1 Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le şade bine cîntarea de laudă.

2 Lăudaţi pe Domnul cu arfa, lăudaţi -L cu alăuta cu zece coarde.

3 Cîntaţi -I o cîntare nouă! Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre!

4 Căci Cuvîntul Domnului este adevărat, şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie.

5 El iubeşte dreptatea şi neprihănirea; bunătatea Domnului umple pămîntul.

6 Cerurile au fost făcute prin Cuvîntul Domnului, şi toată oştirea lor prin suflarea gurii lui.

7 El îngrămădeşte apele mării într'un morman, şi pune adîncurile în cămări.

8 Tot pămîntul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!

9 Căci el zice, şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă.

10 Domnul răstoarnă sfaturile Neamurilor, zădărniceşte planurile popoarelor.

11 Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie, şi planurile inimii Lui, din neam în neam.

12 Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul, pe care Şi -l alege El de moştenire!

13 Domnul priveşte din înălţimea cerurilor, şi vede pe toţi fiii oamenilor.

14 Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte pe toţi locuitorii pămîntului.

15 El le întocmeşte inima la toţi, şi ia aminte la toate faptele lor.

16 Nu mărimea oştirii scapă pe împărat, nu mărimea puterii izbăveşte pe viteaz;

17 calul nu poate da chezăşia biruinţei, şi toată vlaga lui nu dă izbăvirea.

18 Iată, ochiul Domnului priveşte peste ceice se tem de El, peste ceice nădăjduiesc în bunătatea Lui,

19 ca să le scape sufletul dela moarte, şi să -i ţină cu viaţă în mijlocul foametei.

20 Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru.

21 Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfînt.

22 Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, după cum o nădăjduim noi dela Tine!

1 Giubilate, o giusti, nell’Eterno; la lode s’addice agli uomini retti.

2 Celebrate l’Eterno con la cetra; salmeggiate a lui col saltèro a dieci corde.

3 Cantategli un cantico nuovo, sonate maestrevolmente con giubilo.

4 Poiché la parola dell’Eterno è diritta e tutta l’opera sua è fatta con fedeltà.

5 Egli ama la giustizia e l’equità; la terra è piena della benignità dell’Eterno.

6 I cieli furon fatti dalla parola dell’Eterno, e tutto il loro esercito dal soffio della sua bocca.

7 Egli adunò le acque del mare come in un mucchio; egli ammassò gli abissi in serbatoi.

8 Tutta la terra tema l’Eterno; lo paventino tutti gli abitanti del mondo.

9 Poich’egli parlò, e la cosa fu; egli comandò e la cosa sorse.

10 L’Eterno dissipa il consiglio delle nazioni, egli annulla i disegni dei popoli.

11 Il consiglio dell’Eterno sussiste in perpetuo, i disegni del suo cuore durano d’età in età.

12 Beata la nazione il cui Dio è l’Eterno; beato il popolo ch’egli ha scelto per sua eredità.

13 L’Eterno guarda dal cielo; egli vede tutti i figliuoli degli uomini:

14 dal luogo ove dimora, osserva tutti gli abitanti della terra;

15 egli, che ha formato il cuore di loro tutti, che considera tutte le opere loro.

16 Il re non è salvato per grandezza d’esercito; il prode non scampa per la sua gran forza.

17 Il cavallo è cosa fallace per salvare; esso non può liberare alcuno col suo grande vigore.

18 Ecco, l’occhio dell’Eterno è su quelli che lo temono, su quelli che sperano nella sua benignità,

19 per liberare l’anima loro dalla morte e per conservarli in vita in tempo di fame.

20 L’anima nostra aspetta l’Eterno; egli è il nostro aiuto e il nostro scudo.

21 In lui, certo, si rallegrerà il cuor nostro, perché abbiam confidato nel nome della sua santità.

22 La tua benignità, o Eterno, sia sopra noi, poiché noi abbiamo sperato in te.