid.
14 I-a călăuzitExod 13:21;14:24.Ps. 105:39. ziua cu un nor
și toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.
15 A despicatExod 17:6.Num. 20:11.Ps. 105:41.1 Cor. 10:4. stânci în pustie
și le-a dat să bea ca din niște valuri cu ape multe.
16 A făcut să țâșnească izvoare dinDeut. 9:21.Ps. 105:41. stânci
și să curgă ape ca niște râuri.
17 Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui,
n-au încetat să se răzvrăteascăDeut. 9:22.Ps. 95:8.Evr. 3:16. împotriva Celui Preaînalt în pustie.
18 Au ispititExod 16:2. pe Dumnezeu în inima lor,
cerând mâncare după poftele lor.
19 Au vorbitNum. 11:4. împotriva lui Dumnezeu
și au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?
20 IatăExod 17:6.Num. 20:11. că El a lovit stânca de au curs ape
și s-au vărsat șiroaie.
Dar va putea El să dea și pâine
sau să facă rost de carne poporului Său?"
21 Domnul a auzit și S-aNum. 11:1,10. mâniat.
Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov
și s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,
22 pentru că n-au crezutEvr. 3:18.Iuda 5. în Dumnezeu,
pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui.
23 El a poruncit norilor de sus
șiGen. 7:11.Mal. 3:10. a deschis porțile cerurilor:
24 a plouatExod 16:4,14.Ps. 105:40.Ioan 6:31.1 Cor. 10:3. peste ei mană de mâncare
și le-a dat grâu din cer.
25 Au mâncat cu toții pâinea celor mari
și le-a trimis mâncare să se sature.
26 A pusNum. 11:31. să sufle în ceruri vântul de răsărit
și a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi.
27 A plouat peste ei carne ca pulberea
și păsări înaripate cât nisipul mării;
28 le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor,
de jur împrejurul locuințelor lor.
29 EiNum. 11:10. au mâncat și s-au săturat din destul:
Dumnezeu le-a dat ce doriseră.
30 Dar n-apucaseră să-și astâmpere bine pofta,
mâncareaNum. 11:33. le era încă în gură,
31 când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor,
a lovit de moarte pe cei mai tari dintre ei
și a doborât pe tinerii lui Israel.
32 Cu toate acestea, eiNum. 14:16,17. n-au încetat să păcătuiască
șiVers. 22. n-au crezut în minunile Lui.
33 DeNum. 14:29,35;26:64,65. aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare,
le-a curmat anii printr-un sfârșit năprasnic.
34 CândOsea 5:15. îi lovea de moarte, ei Îl căutau,
se întorceau și se îndreptau spre Dumnezeu;
35 își aduceau aminte că DumnezeuDeut. 32:4,15,31. este Stânca lor
și că Dumnezeul Atotputernic este IzbăvitorulExod 15:13.Deut. 7:8.Is. 41:14;44:6;63:9. lor.
36 Dar Îl înșelauEzec. 33:31. cu gura
și-L mințeau cu limba.
37 InimaVers. 8. nu le era tare față de El
și nu erau credincioși legământului Său.
38 TotușiNum. 14:18,20., în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea și nu nimicește;
Își opreșteIs. 48:9. de multe ori mânia
și1 Împ. 21:29. nu dă drumul întregii Lui urgii.
39 El Și-aPs. 103:14,16. adus deci aminte căGen. 6:3.Ioan 3:6. ei nu erau decât carne,
oIov 7:7,16.Iac. 4:14. suflare care trece și nu se mai întoarce.
40 De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie!
De câte ori L-au mâniatVers. 17.Ps. 95:9,10.Is. 7:13;63:10.Efes. 4:30.Evr. 3:16,17. ei în pustietate!
41 Da, n-au încetat să ispiteascăNum. 14:22.Deut. 6:16. pe Dumnezeu
și să întărâteVers. 20. pe Sfântul lui Israel.
42 Nu și-au mai adus aminte de puterea Lui,
de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaș,
43 de minunile pe care le-aVers. 12.Ps. 105:27. făcut în Egipt
și de semnele Lui minunate din câmpia Țoan.
44 CumExod 7:20.Ps. 105:29. le-a prefăcut râurile în sânge
și n-au putut să bea din apele lor.
45 Cum aExod 8:24.Ps. 105:31. trimis împotriva lor niște muște otrăvitoare care i-au mâncat
șiExod 8:6.Ps. 105:30. broaște care i-au nimicit.
46 CumExod 10:13,15.Ps. 105:34,35. le-a dat holdele pradă omizilor,
rodul muncii lor, pradă lăcustelor.
47 Cum le-aExod 9:23,25.Ps. 105:33. prăpădit viile, bătându-le cu piatră,
și smochinii din Egipt cu grindină.
48 Cum le-a lăsatExod 9:23-25.Ps. 105:32. vitele pradă grindinei
și turmele, pradă focului cerului.
49 El Și-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă,
urgia, iuțimea și necazul:
o droaie de îngeri aducători de nenorociri.
50 Cum Și-a dat drum slobod mâniei,
nu le-a scăpat sufletul de la moarte
și le-a dat viața pradă molimei;
51 cumExod 12:29.Ps. 105:36;136:10. a lovit pe toți întâii născuți din Egipt,
pârga puterii în corturilePs. 106:22. lui Ham.
52 Cum aPs. 77:20. pornit pe poporul Său ca pe niște oi
și i-a povățuit ca pe o turmă în pustie.
53 Cum i-a dusExod 14:19,20. fără nicio grijă,
ca să nu le fie frică,
iarExod 14:27,28;15:10. marea a acoperit pe vrăjmașii lor.
54 Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfântExod 15:17.,
spre muntele acesta, pePs. 44:3. care dreapta Lui l-a câștigat.
55 Cum a izgonitPs. 44:2. neamurile dinaintea lor,
le-aIos. 13:7;19:51.Ps. 136:21,22. împărțit țara în părți de moștenire
și a pus semințiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56 DarIuda 2,11,12. ei au ispitit pe Dumnezeul Preaînalt, s-au răzvrătit împotriva Lui
și n-au ținut poruncile Lui,
57 ci s-auVers. 41.Ezec. 20:27,28. depărtat și au fost necredincioși, ca și părinții lor,
s-au abătut la o parte, caOsea 7:16. un arc înșelător,
58 L-auDeut. 32:16,21.Jud. 2:12,20.Ezec. 20:28. supărat prin înălțimileDeut. 12:2,4.1 Împ. 11:17;12:31. lor
și I-au stârnit gelozia cu idolii lor.
59 Dumnezeu a auzit și S-a mâniat
și a urgisit rău de tot pe Israel.
60 A1 Sam. 4:11.Ier. 7:12,14;26:6,9. părăsit locuința Lui din Silo,
cortul în care locuia între oameni.
61 Și-aJud. 18:30. dat slava pradă robiei
și măreția Lui, în mâinile vrăjmașului.
62 A1 Sam. 4:10. dat pradă sabiei pe poporul Lui
și S-a mâniat pe moștenirea Lui.
63 Pe tinerii lui i-a ars focul
și fecioareleIer. 7:34;16:9;25:10. lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă.
64 Preoții1 Sam. 4:11;22:18. săi au căzut uciși de sabie,
și văduveleIov 27:15.Ezec. 24:23. lui nu s-au bocit.
65 Atunci, Domnul S-aPs. 44:23. trezit, caIs. 42:13. unul care a dormit,
ca un viteaz îmbărbătat de vin,
66 și1 Sam. 5:6,12;6:4. a lovit pe potrivnicii Lui care fugeau,
acoperindu-i cu veșnică ocară.
67 Însă a lepădat cortul lui Iosif
și n-a ales seminția lui Efraim,
68 ci a ales seminția lui Iuda,
muntele Sionului, pePs. 87:2. care-l iubește.
69 Și-a1 Împ. 6:1. zidit Sfântul Locaș ca cerurile de înalt
și tare ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci.
70 A1 Sam. 16:11,12.2 Sam. 7:8. ales pe robul Său David
și l-a luat de la staulele de oi.
71 L-a luat dindărătul oilorGen. 33:13.Is. 40:11. care alăptau,
ca să pască2 Sam. 5:2.1 Cron. 11:2. pe poporul Său Iacov și pe moștenirea Sa Israel.
72 Și David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită1 Împ. 9:4.
și i-a povățuit cu mâini pricepute.
/images/a/WG5FS9VaSWVnVmV3VI8yP)
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)