1 "Scendi e siedi sulla polvere, o vergine figlia di Babilonia! Siediti a terra, senza trono, o figlia dei Caldei! poiché non sarai più chiamata la delicata, la voluttuosa. 2 Metti mano alla mola e macina farina; togliti il velo, alzati lo strascico, scopriti la gamba e passa i fiumi! 3 Si scopra la tua nudità, si veda la tua vergogna; io farò vendetta e non risparmierò anima viva. 4 Il nostro Redentore si chiama l’Eterno degli eserciti, il Santo d’Israele. 5 Siediti in silenzio e va’ nelle tenebre, o figlia dei Caldei, poiché non sarai più chiamata la signora dei regni. 6 Io mi adirai contro il mio popolo, profanai la mia eredità e li diedi in mano tua; tu non avesti per essi alcuna pietà; facesti gravare duramente il tuo giogo sul vecchio, 7 e dicesti: ‘Io sarò signora per sempre’. Non prendesti a cuore e non immaginasti la fine di tutto questo.
8 Ora dunque ascolta questo, o voluttuosa, che te ne stai seduta al sicuro, e dici nel tuo cuore: ‘Io, e nessun altro all’infuori di me! Io non rimarrò mai vedova, e non saprò cosa significhi essere privata dei figli’; 9 ma queste due cose ti avverranno in un attimo, in uno stesso giorno: privazione di figli e vedovanza; ti piomberanno addosso tutte assieme, nonostante la moltitudine dei tuoi sortilegi e la grande abbondanza dei tuoi incantesimi.
10 Tu ti fidavi della tua malizia e dicevi: ‘Nessuno mi vede’, la tua saggezza e la tua scienza ti hanno sedotta, e tu dicevi nel tuo cuore: 11 ‘Io, e nessun altro all’infuori di me’. Ma verrà sopra di te un male che non saprai come scongiurare; ti piomberà addosso una calamità che non potrai allontanare con nessuna espiazione; e ti cadrà repentinamente addosso una rovina che non avrai previsto.
12 Sta’ pure con i tuoi incantesimi e con la moltitudine dei tuoi sortilegi, nei quali ti sei affaticata fin dalla tua giovinezza! forse potrai trarne profitto, forse riuscirai a incutere terrore. 13 Tu sei stanca di tutte le tue consultazioni; si alzino dunque quelli che misurano il cielo, che osservano le stelle, che fanno pronostici a ogni novilunio e ti salvino dalle cose che ti piomberanno addosso! 14 Ecco, essi sono come stoppia; il fuoco li consuma; non salveranno la loro vita dalla violenza della fiamma; non ne rimarrà brace a cui scaldarsi, né fuoco davanti al quale sedersi. 15 Questa sarà la sorte di quelli intorno a cui ti sei affaticata. Quelli che hanno trafficato con te fin dalla tua giovinezza andranno errando ognuno per conto suo, e non ci sarà nessuno che ti salvi".
1 "Haere iho, e noho ki te puehu,
e te tamāhine wāhina a Papurōna!
E noho ki te whenua, kāhore he torōna,
e te tamāhine a ngā Karari!
E kore hoki koe e kīia i muri
he kiri angiangi, he whakatarapī.
2 E mau ki ngā kōhatu mira, hurihia he parāoa;
tangohia ake tōu ārai,
huhua ake te waewae, kia takoto kau te hūhā;
e whiti i ngā awa.
3 Ka kitea ōu wāhi e takoto tahanga ana,
āe rā, ka kitea tōu mea e whakamā ai koe.
Ka rapu utu ahau,
e kore anō e whakaae ki tētahi tangata.
4 Ko tō tātou kaihoko – ko Ihowā o ngā mano tōna ingoa –
ko te Mea Tapu o Īharaira.
5 "Noho kupukore, haere ki te pōuri,
e te tamāhine a ngā Karari;
e kore hoki koe e kīia i muri,
ko te wahine rangatira o ngā kīngitanga.
6 I riri ahau ki tāku iwi,
i whakapokea tōku kāinga tupu;
tukua ana e ahau ki tōu ringa;
kīhai i puta tōu aroha ki a rātou,
whakataimahatia rawatia iho e koe tāu ioka
ki te kaumātua.
7 I mea anō koe, ‘Hei wahine rangatira ahau ake ake,’
nā, kīhai noa iho tōu ngākau i mea ki ēnei mea;
kīhai koe i mahara ki tōna mutunga.
8 "Nā, whakarongo āianei ki tēnei,
e te wahine e whai nā ki ngā āhuareka,
e noho kore wehi nā,
e mea nā i roto i tōu ngākau,
‘Tēnei ahau, kāhore atu hoki, ko ahau anake;
e kore ahau e noho pouaru,
e kore ahau e mōhio ki te matenga o ngā tamariki.’
9 Otirā, ka pā whakarere ēnei
e rua ki a koe i te rā kotahi:
te matenga o ngā tamariki, te pouarutanga;
ka pā ēnei ki a koe i tōna tōnuitanga,
ahakoa te nui o āu mahi mākutu,
te maha rawa o āu whaiwhaiā.
10 I whakawhirinaki hoki koe ki tōu kino,
i mea, ‘Kāhore he kaititiro mōku.’
Ko ōu whakaaro nui me tōu mōhio,
nā ēnā koe i whakangau kē;
i mea ai koe i tōu ngākau,
‘Ko ahau tēnei, kāhore kē atu, ko ahau anake.’
11 Mō reira ka tae mai te kino ki a koe,
e kore tōna putanga e mōhiotia e koe,
ka taka anō te hē ki a koe,
e kore e taea e koe te karo;
ka tae hohoro mai anō ki a koe te whakangaro,
e kore e mōhiotia e koe.
12 "Tēnā rā, e tū, me āu whaiwhaiā,
me āu mākutu maha,
i mahia rā e koe i tōu tamarikitanga ake,
me kāhore koe e whai pai,
me kāhore tāu e taea.
13 Kua hōhā koe i te maha o ngā whakaaro i whakatakotoria e koe.
Tēnā rā, kia tū ngā kaiwhakaaro ki ngā rangi,
ngā kaititiro ki ngā whetū,
ngā mea mōhio ki ngā marama,
kia whakaorangia koe e rātou
i ngā mea meāke tūpono ki a koe.
14 Nanā, ka rite rātou ki te kakau wīti,
ka wera i te ahi;
e kore rātou e ora i te ngaunga a te ahi;
ehara i te ngārahu hei whakamahanatanga,
ehara hoki i te ahi hei painatanga.
15 Nā, ka pērā ngā mea ki a koe, i mahi ai koe ki reira;
ko te hunga i hokohoko ki a koe mai i tōu taitamarikitanga,
ka kotiti atu rātou ki tōna wāhi, ki tōna wāhi;
kāhore he kaiwhakaora mōu."