1 Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui!

2 Cîntaţi, cîntaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui!

3 Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfînt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!

4 Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!

5 Aduceţi-vă aminte de semnele minunate pe cari le -a făcut, de minunile şi de judecăţile rostite de gura Lui,

6 sămînţă a robului Său Avraam, copii ai lui Iacov, aleşii Săi!

7 Domnul este Dumnezeul nostru: Judecăţile Lui se aduc la îndeplinire pe tot pămîntul.

8 El Îşi aduce aminte totdeauna de legămîntul Lui, de făgăduinţele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om,

9 de legămîntul, pe care l -a încheiat cu Avraam, şi de jurămîntul, pe care l -a făcut lui Issac;

10 El l -a făcut lege pentru Iacov, legămînt vecinic pentru Israel,

11 zicînd: ,,Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire, care v'a căzut la sorţ.``

12 Pe atunci ei erau puţini la număr, foarte puţini la număr, şi străini în ţară;

13 mergeau dela un neam la altul, şi de la o împărăţie la un alt popor;

14 dar n'a dat voie nimănui să -i asuprească, şi a pedepsit împăraţi din pricina lor.

15 ,,Nu vă atingeţi de unşii Mei, -a zis El-şi nu faceţi rău proorocilor Mei!``

16 A chemat foametea asupra ţării, şi a tăiat orice mijloc de trai.

17 Le -a trimes înainte pe un om; Iosif a fost vîndut ca rob.

18 I-au strîns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare,

19 pînă la vremea cînd s'a întîmplat ce vestise el, şi pînă cînd l -a încercat Cuvîntul Domnului.

20 Atunci împăratul a trimes să -i scoată lanţurile, şi stăpînitorul popoarelor l -a izbăvit.

21 L -a pus domn peste casa lui, şi dregătorul tuturor averilor lui,

22 ca să lege după plac pe domnitorii lui, şi să înveţe pe bătrînii lui înţelepciunea.

23 Atunci Israel a venit în Egipt, şi Iacov a locuit în ţara lui Ham.

24 Domnul a înmulţit pe poporul Său foarte mult, şi l -a făcut mai puternic decît protivnicii lui.

25 Acestora le -a schimbat inima, pînă acolo că au urît pe poporul Lui, şi s'au purtat mişeleşte cu robii Săi.

26 A trimes pe robul Său Moise, şi pe Aaron, pe care -l alesese.

27 Prin puterea Lui, ei au făcut semne minunate în mijlocul lor, au făcut minuni în ţara lui Ham.

28 A trimes întunerec şi a adus negura, ca să nu fie neascultători la Cuvîntul Lui.

29 Le -a prefăcut apele în sînge, şi a făcut să le piară toţi peştii.

30 Ţara lor a forfotit de broaşte, pînă în odăile împăraţilor lor.

31 El a zis, şi au venit muşte otrăvitoare, păduchi pe tot ţinutul lor.

32 În loc de ploaie le -a dat grindină, şi flăcări de foc în ţara lor.

33 Le -a bătut viile şi smochinii, şi a sfărîmat copacii din ţinutul lor.

34 El a zis, şi au venit lăcuste, lăcuste fără număr,

35 cari au mîncat toată iarba din ţară, şi au mistuit roadele de pe cîmpiile lor.

36 A lovit pe toţi întîii născuţi din ţara lor, toată pîrga puterii lor.

37 A scos pe poporul Său cu argint şi aur, şi niciunul n'a şovăit dintre seminţiile Lui.

38 Egiptenii s'au bucurat de plecarea lor, căci îi apucase groaza de ei.

39 A întins un nor, ca să -i acopere, şi focul, ca să lumineze noaptea.

40 La cererea lor, a trimes prepeliţe, şi i -a săturat cu pîne din cer.

41 A deschis stînca, şi au curs ape, cari s-au vărsat ca un rîu în locurile uscate.

42 Căci Şi -a adus aminte de Cuvîntul Lui cel sfînt, şi de robul Său Avraam.

43 A scos pe poporul Său cu veselie, pe aleşii Săi în mijlocul strigătelor de bucurie.

44 Le -a dat pămînturile neamurilor, şi au pus stăpînire pe rodul muncii popoarelor,

45 ca să păzească poruncile Lui, şi să ţină legile Lui. Lăudaţi pe Domnul!

1 Celebrate l’Eterno, invocate il suo nome; fate conoscere le sue gesta fra popoli.

2 Cantategli, salmeggiategli, meditate su tutte le sue maraviglie.

3 Gloriatevi nel santo suo nome; si rallegri il cuore di quelli che cercano l’Eterno!

4 Cercate l’Eterno e la sua forza, cercate del continuo la sua faccia!

5 Ricordatevi delle maraviglie ch’egli ha fatte, de’ suoi miracoli e dei giudizi della sua bocca,

6 o voi, progenie d’Abrahamo, suo servitore, figliuoli di Giacobbe, suoi eletti!

7 Egli, l’Eterno, è l’Iddio nostro; i suoi giudizi s’esercitano su tutta la terra.

8 Egli si ricorda in perpetuo del suo patto, della parola da lui data per mille generazioni,

9 del patto che fece con Abrahamo, del giuramento che fece ad Isacco,

10 e che confermò a Giacobbe come uno statuto, ad Israele come un patto eterno,

11 dicendo: Io ti darò il paese di Canaan per vostra parte di eredità.

12 Non erano allora che poca gente, pochissimi e stranieri nel paese,

13 e andavano da una nazione all’altra, da un regno a un altro popolo.

14 Egli non permise che alcuno li opprimesse; anzi, castigò dei re per amor loro

15 dicendo: Non toccate i miei unti, e non fate alcun male ai miei profeti.

16 Poi chiamò la fame sul paese, e fece mancar del tutto il sostegno del pane.

17 Mandò dinanzi a loro un uomo. Giuseppe fu venduto come schiavo.

18 I suoi piedi furon serrati nei ceppi, ei fu messo in catene di ferro,

19 fino al tempo che avvenne quello che avea detto, e la parola dell’Eterno, nella prova, gli rese giustizia.

20 Il re mandò a farlo sciogliere, il dominatore di popoli lo mise in libertà;

21 lo costituì signore della sua casa e governatore di tutti i suoi beni

22 per incatenare i principi a suo talento, e insegnare ai suoi anziani la sapienza.

23 Allora Israele venne in Egitto, e Giacobbe soggiornò nel paese di Cham.

24 Iddio fece moltiplicar grandemente il suo popolo, e lo rese più potente dei suoi avversari.

25 Poi voltò il cuor loro perché odiassero il suo popolo, e macchinassero frodi contro i suoi servitori.

26 Egli mandò Mosè, suo servitore, e Aaronne, che aveva eletto.

27 Essi compiron fra loro i miracoli da lui ordinati, fecero dei prodigi nella terra di Cham.

28 Mandò le tenebre e fece oscurar l’aria, eppure non osservarono le sue parole.

29 Cangiò le acque loro in sangue, e fece morire i loro pesci.

30 La loro terra brulicò di rane, fin nelle camere dei loro re.

31 Egli parlò, e vennero mosche velenose e zanzare in tutto il loro territorio.

32 Dette loro grandine invece di pioggia, fiamme di fuoco sul loro paese.

33 Percosse le loro vigne e i loro fichi e fracassò gli alberi del loro territorio.

34 Egli parlò e vennero le locuste e i bruchi senza numero,

35 che divorarono tutta l’erba nel loro paese e mangiarono il frutto della loro terra.

36 Poi percosse tutti i primogeniti nel loro paese, le primizie d’ogni loro forza.

37 E fece uscire gli Israeliti con argento ed oro, e non vi fu alcuno, fra le sue tribù, che fosse fiacco.

38 L’Egitto si rallegrò della loro partenza, poiché la paura d’essi era caduta su loro.

39 Egli distese una nuvola per ripararli, e accese un fuoco per rischiararli di notte.

40 A loro richiesta fece venire delle quaglie, e li saziò col pane del cielo.

41 Egli aprì la roccia e ne scaturirono acque; esse corsero per luoghi aridi, come un fiume.

42 Poiché egli si ricordò della sua parola santa e d’Abrahamo, suo servitore;

43 e trasse fuori il suo popolo con allegrezza, e i suoi eletti con giubilo.

44 E dette loro i paesi delle nazioni, ed essi presero possesso della fatica dei popoli,

45 perché osservassero i suoi statuti e ubbidissero alle sue leggi. Alleluia.