1 Nel quattordicesimo anno del re Ezechia, avvenne che Sennacherib, re di Assiria, salì contro tutte le città fortificate di Giuda e le prese. 2 Il re di Assiria mandò Rabsaché da Lachis a Gerusalemme al re Ezechia con un grande esercito; e Rabsaché si fermò presso l’acquedotto dello stagno superiore, sulla strada del campo del lavandaio. 3 Allora Eliachim, figlio di Chilchia, prefetto del palazzo, Scebna, il segretario, e Ioa, figlio di Asaf, l’archivista, si recarono da lui. 4 Rabsaché disse loro: "Dite a Ezechia: ‘Così parla il grande re, il re di Assiria: Che fiducia è questa che tu hai? 5 Io te lo dico, non sono che parole delle labbra; per la guerra ci vuole prudenza e forza; ora, in chi hai riposto la tua fiducia per ribellarti a me? 6 Ecco, tu confidi nell’Egitto, in quel sostegno di canna rotta, che entra nella mano di chi vi si appoggia e la fora; così è Faraone, re d’Egitto, per tutti quelli che confidano in lui. 7 E se mi dici: - Noi confidiamo nell’Eterno, nel nostro Dio -, non è forse quello stesso di cui Ezechia ha soppresso gli alti luoghi e gli altari, dicendo a Giuda e a Gerusalemme: - Vi prostrerete davanti a questo altare qui? - 8 Ora dunque fa’ una scommessa con il mio signore, il re di Assiria: io ti darò duemila cavalli, se tu puoi fornire tanti cavalieri per cavalcarli. 9 Come potresti tu far voltare le spalle a un solo capitano fra i minimi servi del mio signore? Ma tu confidi nell’Egitto per avere dei carri e dei cavalieri. 10 D’altronde è forse senza il volere dell’Eterno che io sono salito contro questo paese per distruggerlo? È stato l’Eterno che mi ha detto: Sali contro questo paese e distruggilo!’". 11 Allora Eliachim, Scebna e Ioa dissero a Rabsaché: "Ti prego, parla ai tuoi servi in lingua aramaica, poiché noi la comprendiamo; e non ci parlare in lingua giudaica, poiché il popolo che sta sulle mura ascolta". 12 Ma Rabsaché rispose: "Il mio signore mi ha forse mandato a dire queste parole al tuo signore e a te? Non mi ha forse mandato a dirle a questi uomini che stanno sulle mura, e che presto saranno ridotti a mangiare i loro escrementi e a bere la loro urina con voi?". 13 Poi Rabsaché si alzò in piedi e gridò ad alta voce in lingua giudaica: "Ascoltate le parole del grande re, del re di Assiria! 14 Così parla il re: ‘Ezechia non vi inganni, perché egli non vi potrà liberare; 15 né vi faccia Ezechia riporre la vostra fiducia nell’Eterno, dicendo: l’Eterno ci libererà di certo; questa città non sarà data nelle mani del re di Assiria. 16 Non date retta a Ezechia, perché così dice il re di Assiria: Fate la pace con me, arrendetevi, e ciascuno di voi mangerà della sua vite e del suo fico, e berrà dell’acqua della sua cisterna, 17 finché io non venga e vi conduca in un paese simile al vostro: paese di grano e di vino, paese di pane e di vigne. 18 Guardate che Ezechia non vi seduca, dicendo: l’Eterno ci libererà. Ha qualcuno degli dèi delle nazioni potuto liberare il suo paese dalle mani del re di Assiria? 19 Dove sono gli dèi di Camat e di Arpad? Dove sono gli dèi di Sefarvaim? Hanno essi forse liberato Samaria dalle mie mani? 20 Fra tutti gli dèi di quei paesi, quali sono quelli che abbiano liberato il loro paese dalle mie mani? E l’Eterno dovrebbe liberare Gerusalemme dalle mie mani?’". 21 E quelli tacquero e non risposero nulla, perché il re aveva dato questo ordine: "Non gli rispondete". 22 Ed Eliachim, figlio di Chilchia, prefetto del palazzo, Scebna, il segretario, e Ioa, figlio di Asaf, l’archivista, vennero da Ezechia con le vesti stracciate e gli riferirono le parole di Rabsaché.
1 Nā, nō te tekau mā whā o ngā tau o Kīngi Hetekia ka whakaekea mai ngā pā taiepa katoa o Hūrā e Henakeripi kīngi o Ahiria, ā, riro ana i a ia. 2 Nā, ka tonoa mai e te kīngi o Ahiria a Rapahake i Rakihi ki a Kīngi Hetekia, ki Hiruhārama; he nui te ope. Nā, tū ana ia ki te awakeri o tō runga puna wai, ki te ara i te māra o te kaihoroi kākahu. 3 Nā, ka puta atu ki a ia a Eriakimi, tama a Hirikia, rangatira o te whare, rātou ko Hepena, kaituhituhi, ko Ioaha, tama a Āhapa, kaiwhakamahara.
4 Nā, ka mea a Rapahake ki a rātou, "Tēnā, mea atu ki a Hetekia:
" ‘Ko te kupu tēnei a te kīngi nui, a te kīngi o Ahiria: He aha tēnei whakawhirinaki e whakawhirinaki nā koe? 5 Ki tāku, ko tāu ngārahu, me tōu kaha mō te whawhai he kupu noa iho. Ko wai tōu whakawhirinakitanga, i whakakeke ai koe ki ahau? 6 Nā, e whakawhirinaki nā koe ki tēnā kākaho whati hei tokotoko, ki Īhipa; ki te whakahinga atu te tangata ki reira, ka ngoto ki tōna ringa, nā, kua tū. Ka pērā anō a Parao kīngi o Īhipa ki te hunga katoa e okioki ana ki a ia. 7 Nā, ki te mea koe ki ahau, "Ko Ihowā, ko tō mātou Atua tā mātou e whakawhirinaki nei," he teka ianei nāna ngā wāhi tiketike, me ngā āta e whakakāhoretia nā e Hetekia, i mea i nā ki a Hūrā rāua ko Hiruhārama, "Hei mua i tēnei āta koutou koropiko ai"?
8 " ‘Nā, tēnā rā, hōmai āianei he utu pupuri ki tōku ariki, ki te kīngi o Ahiria, ā, ka hoatu e ahau ētahi hōiho ki a koe, kia rua mano, ki te taea e koe te whakanoho he kaieke ki runga ki a rātou. 9 Ā, me pēhea e hoki ai i a koe te kanohi o tētahi rangatira o ngā mea ririki rawa o ngā pononga a tōku ariki; i a koe ka whakawhirinaki ki Īhipa ki te hāriata, ki te kaieke hōiho māu? 10 I ngaro rānei a Ihowā i tōku haerenga mai ki te huna i tēnei whenua? I mea mai a Ihowā ki ahau, Haere ki tērā whenua huna ai.’ "
11 Nā, ka mea a Eriakimi rātou ko Hepena, ko Ioaha, ki a Rapahake, "Tēnā, kōrero Hīriani mai ki āu pononga; e mōhiotia ana hoki tēnā reo e mātou, kaua hoki e kōrero reo Hūrai mai ki a mātou, i te mea e whakarongo ana te iwi nei i runga i te taiepa."
12 Anō rā ko Rapahake, "I tonoa mai rānei ahau e tōku ariki ki tōu ariki, ki a koe rānei, hei kōrero i ēnei kupu? He teka ianei ki ngā tāngata e noho ana i runga i te taiepa, kia kainga e rātou tō rātou paru, kia inumia anō tō rātou mimi, arā e koutou tahi?"
13 Nā, tū ana a Rapahake, ā, nui atu tōna reo ki te karanga i te reo o ngā Hūrai; ka mea, "Whakarongo ki ngā kupu a te kīngi nui, a te kīngi o Ahiria! 14 Ko te kupu tēnei a te kīngi: Kei tinihangatia koutou e Hetekia; e kore hoki koutou e taea e ia te whakaora. 15 Kei meinga koutou e Hetekia kia whakawhirinaki ki a Ihowā, i a ia e kī nā, ‘Tērā tātou ka whakaorangia e Ihowā; e kore tēnei pā e tukua ki te ringa o te kīngi o Ahiria.’
16 "Kaua e rongo ki a Hetekia; ko te kupu hoki tēnei a te kīngi o Ahiria: ‘Houhia tāu rongo ki ahau, haere mai hoki ki waho, ki ahau; ka kai ai koutou i ngā hua o tāna wāina, o tāna wāina, o tāna piki, o tāna piki, ka inu anō i te wai o tāna puna, o tāna puna; 17 kia tae atu rā anō ahau ki te tiki atu i a koutou ki te whenua e pēnei ana me tō koutou nei whenua, ki te whenua wīti, wāina, ki te whenua taro, māra wāina.
18 "Kei whakapatia koutou e Hetekia, ki te mea ia, ‘Mā Ihowā tātou e whakaora.’ I whakaorangia rānei e tētahi o ngā atua o ngā tauiwi tōna whenua i te ringa o te kīngi o Ahiria? 19 Kei hea ngā atua o Hāmata, o Ārapara? Kei hea ngā atua o Hēparawaima? I whakaorangia rānei e rātou a Hamaria i tōku ringa? 20 Nā wai o ngā atua katoa o ēnei whenua i whakaora tō rātou whenua i tōku ringa, e whakaorangia ai e Ihowā a Hiruhārama i tōku ringa?"
21 Heoi, whakarongo kau ana rātou, kīhai i utua tāna; ko tā te kīngi hoki tēnā i ako ai; i kī ia, "Kaua e utua tāna."
22 Nā, haere ana a Eriakimi, tama a Hirikia, rangatira o te whare, rātou ko Hepena kaituhituhi, ko Ioaha, tama a Āhapa, kaiwhakamahara, ki a Hetekia, he mea haehae ō rātou kākahu, ā, kōrerotia ana e rātou ki a ia ngā kupu a Rapahake.