Žalmy 137

1 Při řekách Babylonských tam jsme sedávali, a plakávali, rozpomínajíce se na Sion. 2 Na vrbí v té zemi zavěšovali jsme citary své. 3 A když se tam dotazovali nás ti, kteříž nás zajali, na slova písničky, (ješto jsme zavěsili byli veselí), říkajíce: Zpívejte nám některou píseň Sionskou: 4 Kterakž bychom měli zpívati píseň Hospodinovu v zemi cizozemců? 5 Jestliže se zapomenu na tebe, ó Jeruzaléme, zapomeniž i pravice má. 6 Přilniž i jazyk můj k dásním mým, nebudu-li se rozpomínati na tebe, jestliže v samém Jeruzalémě nebudu míti svého největšího potěšení. 7 Rozpomeň se, Hospodine, na Idumejské, a na den Jeruzaléma, kteříž pravili: Rozbořte, rozbořte až do základů v něm. 8 Ó dcero Babylonská, zkažena býti máš. Blahoslavený ten, kdož odplatí tobě za to, což jsi nám zlého učinila. 9 Blahoslavený, kdož pochytí dítky tvé a o skálu je rozrážeti bude.

1 Pe malurile râurilor Babilonului,

ședeam jos și plângeam

când ne aduceam aminte de Sion.

2 În sălciile din ținutul acela

ne atârnaserăm harpele.

3 Căci, acolo, biruitorii noștri ne cereau cântări

și asupritorii*Ps. 79:1. noștri ne cereau bucurie zicând:

„Cântați-ne câteva din cântările Sionului!"

4 Cum să cântăm noi cântările Domnului

pe un pământ străin?

5 Dacă te voi uita, Ierusalime,

să-și uite dreapta mea destoinicia ei!

6 Să mi se lipească limba*Ezec. 3:26. de cerul gurii

dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,

dacă nu voi face din Ierusalim

culmea bucuriei mele!

7 Adu-Ți aminte, Doamne, de copiii*Ier. 49:7.Plâng. 4:22.Ezec. 25:12.Obad. 10. Edomului,

care, în ziua nenorocirii Ierusalimului,

ziceau: „Radeți-l, radeți-l

din temelii!"

8 Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii*Is. 13:1,6.Ier. 25:12;50:2.,

ferice de cine-ți*Ier. 50:15,29.Apoc. 18:6. va întoarce la fel

răul pe care ni l-ai făcut!

9 Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi

și-i va zdrobi*Is. 13:16. de stâncă!