1 For Jehovah will have compassion on Jacob, and will yet choose Israel, and set them in their own land: and the sojourner shall join himself with them, and they shall cleave to the house of Jacob. 2 And the peoples shall take them, and bring them to their place; and the house of Israel shall possess them in the land of Jehovah for servants and for handmaids: and they shall take them captive whose captives they were; and they shall rule over their oppressors.

3 And it shall come to pass in the day that Jehovah shall give thee rest from thy sorrow, and from thy trouble, and from the hard service wherein thou wast made to serve, 4 that thou shalt take up this parable against the king of Babylon, and say, How hath the oppressor ceased! the golden city ceased! 5 Jehovah hath broken the staff of the wicked, the sceptre of the rulers; 6 that smote the peoples in wrath with a continual stroke, that ruled the nations in anger, with a persecution that none restrained. 7 The whole earth is at rest, and is quiet: they break forth into singing. 8 Yea, the fir-trees rejoice at thee, and the cedars of Lebanon, saying, Since thou art laid low, no hewer is come up against us. 9 Sheol from beneath is moved for thee to meet thee at thy coming; it stirreth up the dead for thee, even all the chief ones of the earth; it hath raised up from their thrones all the kings of the nations. 10 All they shall answer and say unto thee, Art thou also become weak as we? art thou become like unto us? 11 Thy pomp is brought down to Sheol, and the noise of thy viols: the worm is spread under thee, and worms cover thee.

12 How art thou fallen from heaven, O day-star, son of the morning! how art thou cut down to the ground, that didst lay low the nations! 13 And thou saidst in thy heart, I will ascend into heaven, I will exalt my throne above the stars of God; and I will sit upon the mount of congregation, in the uttermost parts of the north; 14 I will ascend above the heights of the clouds; I will make myself like the Most High. 15 Yet thou shalt be brought down to Sheol, to the uttermost parts of the pit. 16 They that see thee shall gaze at thee, they shall consider thee, saying, Is this the man that made the earth to tremble, that did shake kingdoms; 17 that made the world as a wilderness, and overthrew the cities thereof; that let not loose his prisoners to their home? 18 All the kings of the nations, all of them, sleep in glory, every one in his own house. 19 But thou art cast forth away from thy sepulchre like an abominable branch, clothed with the slain, that are thrust through with the sword, that go down to the stones of the pit; as a dead body trodden under foot. 20 Thou shalt not be joined with them in burial, because thou hast destroyed thy land, thou hast slain thy people; the seed of evil-doers shall not be named for ever.

21 Prepare ye slaughter for his children for the iniquity of their fathers, that they rise not up, and possess the earth, and fill the face of the world with cities. 22 And I will rise up against them, saith Jehovah of hosts, and cut off from Babylon name and remnant, and son and son’s son, saith Jehovah. 23 I will also make it a possession for the porcupine, and pools of water: and I will sweep it with the besom of destruction, saith Jehovah of hosts.

24 Jehovah of hosts hath sworn, saying, Surely, as I have thought, so shall it come to pass; and as I have purposed, so shall it stand: 25 that I will break the Assyrian in my land, and upon my mountains tread him under foot: then shall his yoke depart from off them, and his burden depart from off their shoulder. 26 This is the purpose that is purposed upon the whole earth; and this is the hand that is stretched out upon all the nations. 27 For Jehovah of hosts hath purposed, and who shall annul it? and his hand is stretched out, and who shall turn it back?

28 In the year that king Ahaz died was this burden.

29 Rejoice not, O Philistia, all of thee, because the rod that smote thee is broken; for out of the serpent’s root shall come forth an adder, and his fruit shall be a fiery flying serpent. 30 And the first-born of the poor shall feed, and the needy shall lie down in safety; and I will kill thy root with famine, and thy remnant shall be slain. 31 Howl, O gate; cry, O city; thou art melted away, O Philistia, all of thee; for there cometh a smoke out of the north, and there is no straggler in his ranks.

32 What then shall one answer the messengers of the nation? That Jehovah hath founded Zion, and in her shall the afflicted of his people take refuge.

1 Căci*Ps. 102:13. Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăși*Zah. 1:17;2:12. pe Israel și-i va aduce iarăși la odihnă în țara lor; străinii*Cap. 60:4,5,10.Efes. 2:12. se vor alipi de ei și se vor uni cu casa lui Iacov. 2 Popoarele îi vor lua și-i*Cap. 49:22;60:9;66:20. vor aduce înapoi la locuința lor, și casa lui Israel îi va stăpâni*Cap. 60:14. în țara Domnului, ca robi și roabe. Vor ține astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei și vor stăpâni peste asupritorii lor. 3 Iar când îți va da Domnul odihnă după ostenelile și frământările tale și după aspra robie care a fost pusă peste tine, 4 atunci vei cânta*Cap. 13:19.Hab. 2:6. cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului și vei zice:

„Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea*Apoc. 18:16. a încetat, 5 Domnul a frânt toiagul*Ps. 125:3. celor răi, nuiaua stăpânitorilor. 6 Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile este prigonit fără cruțare. 7 Tot pământul se bucură acum de odihnă și pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie. 8 Până și chiparoșii și cedrii din Liban*Cap. 55:12.Ezec. 31:16. se bucură de căderea ta și zic: ‘De când ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!’ 9 Locuința morților*Ezec. 32:21. se mișcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire; ea trezește înaintea ta umbrele, pe toți mai-marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toți împărații neamurilor. 10 Toți iau cuvântul ca să-ți spună: ‘Și tu ai ajuns fără putere ca noi, și tu ai ajuns ca noi!’ 11 Strălucirea ta s-a coborât și ea în Locuința morților, cu sunetul alăutelor tale; așternut de viermi vei avea și viermii te vor acoperi. 12 Cum*Cap. 34:4. ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! 13 Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui*Mat. 11:23. în cer, îmi voi ridica*Dan. 8:10. scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănopții; 14 mă voi sui pe*Ps. 48:2. vârful norilor, voi*Cap. 47:8.2 Tes. 2:4. fi ca Cel Preaînalt.’ 15 Dar ai fost aruncat în Locuința morților*Mat. 11:23., în adâncimile mormântului! 16 Cei ce te văd se uită țintă mirați la tine, te privesc cu luare aminte și zic: ‘Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul și zguduia împărățiile, 17 care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetățile și nu dădea drumul prinșilor săi de război?’ 18 Toți împărații neamurilor, da, toți se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui. 19 Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură disprețuită, ca o pradă luată de la niște oameni uciși cu lovituri de sabie și aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare. 20 Tu nu ești unit cu ei în mormânt, căci ți-ai nimicit țara și ți-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul*Iov 18:19.Ps. 21:10;37:28;109:13. celor răi. 21 Pregătiți măcelărirea fiilor din*Exod 20:5.Mat. 23:35. pricina nelegiuirii părinților lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pământul și să umple lumea cu cetăți!" 22 „Eu mă voi ridica împotriva lor", zice Domnul oștirilor, „și voi șterge numele*Prov. 10:7.Ier. 51:62. și urma*1 Împ. 14:10. Babilonului, pe fiu*Iov 18:19. și nepot", zice Domnul. 23 „Voi*Cap. 34:11.Ţef. 2:14. face din el un culcuș de arici și o mlaștină și îl voi mătura cu mătura nimicirii", zice Domnul oștirilor.

24 Domnul oștirilor a jurat și a zis: „Da, ce am hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini. 25 Voi zdrobi pe asirian în țara Mea, îl voi călca în picioare pe munții Mei. Astfel, jugul*Cap. 10:27. lui se va lua de pe ei și povara lui va fi luată de pe umerii lor." 26 Iată hotărârea luată împotriva întregului pământ, iată mâna întinsă peste toate neamurile. 27 Domnul oștirilor a luat această hotărâre*2 Cron. 20:6.Iov 9:12;23:13.Ps. 33:11.Prov. 19:21;21:30. Cap. 43:13.Dan. 4:31,35.. Cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă. Cine o va abate?

28 În anul morții împăratului*2 Împ. 16:20. Ahaz, a fost rostită această prorocie: 29 „Nu te bucura, țara filistenilor, că*2 Cron. 26:6. s-a frânt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina șarpelui va ieși un basilisc și*2 Împ. 18:8. rodul lui va fi un balaur zburător. 30 Atunci, cei mai săraci vor putea paște și cei nenorociți vor putea să locuiască liniștiți, dar îți voi lăsa neamul să piară de foame și ce va mai rămâne din tine va fi omorât. 31 Gemi, poartă! Bocește-te, cetate! Cutremură-te, toată țara filistenilor! Căci un fum vine de la miazănoapte și șirurile vrăjmașului sunt strânse. 32 Și ce va răspunde trimișilor poporului? Că Domnul*Ps. 87:1,5;102:16. a întemeiat Sionul și că cei nenorociți*Ţef. 3:12.Zah. 11:11. din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo."