1 Comfort ye, comfort ye my people, saith your God. 2 Speak ye comfortably to Jerusalem; and cry unto her, that her warfare is accomplished, that her iniquity is pardoned, that she hath received of Jehovah’s hand double for all her sins.

3 The voice of one that crieth, Prepare ye in the wilderness the way of Jehovah; make level in the desert a highway for our God. 4 Every valley shall be exalted, and every mountain and hill shall be made low; and the uneven shall be made level, and the rough places a plain: 5 and the glory of Jehovah shall be revealed, and all flesh shall see it together; for the mouth of Jehovah hath spoken it.

6 The voice of one saying, Cry. And one said, What shall I cry? All flesh is grass, and all the goodliness thereof is as the flower of the field. 7 The grass withereth, the flower fadeth, because the breath of Jehovah bloweth upon it; surely the people is grass. 8 The grass withereth, the flower fadeth; but the word of our God shall stand forever.

9 O thou that tellest good tidings to Zion, get thee up on a high mountain; O thou that tellest good tidings to Jerusalem, lift up thy voice with strength; lift it up, be not afraid; say unto the cities of Judah, Behold, your God! 10 Behold, the Lord Jehovah will come as a mighty one, and his arm will rule for him: Behold, his reward is with him, and his recompense before him. 11 He will feed his flock like a shepherd, he will gather the lambs in his arm, and carry them in his bosom, and will gently lead those that have their young.

12 Who hath measured the waters in the hollow of his hand, and meted out heaven with the span, and comprehended the dust of the earth in a measure, and weighed the mountains in scales, and the hills in a balance? 13 Who hath directed the Spirit of Jehovah, or being his counsellor hath taught him? 14 With whom took he counsel, and who instructed him, and taught him in the path of justice, and taught him knowledge, and showed to him the way of understanding? 15 Behold, the nations are as a drop of a bucket, and are accounted as the small dust of the balance: behold, he taketh up the isles as a very little thing. 16 And Lebanon is not sufficient to burn, nor the beasts thereof sufficient for a burnt-offering. 17 All the nations are as nothing before him; they are accounted by him as less than nothing, and vanity.

18 To whom then will ye liken God? or what likeness will ye compare unto him? 19 The image, a workman hath cast it, and the goldsmith overlayeth it with gold, and casteth for it silver chains. 20 He that is too impoverished for such an oblation chooseth a tree that will not rot; he seeketh unto him a skilful workman to set up a graven image, that shall not be moved. 21 Have ye not known? have ye not heard? hath it not been told you from the beginning? have ye not understood from the foundations of the earth? 22 It is he that sitteth above the circle of the earth, and the inhabitants thereof are as grasshoppers; that stretcheth out the heavens as a curtain, and spreadeth them out as a tent to dwell in; 23 that bringeth princes to nothing; that maketh the judges of the earth as vanity. 24 Yea, they have not been planted; yea, they have not been sown; yea, their stock hath not taken root in the earth: moreover he bloweth upon them, and they wither, and the whirlwind taketh them away as stubble. 25 To whom then will ye liken me, that I should be equal to him? saith the Holy One. 26 Lift up your eyes on high, and see who hath created these, that bringeth out their host by number; he calleth them all by name; by the greatness of his might, and for that he is strong in power, not one is lacking.

27 Why sayest thou, O Jacob, and speakest, O Israel, My way is hid from Jehovah, and the justice due to me is passed away from my God? 28 Hast thou not known? hast thou not heard? The everlasting God, Jehovah, the Creator of the ends of the earth, fainteth not, neither is weary; there is no searching of his understanding. 29 He giveth power to the faint; and to him that hath no might he increaseth strength. 30 Even the youths shall faint and be weary, and the young men shall utterly fall: 31 but they that wait for Jehovah shall renew their strength; they shall mount up with wings as eagles; they shall run, and not be weary; they shall walk, and not faint.

1 „Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu!", zice Dumnezeul vostru. 2 „Vorbiți bine Ierusalimului și strigați-i că robia lui s-a sfârșit, că nelegiuirea lui este ispășită, căci*Iov 42:10. Cap. 61:7. a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui." 3 Un glas*Mat. 3:3.Marcu 1:3.Luca 3:4.Ioan 1:23. strigă: „Pregătiți*Mal. 3:1. în pustie calea Domnului, neteziți*Ps. 68:4. Cap. 49:11. în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! 4 Orice vale să fie înălțată, orice munte și orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă*Cap. 45:2. în câmpii și strâmtorile, în vâlcele! 5 Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea, căci gura Domnului a vorbit." 6 Un glas zice: „Strigă!" Și eu am răspuns: „Ce să strig?" „Orice*Iov 14:2.Ps. 90:5;102:11;103:15.Iac. 1:10.1 Pet. 1:24. făptură este ca iarba și toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp. 7 Iarba se usucă, floarea cade când suflă vântul*Ps. 103:16. Domnului peste ea." În adevăr, poporul este ca iarba: 8 iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul*Ioan 12:34.1 Pet. 1:25. Dumnezeului nostru rămâne în veac. 9 Suie-te pe un munte înalt, ca să vestești Sionului vestea cea bună; înalță-ți glasul cu putere, ca să vestești Ierusalimului vestea cea bună; înalță-ți glasul, nu te teme și spune cetăților lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru!" 10 Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere și poruncește cu brațul*Cap. 59:16. Lui. Iată că plata*Cap. 62:11.Apoc. 22:12. este cu El și răsplătirile vin înaintea Lui. 11 El Își va paște*Cap. 49:10.Ezec. 34:23;37:24.Ioan 10:11.Evr. 13:20.1 Pet. 2:25;5:4.Apoc. 7:17. turma ca un Păstor, va lua mieii în brațe, îi va duce la sânul Lui și va călăuzi blând oile care alăptează.

12 Cine*Prov. 30:4. a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma și a strâns țărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munții cu cântarul și dealurile, cu cumpăna? 13 Cine*Iov 21:22;36:22,23.Rom. 11:34.1 Cor. 2:16. a cercetat Duhul Domnului și cine L-a luminat cu sfaturile lui? 14 Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învățătură? Cine L-a învățat cărarea dreptății? Cine L-a învățat înțelepciunea și I-a făcut cunoscută calea priceperii? 15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip. 16 Libanul n-ajunge pentru foc și dobitoacele lui n-ajung pentru arderea-de-tot. 17 Toate neamurile sunt ca o nimica*Dan. 4:35. înaintea Lui, nu sunt decât*Ps. 62:9. nimicnicie și deșertăciune. 18 Cu cine voiți să asemănați*Vers. 25. Cap. 46:5.Fapte 17:29. pe Dumnezeu? Și cu ce asemănare Îl veți asemăna? 19 Meșterul*Cap. 41:6,7;44:12.Ier. 10:3. toarnă idolul și argintarul îl îmbracă cu aur și-i toarnă lănțișoare de argint. 20 Iar cine este sărac alege ca dar un lemn care nu putrezește; își caută un meșter iscusit, ca*Cap. 41:7.Ier. 10:4. să facă un idol care să nu se clatine. 21 Nu*Ps. 19:1.Fapte 14:17.Rom. 1:19,20. știți? N-ați auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-ați gândit niciodată la întemeierea pământului? 22 El șade deasupra cercului pământului și locuitorii lui sunt ca niște lăcuste înaintea Lui; El întinde*Iov 9:8.Ps. 104:2. Cap. 42:5;44:24;51:13.Ier. 10:12. cerurile ca o maramă subțire și le lățește ca un cort, ca să locuiască în el. 23 El preface într-o nimica pe voievozi*Iov 12:21.Ps. 107:40. și face o nimica din judecătorii pământului. 24 De-abia sunt sădiți, de-abia sunt semănați, de-abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ, și El suflă peste ei de se usucă și un vârtej îi ia ca pe niște paie. 25 „Cu*Vers. 18. cine Mă veți asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?", zice Cel Sfânt. 26 Ridicați-vă ochii în sus și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă*Deut. 4:15.Ps. 147:4. pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește. 27 Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului și dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu"? 28 Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu obosește, nici nu ostenește; priceperea*Ps. 147:5.Rom. 11:33. Lui nu poate fi pătrunsă. 29 El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce cade în leșin. 30 Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină, 31 dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc*Ps. 103:5. puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc.