1 Oh that my head were waters, and mine eye a fountain of tears, that I might weep day and night for the slain of the daughter of my people! 2 Oh that I had in the wilderness a traveller’s lodging-place, that I might leave my people, and go away from them! For they are all adulterers, an assembly of treacherous men. 3 And they bend their tongue, their bow of falsehood, and not for fidelity are they valiant in the land; for they proceed from evil to evil, and they know not me, saith Jehovah. 4 Take ye heed every one of his friend, and confide not in any brother; for every brother only supplanteth, and every friend goeth about with slander. 5 And they act deceitfully every one with his neighbour, and speak not the truth: they teach their tongue to speak falsehood, they weary themselves with perverse dealing. 6 Thy habitation is in the midst of deceit; through deceit they refuse to know me, saith Jehovah. 7 Therefore thus saith Jehovah of hosts: Behold, I will melt them, and try them; for how else could I do for the daughter of my people? 8 Their tongue is a murderous arrow; it speaketh deceit. A man speaketh peaceably to his neighbour with his mouth, but in his heart he layeth his ambush. 9 Shall I not visit them for these things? saith Jehovah; shall not my soul be avenged on such a nation as this? 10 For the mountains will I take up weeping and wailing, and for the pastures of the wilderness, a lamentation; for they are burnt up, so that none passeth through them; and the voice of the cattle is not heard. Both the fowl of the heavens and the beasts are fled; they are gone. 11 And I will make Jerusalem heaps, a dwelling-place of jackals; and I will make the cities of Judah a desolation, without inhabitant.

12 Who is a wise man, that he may understand this? and he to whom the mouth of Jehovah hath spoken, that he may declare it? Why is the land perished, burnt up like a wilderness, so that none passeth through? 13 And Jehovah saith, Because they have forsaken my law which I set before them, and have not hearkened unto my voice, nor walked in it, 14 but have walked after the stubbornness of their own heart, and after the Baals, as their fathers taught them; 15 therefore thus saith Jehovah of hosts, the God*GodHebrew: Elohim of Israel, Behold, I will feed this people with wormwood, and give them water of gall to drink, 16 and will scatter them among the nations, whom neither they nor their fathers have known; and I will send the sword after them, till I have consumed them. 17 Thus saith Jehovah of hosts: Consider, and call for the mourning women, that they may come, and send for the skilful women, that they may come; 18 and let them make haste, and take up a wailing for us, that our eyes may run down with tears, and our eyelids pour forth waters. 19 For a voice of wailing is heard out of Zion, How are we spoiled, sorely put to shame! For we have forsaken the land, for they have cast down our dwellings. 20 Hear then the word of Jehovah, ye women, and let your ear receive the word of his mouth, and teach your daughters wailing, and each one her companion lamentation. 21 For death is come up through our windows, is entered into our palaces, to cut off the children from the street, the young men from the broadways. 22 Speak, Thus saith Jehovah: Yea, the carcases of men shall fall as dung upon the open field, and as the handful after the reaper, and there shall be none to gather.

23 Thus saith Jehovah: Let not the wise glory in his wisdom, neither let the mighty glory in his might; let not the rich glory in his riches: 24 but let him that glorieth glory in this, that he understandeth and knoweth me, that I am Jehovah, who exercise loving-kindness, judgment, and righteousness in the earth; for in these things I delight, saith Jehovah. 25 Behold, days are coming, saith Jehovah, when I will visit all them that are circumcised with the uncircumcised; 26 Egypt, and Judah, and Edom, and the children of Ammon, and Moab, and all that have the corners of their beard cut off, that dwell in the wilderness: for all the nations are uncircumcised, and all the house of Israel are uncircumcised in heart.

1 O, de mi-ar fi capul plin*Is. 22:4. Cap. 4:19;13:17;14:17.Plâng. 2:11;3:48. cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aș plânge zi și noapte pe morții fiicei poporului meu! 2 O, dac-aș avea un han de călători în pustie, aș părăsi pe poporul meu și m-aș depărta de el! Căci toți sunt niște preacurvari*Cap. 5:7,8. și o ceată de mișei. 3 „Au limba întinsă*Ps. 64:3.Is. 59:4,13,15. ca un arc și aruncă minciuna, și nu prin adevăr sunt ei puternici în țară, căci merg din răutate în răutate și nu*1 Sam. 2:12.Osea 4:1. Mă cunosc", zice Domnul. 4 „Fiecare să se păzească*Cap. 12:6.Mica 7:5,6. de prietenul lui și să nu se încreadă în niciunul din frații săi, căci orice frate caută să înșele și orice prieten umblă cu*Cap. 6:28. bârfeli. 5 Se trag pe sfoară unii pe alții și nu spun adevărul; își deprind limba să mintă și se trudesc să facă rău. 6 Locuința ta este în mijlocul fățărniciei și, de fățarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască", zice Domnul. 7 De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor: „Iată, îi voi topi*Is. 1:25.Mal. 3:3. în cuptor și îi voi încerca. Căci cum aș putea*Osea 11:8. să mă port altfel cu fiica poporului Meu? 8 Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât*Ps. 12:2;120:3. Vers. 3. minciuni; cu gura vorbesc*Ps. 28:3;55:21. aproapelui lor de pace, și în fundul inimii îi întind curse. 9 Să nu-i pedepsesc*Cap. 5:9,29. Eu pentru aceste lucruri", zice Domnul, „să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?" 10 Munții vreau să-i plâng și să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite*Cap. 12:4;23:10.Osea 4:3. vreau să fac o jelanie, căci sunt arse de tot și nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului și dobitoacele*Cap. 4:25. au fugit și au pierit. 11 „Voi face și Ierusalimul un morman*Is. 25:2. de pietre, o vizuină de șacali*Is. 13:22;34:13. Cap. 10:22., și cetățile lui Iuda le voi preface într-un pustiu fără locuitori." 12 Unde*Ps. 107:43.Osea 14:9. este omul înțelept care să înțeleagă aceste lucruri? Să spună acela căruia i-a vorbit gura Domnului: pentru ce este nimicită țara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni? 13 Domnul zice: „Pentru că au părăsit Legea Mea pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu și nu l-au urmat, 14 ci au umblat*Cap. 3:17;7:24. după aplecările inimii lor și au mers după baali, cum i-au*Gal. 1:14. învățat părinții lor." 15 De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni*Ps. 80:5. poporul acesta cu pelin*Cap. 8:14;23:15.Plâng. 3:15,19. și-i voi da să bea ape otrăvite. 16 Îi voi risipi*Lev. 26:33.Deut. 28:64. printre niște neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinții lor și voi trimite*Lev. 26:33. Cap. 44:27.Ezec. 5:2,12. sabia în urma lor până-i voi nimici." 17 Așa vorbește Domnul oștirilor: „Căutați și chemați plângătoarele*2 Cron. 35:25.Iov 3:8.Ecl. 12:5.Amos 5:16.Mat. 9:23. să vină! Trimiteți la femeile iscusite ca să vină! 18 Să se grăbească să facă o cântare de jale asupra noastră, ca să ne curgă lacrimile din*Cap. 14:17. ochi și să curgă apa din pleoapele noastre! 19 Căci strigăte de jale se aud din Sion: ‘Cât suntem de prăpădiți! Cât de jalnic*Lev. 18:28;20:22. suntem acoperiți de rușine! Trebuie să părăsim țara, căci ne-au surpat locuințele!’" 20 Ascultați, femeilor, Cuvântul Domnului și să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învățați pe copiii voștri cântece de jale, învățați-vă plângeri unele pe altele! 21 Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărătești; a nimicit pe copii*Cap. 6:11. pe uliță și pe tineri, în piețe. 22 „Spune: ‘Așa vorbește Domnul: «Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul*Cap. 8:2;16:4. pe câmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop pe care nu-l strânge nimeni!»’" 23 Așa vorbește Domnul: „Înțeleptul*Ecl. 9:11. să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui. 24 Ci*1 Cor. 1:31.2 Cor. 10:17. cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci*Mica 6:8;7:18. în acestea găsesc plăcere Eu", zice Domnul. 25 „Iată, vin zilele", zice Domnul, „când*Rom. 2:8,9. voi pedepsi pe toți cei tăiați împrejur, care nu sunt tăiați împrejur cu inima, 26 pe egipteni, pe iudei, pe edomiți, pe amoniți, pe moabiți, pe toți cei ce își rad*Cap. 25:23;49:32. colțurile bărbii, pe cei ce locuiesc în pustie, căci toate neamurile sunt netăiate împrejur și toată casa lui Israel are inima*Lev. 26:41.Ezec. 44:7.Rom. 2:28,29. netăiată împrejur."