1 Righteous art thou, Jehovah, when I plead with thee; yet will I speak with thee of thy judgments. Wherefore doth the way of the wicked prosper? wherefore are all they at ease that deal very treacherously? 2 Thou hast planted them, they also have taken root: they advance, yea, they bring forth fruit: thou art near in their mouth, but far from their reins. 3 But thou, Jehovah, knowest me; thou hast seen me, and proved my heart toward thee. Drag them out like sheep for the slaughter, and set them apart for the day of slaughter. 4 How long shall the land mourn, and the herbs of all the fields wither? Because of the wickedness of them that dwell therein, the beasts and the birds perish; for they say, He will not see our end. 5 If thou hast run with footmen, and they have wearied thee, how wilt thou then contend with horses? And if in a land of peace thou thinkest thyself in security, how wilt thou then do in the swelling of the Jordan? 6 For even thy brethren, and the house of thy father, even they have dealt treacherously with thee, even they have cried aloud after thee. Believe them not, though they speak good words unto thee.

7 I have forsaken my house, I have cast off my heritage, I have given the beloved of my soul into the hand of her enemies. 8 My heritage is become unto me as a lion in the forest; it hath raised its voice against me: therefore have I hated it. 9 My heritage is unto me as a speckled bird of prey; the birds of prey round about are against her. Go, assemble all the beasts of the field, bring them to devour. 10 Many shepherds have destroyed my vineyard, they have trodden my portion under foot, they have made my pleasant portion a desolate wilderness: 11 they have made it a desolation; desolate, it mourneth unto me: the whole land is made desolate, for no man layeth it to heart. 12 Spoilers are come upon all heights in the wilderness; for the sword of Jehovah devoureth from one end of the land even to the other end of the land: no flesh hath peace. 13 They have sown wheat, and they reap thorns; they have put themselves to pain, and do not profit. Be ye therefore ashamed of your revenues, because of the fierce anger of Jehovah.

14 Thus saith Jehovah against all mine evil neighbours, that touch the inheritance which I have caused my people Israel to inherit: Behold, I will pluck them up out of their land, and pluck out the house of Judah from among them. 15 And it shall come to pass, after I have plucked them up, I will return, and have compassion on them, and will bring them back, each one to his inheritance, and each one to his land. 16 And it shall come to pass, if they will diligently learn the ways of my people, to swear by my name, as Jehovah liveth — even as they taught my people to swear by Baal — they shall be built up in the midst of my people. 17 And if they will not obey, I will utterly pluck up and destroy that nation, saith Jehovah.

1 Tu ești prea drept*Ps. 51:4., Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuși să Te întreb asupra orânduirilor Tale. Pentru ce propășește*Iov 12:6;21:7.Ps. 37:1,35;73:3. Cap. 5:28.Hab. 1:4.Mal. 3:15. calea celor răi și toți mișeii trăiesc în pace? 2 I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce-i drept, ești aproape*Is. 29:13.Mat. 15:8.Marcu 7:6. de gura lor, dar departe de inima lor! 3 Totuși Tu, Doamne, mă*Ps. 17:3;139:1. cunoști, mă vezi, îmi cercetezi*Cap. 11:20. inima și vezi că este cu Tine. Ia-i ca pe niște oi care trebuie tăiate și pregătește-i pentru ziua*Iac. 5:5. măcelului! 4 Până când să se jelească*Cap. 23:10.Osea 4:3. țara și să se usuce iarba de pe toate câmpiile? Pier vitele*Cap. 4:25;7:20;9:10.Osea 4:3. și păsările din pricina răutății*Ps. 107:34. locuitorilor. Căci ei zic: „El (Ieremia) n-are să ne vadă sfârșitul!" 5 „Dacă, alergând cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu niște cai? Și dacă nu te crezi la adăpost decât într-o țară liniștită, ce vei face pe malurile îngâmfate ale*Ios. 3:15.1 Cron. 12:15. Cap. 48:19; 50:44. Iordanului? 6 Căci chiar frații*Cap. 9:4;11:19,21. tăi și casa tatălui tău te vând, ei înșiși strigă în gura mare după tine. Nu-i crede*Prov. 26:25. când îți vor spune vorbe prietenoase.

7 Mi-am părăsit casa și Mi-am lăsat moștenirea, am dat pe iubita Mea în mâinile vrăjmașilor ei. 8 Moștenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure, a mugit împotriva Mea, și de aceea o urăsc. 9 A ajuns oare moștenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriță, în jurul căreia se strâng păsările de pradă? Duceți-vă*Is. 56:9. Cap. 7:33. și strângeți toate fiarele câmpului și aduceți-le ca s-o mănânce! 10 Un mare*Cap. 6:3. număr de păstori îmi pustiesc via*Is. 5:1,5., îmi calcă*Is. 63:18. ogorul în picioare; ogorul meu cel plăcut îl prefac într-un pustiu părăsit. 11 Îl pustiesc, și el stă*Vers. 4. trist și pustiit înaintea mea. Toată țara este pustiită, căci nimeni*Is. 42:25. nu ia seama la ea. 12 Peste toate înălțimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului mănâncă țara de la un capăt la altul, și nimeni nu-i lăsat în pace. 13 Au semănat*Lev. 26:16.Deut. 28:38.Mica 6:15.Hag. 1:6. grâu, și seceră spini, s-au ostenit fără folos. Să vă fie rușine de ce culegeți în urma mâniei aprinse a Domnului!" 14 „Așa vorbește Domnul despre toți vecinii Mei cei răi, care se ating*Zah. 2:8. de moștenirea pe care am dat-o poporului Meu Israel: ‘Iată, îi voi smulge*Deut. 30:3. Cap. 32:37. din țara lor și voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor. 15 Dar*Ezec. 28:25., după ce-i voi smulge, voi avea iarăși milă de ei și-i voi aduce înapoi*Amos 9:14. pe fiecare în moștenirea lui și pe fiecare în țara lui. 16 Și, dacă vor învăța căile poporului Meu, dacă vor jura*Cap. 4:2. pe Numele Meu zicând: «Viu este Domnul!» cum au învățat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi fericiți*Efes. 2:20,21.1 Pet. 2:5. în mijlocul poporului Meu. 17 Dar, dacă nu vor asculta*Is. 60:12. nimic, voi nimici cu desăvârșire pe un astfel de popor, îl voi nimici și îl voi pierde’", zice Domnul.