1 Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele.2 Da, El Şi -a plecat urechea spre mine, de aceea -L voi chema toată viaţa mea.3 Mă înfăşuraseră legăturile morţii, şi m'apucaseră sudorile mormîntului; eram pradă necazului şi durerii.4 Dar am chemat Numele Domnului, şi am zis: ,,Doamne, mîntuieşte-mi sufletul.``5 Domnul este milostiv şi drept, şi Dumnezeul nostru este plin de îndurare.6 Domnul păzeşte pe cei fără răutate: eram nenorocit de tot, dar El m'a mîntuit.7 Întoarce-te, suflete, la odihna ta, căci Domnul ţi -a făcut bine.8 Da, Tu mi-ai izbăvit sufletul dela moarte, ochii din lacrămi, şi picioarele de cădere.9 Voi umbla înaintea Domnului, pe pămîntul celor vii.10 Aveam dreptate cînd ziceam: ,,Sînt foarte nenorocit!``11 În neliniştea mea, ziceam: ,,Orice om este înşelător.``12 Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?13 Voi înălţa paharul izbăvirilor, şi voi chema Numele Domnului;14 îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului, în faţa întregului Său popor.15 Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.16 Ascultă-mă, Doamne, căci sînt robul Tău: robul Tău, fiul roabei Tale, şi Tu mi-ai desfăcut legăturile.17 Îţi voi aduce o jertfă de mulţămire, şi voi chema Numele Domnului;18 îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului în faţa întregului Său popor,19 în curţile Casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime! Lăudaţi pe Domnul!

1 Io amo l’Eterno perch’egli ha udito la mia voce e le mie supplicazioni.2 Poiché egli ha inclinato verso me il suo orecchio, io lo invocherò per tutto il corso dei miei giorni.3 I legami della morte mi aveano circondato, le angosce del soggiorno dei morti m’aveano còlto; io avevo incontrato distretta e cordoglio.4 Ma io invocai il nome dell’Eterno: Deh, o Eterno, libera l’anima mia!5 L’Eterno è pietoso e giusto, e il nostro Dio è misericordioso.6 L’Eterno protegge i semplici; io ero ridotto in misero stato, egli mi ha salvato.7 Ritorna, anima mia, al tuo riposo, perché l’Eterno t’ha colmata di beni.8 Poiché tu hai liberata l’anima mia dalla morte, gli occhi miei da lacrime, i miei piedi da caduta.9 Io camminerò nel cospetto dell’Eterno, sulla terra dei viventi.10 Io ho creduto, perciò parlerò. Io ero grandemente afflitto.11 Io dicevo nel mio smarrimento: Ogni uomo è bugiardo.12 Che renderò io all’Eterno? tutti i suoi benefizi son sopra me.13 Io prenderò il calice della salvezza e invocherò il nome dell’Eterno.14 Io compirò i miei voti all’Eterno, e lo farò in presenza di tutto il suo popolo.15 Cosa di gran momento è agli occhi dell’Eterno la morte de’ suoi diletti.16 Sì, o Eterno, io son tuo servitore, son tuo servitore, figliuolo della tua servente; tu hai sciolto i miei legami.17 Io t’offrirò il sacrifizio di lode e invocherò il nome dell’Eterno.18 Io compirò i miei voti all’Eterno, e lo farò in presenza di tutto il suo popolo,19 nei cortili della casa dell’Eterno, in mezzo a te, o Gerusalemme. Alleluia.