1 La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.

2 În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!

3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.

4 Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale.

5 Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mîntuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!

6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta; căci sînt vecinice.

7 Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţa mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!

8 Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.

9 El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.

10 Toate cărările Domnului sînt îndurare şi credincioşie, pentru cei ce păzesc legămîntul şi poruncile Lui.

11 Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este!

12 Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s'o aleagă.

13 El va locui în fericire, şi sămînţa lui va stăpîni ţara.

14 Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legămîntul făcut cu El le dă învăţătură.

15 Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.

16 Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sînt părăsit şi nenorocit.

17 Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu!

18 Uită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele.

19 Vezi cît de mulţi sînt vrăjmaşii mei, şi cu ce ură mare mă urmăresc.

20 Păzeşte-mi sufletul, şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine cînd mă încred în Tine!

21 Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, cînd îmi pun nădejdea în Tine!

22 Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

1 Di Davide. A te, o Eterno, io levo l’anima mia.

2 Dio mio, in te mi confido; fa’ ch’io non sia confuso, che i miei nemici non trionfino di me.

3 Nessuno di quelli che sperano in te sia confuso; sian confusi quelli che si conducono slealmente senza cagione.

4 O Eterno, fammi conoscere le tue vie, insegnami i tuoi sentieri.

5 Guidami nella tua verità ed ammaestrami; poiché tu sei l’Iddio della mia salvezza: io spero in te del continuo.

6 Ricordati, o Eterno, delle tue compassioni e delle tue benignità, perché sono ab eterno.

7 Non ti ricordar de’ peccati della mia giovinezza, né delle mie trasgressioni; secondo la tua benignità icordati di me per amor della tua bontà, o Eterno.

8 L’Eterno è buono e diritto; perciò insegnerà la via ai peccatori.

9 Guiderà i mansueti nella giustizia, insegnerà ai mansueti la sua via.

10 Tutti i sentieri dell’Eterno sono benignità e verità per quelli che osservano il suo patto e le sue testimonianze.

11 Per amor del tuo nome, o Eterno, perdona la mia iniquità, perch’ella è grande.

12 Chi è l’uomo che tema l’Eterno? Ei gl’insegnerà la via che deve scegliere.

13 L’anima sua dimorerà nel benessere, e la sua progenie erederà la terra.

14 Il segreto dell’Eterno è per quelli che lo temono, ed egli fa loro conoscere il suo patto.

15 I miei occhi son del continuo verso l’Eterno, perch’egli è quel che trarrà i miei piedi dalla rete.

16 Volgiti a me, ed abbi pietà di me, perch’io son solo ed afflitto.

17 Le angosce del mio cuore si sono aumentate; traimi fuori dalle mie distrette.

18 Vedi la mia afflizione ed il mio affanno, e perdonami tutti i miei peccati.

19 Vedi i miei nemici, perché son molti, e m’odiano d’un odio violento.

20 Guarda l’anima mia e salvami; fa’ ch’io non sia confuso, perché mi confido in te.

21 L’integrità e la dirittura mi proteggano, perché spero in te.

22 O Dio, libera Israele da tutte le sue tribolazioni.