Petru își îndreptățește purtarea
1 Apostolii și frații care erau în Iudeea au auzit că și neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu. 2 Și când s-a suit Petru la Ierusalim, îlCap. 10:45.Gal. 2:12. mustrau cei tăiați împrejur 3 și ziceau: „AiCap. 10:28. intrat în casă la niște oameni netăiați împrejur șiGal. 2:12. ai mâncat cu ei." 4 Petru a început să le spună peLuca 1:3. rând cele întâmplate. El a zis: 5 „EramCap. 10:9. în cetatea Iope și, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească și am avut o vedenie: un vas, ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, se cobora din cer și a venit până la mine. 6 Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele și păsările cerului. 7 Și am auzit un glas, care mi-a zis: ‘Petre, scoală-te, taie și mănâncă.’8 Dar eu am răspuns: ‘Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.’ 9 Și glasul mi-a zis a doua oară din cer: ‘Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat.’10 Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, apoi toate au fost ridicate iarăși în cer. 11 Și iată că, îndată, trei oameni trimiși din Cezareea la mine au stat la poarta casei în care eram. 12 DuhulIoan 16:13. Cap. 10:19;15:7. mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. AceștiCap. 10:23. șase frați m-au însoțit și ei și am intrat în casa omului. 13 ElCap. 10:30. ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui și zicându-i: ‘Trimite la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru, 14 care-ți va spune cuvinte prin care vei fi mântuit, tu și toată casa ta.’ 15 Și, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei caCap. 2:4. și peste noi la început. 16 Și mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ‘IoanMat. 3:11.Ioan 1:26,33. Cap. 1:5;19:4.a botezat cu apă, dar voiIs. 44:3.Ioel 2:28;3:18.veți fi botezați cu Duhul Sfânt.’17 DeciCap. 15:8,9., dacă Dumnezeu le-a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cineCap. 10:47. eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?" 18 După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu și au zis: „Dumnezeu a dat deciRom. 10:12,13;15:9,16. și neamurilor pocăință, ca să aibă viața."
Barnaba și Saul la Antiohia
19 Cei ceCap. 8:1. se împrăștiaseră din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia și propovăduiau Cuvântul numai iudeilor. 20 Totuși printre ei au fost câțiva oameni din Cipru și din Cirene, care au venit în Antiohia, au vorbit și grecilorCap. 6:1;9:29. și le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. 21 MânaLuca 1:66. Cap. 2:47. Domnului era cu ei și un mare număr de oameni au crezut și s-auCap. 9:35. întors la Domnul. 22 Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, și au trimis pe BarnabaCap. 9:27. până la Antiohia. 23 Când a ajuns el și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și i-a îndemnatCap. 13:43;14:22. pe toți să rămână cu inimă hotărâtă alipiți de Domnul. 24 Căci Barnaba era un om de bine, plinCap. 6:5. de Duhul Sfânt și de credință. ȘiVers. 21. Cap. 5:14. destul de mult norod s-a adăugat la Domnul. 25 Barnaba s-a dus apoi la TarsCap. 9:30., ca să caute pe Saul 26 și, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii și au învățat pe mulți oameni. Pentru întâiași dată, ucenicilor li s-a dat numele de creștini în Antiohia.
O foamete prorocită de Agab
27 În vremea aceea, s-au coborât niște prorociCap. 2:17;13:1;15:32;21:9.1 Cor. 12:28.Efes. 4:11. din Ierusalim la Antiohia. 28 Unul din ei, numit AgabCap. 21:10., s-a sculat și a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Și a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu. 29 Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutorRom. 15:26.1 Cor. 16:1.2 Cor. 9:1. fraților care locuiau în Iudeea, 30 ceea ceCap. 12:25. au și făcut, și au trimis acest ajutor la prezbiteri11:30 Sau: bătrâni. prin mâna lui Barnaba și a lui Saul.
Te Kōrero Whakatepe a Pita ki te Hāhi i Hiruhārama
1 Ā, ka rongo ngā āpōtoro me ngā tuākana i Hūria, kua tango hoki ngā tauiwi i te kupu a te Atua. 2 Ā, nō te taenga ake o Pita ki Hiruhārama, ka whakawākia ia e te hunga o te kotinga, 3 i mea rātou, "I haere koe ki roto ki ngā tāngata kīhai i kotia, i kai tahi me rātou!"
4 Nā, ka tīmata a Pita, ka kōrero whakatepe atu ki a rātou, ka mea: 5 "I te pā ahau, i Hopa, e īnoi ana; ā, ka kite moemoeā ahau i tētahi whakakitenga, ko tētahi mea e heke iho ana, ānō he kākahu nui, he mea tuku iho i te rangi mā ngā pito e whā; ā, tae tonu mai ki ahau. 6 Nō te whakamaunga atu o ōku kanohi ki taua mea, ka whakaaro ahau, ā, ka kite i ngā kararehe waewae whā o te whenua, i ngā kararehe mohoao me ngā mea ngōkingōki me ngā manu o te rangi. 7 Ā, ka rongo hoki ahau he reo e mea mai ana ki ahau, ‘E ara, e Pita; patua, kainga.’
8 "Otirā, ka kī atu ahau, ‘Kāhore, e te Ariki; kīanō hoki tētahi mea noa, poke rānei, i tapoko noa ki tōku māngai.’
9 "Nā, ka whakahoki tuarua mai he reo nō te rangi, ‘Ko ā te Atua i mea ai kia mā, kaua e meinga e koe kia noa.’
10 "E toru ngā meatanga o tēnei; ka hūtia katoatia atu anō ki te rangi. 11 Nā, i taua wā anō kua tū ngā tāngata tokotoru ki mua i te whare i noho ai ahau, he mea tono mai nō Hiharia ki ahau. 12 Nā, ka mea te Wairua ki ahau kia haere tahi mātou, kia kaua ahau e ruarua. I haere tahi anō i ahau ēnei tēina tokoono, ā, tomo ana mātou ki te whare o taua tangata. 13 Nā, ka kōrerotia mai e ia ki a mātou tōna kitenga i te anahera i tōna whare e tū ana, e mea ana ki a ia, ‘Tonoa ētahi tāngata ki Hopa, tīkina a Haimona, te rua nei o ōna ingoa ko Pita; 14 māna e kōrero ki a koe ētahi kupu, e ora ai koutou ko tōu whare katoa.’
15 "Ā, nōku ka tīmata ki te kōrero, ka tau iho te Wairua Tapu ki a rātou, ka pērā anō me ia ki a tātou i te tīmatanga. 16 Kātahi ahau ka mahara ki te kupu a te Ariki, ki tāna i mea ai, ‘I iriiri rā a Hoani ki te wai; ko koutou ia ka iriiria ki te Wairua Tapu.’ 17 Nā, mehemea rite tonu tā te Atua mea i hoatu ai ki a rātou ki tāna i hōmai ai hoki ki a tātou, i a tātou i whakapono ai ki te Ariki, ki a Īhu Karaiti; ko wai ahau, kia āhei te tū atu ki te Atua?"
18 Ā, nō ka rongo rātou ki ēnei mea, mutu pū tā rātou kōrero, heoi, ka whakakorōria i te Atua, ka mea, "Koia anō, kua hōmai hoki e te Atua ki ngā tauiwi te rīpenetā e ora ai."
Te Hāhi i Anatioka
19 Nā, ko te iwi i whakamararatia atu i runga i te tūkinotanga i puta ake i tō Tepene, hāereere ana rātou ā tae noa ki Pinikia, ki Kaiperu, ki Anatioka, me te kauwhau anō i te kupu ki ngā Hūrai anake, kāhore ki ētahi atu. 20 Otirā, ko ētahi o rātou, he tāngata nō Kaiperu, nō Hairini, i tō rātou taenga ki Anatioka, ka kōrero ki ngā Kariki hoki, ka kauwhau i te Ariki, i a Īhu. 21 Ko te ringa hoki o te Ariki i a rātou; ā, he tokomaha rawa i whakapono, i tahuri ki te Ariki.
22 Nā, ka tae tō rātou rongo ki ngā taringa o te hāhi i Hiruhārama; ā, ka tonoa e rātou a Pānapa kia haere ki Anatioka. 23 Nō tōna taenga atu, ka kite i te aroha noa o te Atua, ka hari, ka whakahau i a rātou katoa kia ū te ngākau, kia piri ki te Ariki. 24 He tangata pai hoki ia, kī tonu i te Wairua Tapu, i te whakapono. He nui anō te hunga i honoa ki te Ariki.
25 Me i reira ka haere atu a Pānapa ki Tarahu, ki te rapu i a Haora; 26 ā, nō ka kitea ia e ia, ka kawea mai ia e ia ki Anatioka. Ā, kotahi tino tau i huihui tahi ai rāua ki te hāhi, ā, he nui te hunga i whakaakona. I mātua huaina hoki ngā ākonga he Karaitiana ki Anatioka.
27 Nā, i aua rā ka heke mai ētahi poropiti i Hiruhārama ki Anatioka. 28 Ā, ka tū ake tētahi o rātou, ko Akapu te ingoa, ka whakakite, he mea nā te Wairua, tērā ka pā he mate nui i te hiakai ki te whenua katoa; i puta anō tēnei i ngā rā o Karauria. 29 Nā, ka whakatakoto tikanga ngā ākonga i runga i te mea e taea e tēnā, e tēnā, kia tukua atu he āwhina mō ngā tuākana e noho ana i Hūria; 30 pērā ana hoki rātou, tukua atu ana ki ngā kaumātua mā te ringa o Pānapa rāua ko Haora.