1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David. Ca aducere aminte.) Grăbeşte, Dumnezeule, de mă izbăveşte! Grăbeşte de-mi ajută, Doamne!

2 Să rămînă de ruşine şi înfruntaţi, cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească, cei ce-mi doresc pieirea!

3 Să se întoarcă înapoi de ruşine, cei ce zic: ,,Aha, Aha!``

4 Toţi cei ce Te caută, să se veselească şi să se bucure în Tine! Cei ce iubesc mîntuirea Ta, să zică neîncetat: ,,Prea mărit să fie Dumnezeu!``

5 Eu sînt sărac şi lipsit: grăbeşte să-mi ajuţi, Dumnezeule. Tu eşti ajutorul şi Izbăvitorul meu: Doamne, nu zăbovi!

1 Per il Capo de’ musici. Di Davide; per far ricordare.} Affrettati, o Dio, a liberarmi! O Eterno, affrettati in mio aiuto!

2 Sian confusi e svergognati quelli che cercano l’anima mia! Voltin le spalle e sian coperti d’onta quelli he prendon piacere nel mio male!

3 Indietreggino, in premio del loro vituperio, quelli che dicono: Ah! Ah!…

4 Gioiscano e si rallegrino in te, tutti quelli che ti cercano; e quelli che amano la tua salvezza dicano del continuo: Sia magnificato Iddio!

5 Quanto a me son misero e bisognoso; o Dio, affrettati a venire a me; tu sei il mio aiuto e il mio liberatore, o Eterno, non tardare!