Atos 27

Plecarea lui Pavel la Roma

1 După ce s-a hotărât*Cap. 25:12,25. să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel și pe alți câțiva întemnițați i-au dat pe mâna unui sutaș al cetei de ostași Augusta, numit Iuliu. 2 Ne-am suit într-o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei, și am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh*Cap. 19:29. Macedoneanul din Tesalonic. 3 A doua zi, am ajuns la Sidon, și Iuliu, care se purta*Cap. 24:23;28:16. omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi și să fie îngrijit de ei. 4 După ce am plecat de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice. 5 După ce am trecut marea care scaldă Cilicia și Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia. 6 Acolo, sutașul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, și ne-a suit în ea. 7 Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia și nu fără greutate am atins înălțimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vântul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, alături de Salmona. 8 De abia am mers cu corabia pe marginea insulei și am ajuns la un loc numit „Limanuri bune", de care era aproape cetatea Lasea. 9 Trecuse destul de multă vreme și călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că*Lev. 23:27,29. trecuse chiar și „vremea postului". De aceea Pavel a înștiințat pe ceilalți 10 și le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie și fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură și pentru corabie, dar chiar și pentru viețile noastre." 11 Sutașul a ascultat mai mult de cârmaci și de stăpânul corabiei decât de vorbele lui Pavel. 12 Și fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulți au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, așezat spre miazăzi-apus și spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo. 13 Începuse să sufle un vânt ușor de miazăzi și, ca unii care se credeau stăpâni pe țintă, au ridicat ancorele și au pornit cu corabia pe marginea Cretei. 14 Dar nu după multă vreme, s-a dezlănțuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon. 15 Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, și ne-am lăsat duși în voia lui. 16 Am trecut repede pe la partea de jos a unui ostrov numit Clauda și abia am putut să punem mâna pe luntre. 17 După ce au ridicat-o, au întrebuințat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frânghii și, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pânzele în jos. Astfel s-au lăsat mânați de vânt. 18 Fiindcă eram bătuți foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie, 19 și a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am*Iona 1:5. lepădat uneltele corabiei. 20 Soarele și stelele nu s-au văzut mai multe zile, și furtuna era așa de puternică, încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare. 21 Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci, Pavel s-a sculat în mijlocul lor și a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultați și să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie și de această pagubă. 22 Acum, vă sfătuiesc să fiți cu voie bună, pentru că niciunul din voi nu va pieri și nu va fi altă pierdere decât a corabiei. 23 Un înger*Cap. 23:11. al Dumnezeului al căruia*Dan. 6:16.Rom. 1:9.2 Tim. 1:3. sunt eu și căruia Îi slujesc mi s-a arătat azi-noapte 24 și mi-a zis: ‘Nu te teme, Pavele, tu trebuie să stai înaintea Cezarului și iată că Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce merg cu corabia împreună cu tine.’ 25 De aceea, oamenilor, liniștiți-vă, căci*Luca 1:45.Rom. 4:20,21.2 Tim. 1:12. am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla așa cum mi s-a spus. 26 Dar trebuie să dăm peste un ostrov*Cap. 28:1.." 27 În noaptea a paisprezecea, pe când eram împinși încoace și încolo cu corabia pe Marea Adriatică, pe la miezul nopții, marinarii au bănuit că se apropie de pământ. 28 Au măsurat adâncimea apei și au găsit douăzeci de stânjeni; au mers puțin mai departe, au măsurat-o din nou și au găsit cincisprezece stânjeni. 29 De teamă să nu se lovească de stânci, au aruncat patru ancore înspre cârma corabiei și doreau să se facă ziuă. 30 Dar, deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie și slobozeau luntrea în mare, sub cuvânt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corabiei, 31 Pavel a zis sutașului și ostașilor: „Dacă oamenii aceștia nu vor rămâne în corabie, nu puteți fi scăpați." 32 Atunci, ostașii au tăiat funiile luntrii și au lăsat-o să cadă. 33 Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toți să mănânce și a zis: „Astăzi sunt paisprezece zile de când stați mereu de veghe și n-ați luat nimic de mâncare în gură. 34 De aceea, vă rog să mâncați, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră și nu vi se va pierde niciun*1 Împ. 1:52.Mat. 10:30.Luca 12:7;21:18. păr din cap." 35 După ce a spus aceste vorbe, a luat pâine, a*1 Sam. 9:13.Mat. 15:36.Marcu 8:6.Ioan 6:11.1 Tim. 4:3,4. mulțumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o și a început să mănânce. 36 Toți s-au îmbărbătat atunci și au luat și ei de au mâncat. 37 În corabie eram de toți două sute șaptezeci și șase de suflete*Cap. 2:41;7:14.Rom. 13:1.1 Pet. 3:20.. 38 După ce s-au săturat, au ușurat corabia, aruncând grâul în mare. 39 Când s-a făcut ziuă, n-au cunoscut pământul, dar au văzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, și au hotărât să împingă corabia într-acolo, dacă va fi cu putință. 40 Au tăiat ancorele, ca să le slobozească în mare, și au slăbit în același timp funiile cârmelor, apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vântului și s-au îndreptat spre mal. 41 Dar au dat peste o limbă de pământ, unde s-a*2 Cor. 11:25. înfipt corabia, și partea dinainte a corabiei s-a împlântat și stătea neclintită, pe când partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor. 42 Ostașii au fost de părere să omoare pe cei întemnițați, ca să nu scape vreunul prin înot. 43 Sutașul însă, care voia să scape pe Pavel, i-a oprit de la gândul acesta. A poruncit ca cei ce pot înota să se arunce de pe corabie în apă și să iasă cei dintâi la pământ, 44 iar ceilalți să se așeze unii pe scânduri, iar alții pe frânturi de corabie, și așa s-a făcut că au*Vers. 22. ajuns toți teferi la uscat.

Ka Whakawhiti a Pāora ki Rōma

1 Ā, nō ka takoto te tikanga kia rere mātou ki Itari, ka tukua a Pāora me ērā atu herehere ki tētahi keneturio ko Huriu te ingoa, nō te hapū o Ākuhata. 2 Nā, eke ana mātou ki tētahi kaipuke o Ataramitiuma, e tika ana rā ngā kāinga o Āhia, rere ana mātou; ko Aritaku o Teharonika, he tangata nō Makeronia, tō mātou hoa.

3 Pō tahi ka ū mātou ki Hairona. Nā, ka ngāwari te mahi a Huriu ki a Pāora, tukua ana ia kia haere ki ōna hoa kia atawhaitia. 4 Rere atu ana i reira, ka miri haere mātou i te taha o Kaiperu, nō te mea i hē te hau. 5 Whiti ana mātou i te moana o Kirikia, o Pamapuria, ka ū ki Maira, he pā nō Raikia. 6 Nā, ka mau i te keneturio he kaipuke ki reira nō Arēhānaria, e rere ana ki Itari; ka utaina mātou e ia ki runga. 7 Ā, ka pō maha i pūhoi ai te rere, ka whiti whakauaua ki te ritenga atu o Hiniru, ā, tē tukua mātou e te hau, ka miri haere mātou i te taha o Kariti i te ritenga atu o Haramone; 8 ā, ka pahemo whakauaua a reira, ka ū mātou ki tētahi kāinga, ko Ngā Kokoru Ātaahua te ingoa; e tata ana a reira ki te pā o Rāhia.

9 Ā, ka maha ngā rā ka pahemo, nā, kua kino te rerenga, nō te mea kua pahemo kē te Pō Nohopuku, ā, ka whakatūpato a Pāora, 10 ka mea ki a rātou, "E mara mā, e kite ana ahau i te kino, i te nui o te mate e pā mai i tēnei rerenga, ehara i te mea ko te utanga anake me te kaipuke, engari, ko tātou anō." 11 Otirā, nui kē atu te aro o te keneturio ki te kāpene rāua ko te tangata nōna te kaipuke i tāna ki ngā mea i kōrero ai a Pāora. 12 Ā, i te mea kīhai i pai taua kokoru hei tūnga i te hōtoke, ka mea te tokomaha kia rere atu anō i reira, me kore e ū ki Pinike, ki reira tū ai i te hōtoke; he kokoru ia nō Kariti, e anga ana ki te uru mā tonga, ki te uru mā raki.

Te Marangai i te Moana

13 Ā, ka pā rekareka te tonga, ka mea rātou kua taea tā rātou i whakaaro ai, ka hūtia te punga; ā, miri haere ana i Kariti. 14 Nā, kīhai i roa ka puta he hau nui whakaharahara, ko Urokarairona te ingoa. 15 Ā, ka kāhakina te kaipuke, tē ngongo ki te hau, nā, ka tukua e mātou ki tāna, ā, ka pāea. 16 Nā, ka miri i te taha ruru o tētahi motu, tōna ingoa ko Karaura; ka riro whakauaua mai te poti i a mātou. 17 Ā, ka hūtia ake, ka hanga ki te whakaū, meatia he awhi mō te tangere o te puke; ā, nō ka mataku kei eke ki te tahuna, ki Hatihi, ka tukua te rā, ā, ka pāea haeretia. 18 Ā, nō ka tino ākina mātou e te tūpuhi, i te aonga ake ka ākiritia ngā utanga; 19 ā, i te toru o ngā rā ka makā atu e rātou ki ō rātou ringa ngā mea ake o te kaipuke. 20 Ā, he maha ngā rā i kore ai e puta te rā me ngā whetū, kīhai anō i iti te tūpuhi i ākina ai mātou, nā, ka mahue katoa tō mātou whakaaro ki te ora.

21 Heoi, ka roa te nohopuku, nā, ka tū a Pāora i waenganui o rātou, ka mea, "E mara mā, engari rā me i rongo koutou ki ahau, kia kaua e rere mai i Kariti, kei pā mai tēnei kino, tēnei mate. 22 Nā, ko tāku kupu tēnei ki a koutou, Kia mārama te ngākau; e kore hoki e mate tētahi o koutou, ko te kaipuke anake. 23 I tū hoki ki tōku taha i tēnei pō he anahera nā te Atua, nāna nei ahau, ko ia tāku e karakia atu nei, 24 i mea mai, ‘Aua e mataku, e Pāora; me tū koe ki te aroaro o Hīhā; nāna, kua hoatu ki a koe e te Atua te hunga katoa e rere tahi nā koutou.’ 25 Nā, kia mārama te ngākau, e mara mā; e whakapono ana hoki ahau ki te Atua, e rite anō ki tāna i kōrero mai ai ki ahau. 26 Otirā, kua takoto te tikanga kia eke tātou ki tētahi motu."

27 Nā, i te tekau mā whā o ngā pō, i a mātou e kāhakihakina ana i te moana o Aria, i waenganui pō, ka mea ngā hēramana kei te whakatata rātou ki tētahi whenua. 28 Nā, ka whakatātūtū rātou, ka kite e rua tekau mārō, ā, ka neke tata atu, ka whakatātūtū anō, ka kite kotahi tekau mā rima mārō. 29 Nā, ka mataku kei pāea mātou ki ngā toka, ka tukua ngā punga e whā i te kei, ka hiahia ki te awatea. 30 Ā, i ngā hēramana e mea ana kia oma atu i te kaipuke, e tuku ana hoki i te poti ki te moana, he whakaware, kia kīia ai e tukua ana ētahi punga i te ihu. 31 Ka mea a Pāora ki te keneturio rātou ko ngā hōia, "Ki te kore ēnei e noho ki te kaipuke, e kore koutou e taea te whakaora." 32 Kātahi, ka tapahia ngā whakaheke o te poti e ngā hōia, ā, tukua ana kia taka atu.

33 Ā, i te mea meāke pūao te rā, ka tohe a Pāora ki a rātou katoa kia kai, ka mea, "Ko te tekau mā whā tēnei o ngā rā e tatari nei koutou, e nohopuku nei, tē ō te kai. 34 Koia ahau ka tohe nei kia kai; ko tētahi mea hoki tēnei e ora ai koutou. E kore hoki e ngahoro tētahi huruhuru o te upoko o tētahi o koutou."

35 Ā, nō tāna kōrerotanga i ēnei kupu, ka mau ki te taro, ka whakawhetai ki te Atua i te aroaro o te katoa; ā, ka whawhati, ka tīmata te kai. 36 Nā, ka mārama ngā ngākau o rātou katoa, ka kai anō rātou. 37 Nā, e rua rau e whitu tekau mā ono mātou katoa i te kaipuke. 38 Ā, nō ka mākona i te kai, ka whakamāmā rātou i te kaipuke, ka ākiritia te wīti ki te moana.

Te Pākarutanga o te Kaipuke

39 Ā, ka ao te rā kīhai rātou i mōhio ki tērā whenua; engari, i kite rātou i tētahi kokoru he one tō reira, ā, ka mea rātou me kore e āhei te āki atu i te kaipuke ki roto. 40 Nā, tapahia ana e rātou ngā punga, tukua ana ki te moana, i whakakorokoroa anō ngā here o te urungi, ka hūtia anō te rā nui ki te hau, ka tika atu ki te one. 41 Ā, ka puta atu ki tētahi wāhi, he tai papakirua, ka whakaekea te kaipuke; ā, titi tonu te ihu, mau tonu, ko te kei i pakaru i te kaha o te ngaru.

42 Ā, ki tā ngā hōia whakaaro, me whakamate ngā herehere, kei kau tētahi ki uta, kei oma. 43 Ko te keneturio ia i mea kia whakaorangia a Pāora, kīhai hoki i tukua ki tā rātou i whakaaro ai; nā, ka mea ia, kia mātua peke atu te hunga e mātau ana ki te kau, kia kau ki uta; 44 ko ērā atu, ko ētahi i runga i ngā papa, ko ētahi i runga i ētahi o ngā mea o te kaipuke. Heoi, tae ora katoa ana rātou ki uta.