1 Dobrořeč duše má Hospodinu. Hospodine Bože můj, velmi jsi veliký, velebnost a krásu jsi oblékl. 2 Přioděls se světlem jako rouchem, roztáhls nebesa jako kortýnu. 3 Kterýž sklenul na vodách paláce své, kterýž užívá hustých oblaků místo vozů, a vznáší se na peří větrovém. 4 Kterýž činí posly své duchy, služebníky své oheň plápolající. 5 Založil zemi na sloupích jejich, tak že se nepohne na věky věků. 6 Propastí jako rouchem byl jsi ji přioděl, i nad horami stály vody. 7 K žehrání tvému rozběhly se, před hřmotem hromu tvého pospíšily, 8 (Vystoupily hory, snížilo se údolí), na místo, kteréž jsi jim založil. 9 Meze jsi položil, aby jich nepřestupovaly, ani se navracovaly k přikrývání země. 10 Kterýž vypouštíš potoky přes údolé, aby tekli mezi horami, 11 A nápoj dávali všechněm živočichům polním. Tuť uhašují oslové divocí žízeň svou. 12 Při nich hnízdí se ptactvo nebeské, a z prostřed ratolestí hlas svůj vydává. 13 Kterýž svlažuješ hory z výsostí svých, aby ovocem činů tvých sytila se země. 14 Dáváš, aby rostla tráva dobytku, a bylina ku potřebě člověku, abys tak vyvodil chléb z země, 15 A víno, jenž obveseluje srdce člověka. Èiní, aby se stkvěla tvář od oleje, ano i pokrmem zdržuje život lidský. 16 Nasyceno bývá i dříví Hospodinovo, cedrové Libánští, kteréž štípil. 17 Na nichž se ptáci hnízdí, i čáp příbytek svůj má na jedlí. 18 Hory vysoké jsou kamsíků, skály útočiště králíků. 19 Učinil měsíc k jistým časům, a slunce zná západ svůj. 20 Uvodíš tmu, a bývá noc, v níž vybíhají všickni živočichové lesní: 21 Lvíčata řvoucí po loupeži, aby hledali od Boha silného pokrmu svého. 22 Když slunce vychází, zase shromažďují se, a v doupatech svých se ukládají. 23 Èlověk vychází ku práci své, a k dílu svému až do večera. 24 Jak mnozí a velicí jsou skutkové tvoji, Hospodine! Všeckys je moudře učinil, plná jest země bohatství tvého. 25 V moři pak velikém a přeširokém, tamť jsou hmyzové nesčíslní, a živočichové malí i velicí. 26 Tuť bárky přecházejí i velryb, kteréhož jsi stvořil, aby v něm hrál. 27 Všecko to na tě očekává, abys jim dával pokrm časem svým. 28 Když jim dáváš, sbírají; když otvíráš ruku svou, nasyceni bývají dobrými věcmi. 29 Když skrýváš tvář svou, rmoutí se; když odjímáš ducha jejich, hynou, a v prach svůj se navracejí. 30 Vysíláš ducha svého, a zase stvořeni bývají, a obnovuješ tvář země. 31 Budiž sláva Hospodinova na věky, rozveselujž se Hospodin v skutcích svých. 32 On když pohledí na zemi, anať se třese; když se dotkne hor, anť se kouří. 33 Zpívati budu Hospodinu, dokudž jsem živ; žalmy Bohu svému zpívati budu, pokudž mne stává. 34 Libé bude přemyšlování mé o něm, jáť rozveselím se v Hospodinu. 35 Ó by hříšníci vyhynuli z země, a bezbožných aby již nebylo. Dobrořeč duše má Hospodinu. Halelujah.
Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.
1 Binecuvântează, suflete, pePs. 103:1. Vers. 35. Domnul!
Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare!
TuPs. 93:1. ești îmbrăcat cu strălucire și măreție!
2 TeDan. 7:9. învelești cu lumina ca și cu o manta; întinziIs. 40:22;45:12. cerurile ca un cort.
3 CuAmos 9:6. apele Îți întocmești vârful locuinței Tale;
dinIs. 19:1. nori Îți faci carul
șiPs. 18:10. umbli pe aripile vântului.
4 Din vânturi Îți faciEvr. 1:7. soli
și din flăcări2 Împ. 2:11;6:17. de foc, slujitori.
5 Tu ai așezatIov 26:7;38:4,6.Ps. 24:2;136:6.Ecl. 1:4. pământul pe temeliile lui
și niciodată nu se va clătina.
6 Tu îl acoperiseși cuGen. 7:19. adâncul cum l-ai acoperi cu o haină;
apele stăteau pe munți,
7 dar, la amenințarea Ta, au fugitGen. 8:1.,
la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă,
8 suindu-se pe munțiGen. 8:5. și coborându-se în văi,
până la loculIov 38:10,11. pe care li-l hotărâseși Tu.
9 Le-ai pus o margineIov 26:10.Ps. 33:7.Ier. 5:22. pe care nu trebuie s-o treacă,
pentru ca săGen. 9:11,15. nu se mai întoarcă să acopere pământul.
10 Tu faci să țâșnească izvoarele în văi
și ele curg printre munți.
11 Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului;
în ele își potolesc setea măgarii sălbatici.
12 Păsările cerului locuiesc pe marginile lor
și fac să le răsune glasul printre ramuri.
13 Din locașul Tău cel înalt TuPs. 147:8. uzi munții
și se saturăPs. 65:9,10. pământul de rodulIer. 10:13;14:22. lucrărilor Tale.
14 TuGen. 1:29,30;3:18;9:3.Ps. 147:8. faci să crească iarba pentru vite
și verdețuri pentru nevoile omului,
ca pământul să dea hranăIov 28:5.Ps. 136:25;147:9.:
15 vinJud. 9:13.Ps. 23:5.Prov. 31:6,7., care înveselește inima omului,
untdelemn, care-i înfrumusețează fața,
și pâine, care-i întărește inima.
16 Se udă copacii Domnului,
cedrii din Liban, pe careNum. 24:6. i-a sădit El.
17 În ei își fac păsările cuiburi,
iar cocostârcul își are locuința în chiparoși;
18 munții cei înalți sunt pentru țapii sălbatici,
iar stâncile sunt adăpost pentru iepuriProv. 30:26..
19 El a făcutGen. 1:14. luna ca să arate vremurile;
soarele știeIov 38:12. când trebuie să apună.
20 Tu aduciIs. 45:7. întunericul și se face noapte:
atunci toate fiarele pădurilor se pun în mișcare,
21 puiiIov 38:39.Ioel 1:20. de lei mugesc după pradă
și își cer hrana de la Dumnezeu.
22 Când răsare soarele, ele fug înapoi
și se culcă în vizuinile lor.
23 Dar omul iese la lucrulGen. 3:19. său
și la munca lui până seara.
24 CâtProv. 3:19. de multe sunt lucrările Tale, Doamne!
Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune
și pământul este plin de făpturile Tale.
25 Iată marea cea întinsă și mare:
în ea se mișcă nenumărate viețuitoare
mici și mari.
26 Acolo, pe ea, umblă corăbiile
și în ea este leviatanulIov 41:1. acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
27 ToatePs. 136:25;145:15;147:9. aceste viețuitoare Te așteaptă,
ca să le dai hrana la vreme.
28 Le-o dai Tu, ele o primesc;
Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale.
29 Îți ascunzi Tu Fața, ele tremură;
le ieiIov 34:14,15.Ps. 146:4.Ecl. 12:7. Tu suflarea, ele mor
și se întorc în țărâna lor.
30 Îți trimițiIs. 32:15.Ezec. 37:9. Tu suflarea: ele sunt zidite
și înnoiești astfel fața pământului.
31 În veci să țină slava Domnului!
Să SeGen. 1:31. bucure Domnul de lucrările Lui!
32 El privește pământul, și pământul seHab. 3:10. cutremură;
atingePs. 144:5. munții, și ei fumegă.
33 VoiPs. 63:4;146:2. cânta Domnului cât voi trăi,
voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.
34 Fie plăcute Lui cuvintele mele!
Mă bucur de Domnul.
35 Să piarăPs. 37:38.Prov. 2:22. păcătoșii de pe pământ
și cei răi să nu mai fie!
BinecuvânteazăVers. 1., suflete, pe Domnul!
Lăudați pe Domnul!
/images/a/WG5FS9VaSWVnVmV3VI8yP)
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)