1 Ferice de cei fără prihană în calea lor, cari umblă întotdeauna după Legea Domnului!

2 Ferice de ceice păzesc poruncile Lui, cari -L caută din toată inima lor,

3 cari nu săvîrşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui!

4 Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie.

5 O, de ar ţinti căile mele la păzirea orînduirilor Tale!

6 Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale!

7 Te voi lăuda cu inimă neprihănită, cînd voi învăţa legile dreptăţii Tale.

8 Vreau să păzesc orînduirile Tale: nu mă părăsi de tot!

9 Cum îşi va ţinea tînărul curată cărarea? Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău.

10 Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat dela poruncile Tale.

11 Strîng Cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!

12 Binecuvîntat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orînduirile Tale!

13 Cu buzele mele vestesc toate hotărîrile gurii Tale.

14 Cînd urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc'aş avea toate comorile.

15 Mă gîndesc adînc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am supt ochi.

16 Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău.

17 Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvîntul Tău!

18 Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!

19 Sînt un străin pe pămînt: nu-mi ascunde poruncile Tale!

20 Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile tale.

21 Tu mustri pe cei îngîmfaţi, pe blestemaţii aceştia, cari se rătăcesc de la poruncile Tale.

22 Ridică de peste mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale.

23 Să tot stea voevozii şi să vorbească împotriva mea: robul tău cugetă adînc la orînduirile Tale.

24 Învăţăturile Tale sînt desfătarea mea şi sfătuitorii mei.

25 Sufletul meu este lipit de ţărînă: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta!

26 Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orînduirile Tale!

27 Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.

28 Îmi plînge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvîntul Tău!

29 Depărtează-mă de calea necredincioşiei către Tine, şi dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta!

30 Aleg calea adevărului, pun legile Tale supt ochii mei.

31 Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine!

32 Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg.

33 Învaţă-mă, Doamne, calea orînduirilor Tale, ca s'o ţin pînă în sfîrşit!

34 Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s'o ţin din toată inima mea!

35 Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea.

36 Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre cîştig!

37 Abate-mi ochii dela vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!

38 Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!

39 Depărtează dela mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sînt pline de bunătate.

40 Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine!

41 Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mîntuirea Ta, după făgăduinţa Ta!

42 Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în Cuvîntul Tău.

43 Nu lua de tot din gura mea cuvîntul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale.

44 Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie.

45 Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale.

46 Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor, şi nu-mi va roşi obrazul.

47 Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc.

48 Îmi întind mînile spre poruncile Tale, pe cari le iubesc, şi vreau să mă gîndesc adînc la orînduirile Tale.

49 Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m'ai făcut să-mi pun nădejdea!

50 Aceasta este mîngîierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăş viaţă.

51 Nişte îngîmfaţi mi-aruncă batjocuri; totuş eu nu mă abat dela Legea Ta.

52 Mă gîndesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mîngîi.

53 M'apucă o mînie aprinsă la vederea celor răi, cari părăsesc Legea Ta.

54 Orînduirile Tale sînt prilejul cîntărilor mele, în casa pribegiei mele.

55 Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta.

56 Aşa mi se cuvine, căci păzesc poruncile Tale.

57 Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale.

58 Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!

59 Mă gîndesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.

60 Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale.

61 Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta.

62 Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.

63 Sînt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.

64 Pămîntul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orînduirile Tale!

65 Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta.

66 Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale.

67 Pînă ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvîntul Tău.

68 Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orînduirile tale!

69 Nişte îngîmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale.

70 Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfătez în Legea Ta.

71 Este spre binele meu că m'ai smerit, ca să învăţ orînduirile Tale.

72 Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decît o mie de lucruri de aur şi de argint.

73 Mîinile Tale m'au făcut, şi m'au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale!

74 Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.

75 Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sînt drepte: din credincioşie m'ai smerit.

76 Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mîngîierea, cum ai făgăduit robului Tău!

77 Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea.

78 Să fie înfruntaţi îngîmfaţii cari mă asupresc fără temei! Căci eu mă gîndesc adînc la poruncile Tale.

79 Să se întoarcă la mine, cei ce se tem de Tine, şi cei ce cunosc învăţăturile Tale!

80 Inima să-mi fie neîmpărţită în orînduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine!

81 Îmi tînjeşte sufletul după mîntuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.

82 Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta, şi zic: ,,Cînd mă vei mîngîia?``

83 Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuş nu uit orînduirile Tale.

84 Care este numărul zilelor robului Tău? Cînd vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc?

85 Nişte îngîmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea ta.

86 Toate poruncile tale nu sînt decît credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă!

87 Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale.

88 Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale!

89 Cuvîntul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri.

90 Credincioşia ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pămîntul, şi el rămîne tare.

91 După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sînt supuse.

92 Dacă n'ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea.

93 Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi.

94 Al Tău sînt: mîntuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale.

95 Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale.

96 Văd că tot ce este desăvîrşit are margini: poruncile Tale însă sînt fără margini.

97 Cît de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gîndesc la ea.

98 Poruncile Tale mă fac mai înţelept decît vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.

99 Sînt mai învăţat decît toţi învăţătorii mei, căci mă gîndesc la învăţăturile Tale.

100 Am mai multă pricepere decît bătrînii, căci păzesc poruncile Tale.

101 Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvîntul Tău.

102 Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi.

103 Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decît mierea în gura mea!

104 Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, deaceea urăsc orice cale a minciunii.

105 Cuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.

106 Jur, -şi mă voi ţinea de jurămînt, -că voi păzi legile Tale cele drepte.

107 Sînt foarte amărît: înviorează-mă, Doamne, după Cuvîntul Tău!

108 Primeşte, Doamne, simţimintele pe cari le spune gura mea, şi învaţă-mă legile Tale!

109 Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuş nu uit Legea Ta.

110 Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc dela poruncile Tale.

111 Învăţăturile Tale sînt moştenirea mea de veci, căci ele sînt bucuria inimii mele.

112 Îmi plec inima să împlinesc orînduirile Tale, totdeauna şi pînă la sfîrşit.

113 Urăsc pe oamenii nehotărîţi, dar iubesc Legea Ta.

114 Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.

115 Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu!

116 Sprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea!

117 Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat, şi să mă veselesc neîncetat de orînduirile Tale!

118 Tu dispreţuieşti pe toţi ceice se depărtează de orînduirile Tale, căci înşelătoria lor este zădarnică.

119 Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pămînt: de aceea eu iubesc învăţăturile Tale.

120 Mi se înfioară carnea de frica Ta, şi mă tem de judecăţile Tale.

121 Păzesc legea şi dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei!

122 Ia supt ocrotirea Ta binele robului Tău, şi nu mă lăsa apăsat de nişte îngîmfaţi!

123 Mi se topesc ochii după mîntuirea Ta, şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă.

124 Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta, şi învaţă-mă orînduirile Tale!

125 Eu sînt robul tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale.

126 Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta.

127 De aceea, eu iubesc poruncile Tale, mai mult de cît aurul, da, mai mult decît aurul curat:

128 De aceea găsesc drepte toate poruncile Tale, şi urăsc orice cale a minciunii.

129 Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu.

130 Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.

131 Deschid gura şi oftez, căci sînt lacom după poruncile Tale.

132 Întoarce-Ţi Faţa spre mine, şi ai milă de mine, după obiceiul Tău faţă de ceice iubesc Numele Tău!

133 Întăreşte-mi paşii în Cuvîntul Tău, şi nu lăsa nici o nelegiuire să stăpînească peste mine!

134 Izbăveşte-mă de asuprirea oamenilor, ca să păzesc poruncile Tale!

135 Fă să strălucească Faţa Ta peste robul Tău, şi învaţă-mă orînduirile Tale!

136 Ochii îmi varsă şiroaie de ape, pentrucă Legea Ta nu este păzită.

137 Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sînt fără prihană.

138 Tu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate, şi pe cea mai mare credincioşie.

139 Rîvna mea mă mănîncă, pentru că protivnicii mei uită cuvintele Tale.

140 Cuvîntul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte.

141 Sînt mic şi dispreţuit, dar nu uit poruncile Tale.

142 Dreptatea Ta este o dreptate vecinică, şi Legea Ta este adevărul.

143 Necazul şi strîmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sînt desfătarea mea.

144 Învăţăturile Tale sînt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc!

145 Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orînduirile Tale.

146 Te chem: mîntuieşte-mă, ca să păzesc învăţăturile Tale!

147 O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.

148 O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău.

149 Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta: înviorează-mă, Doamne, după judecata ta!

150 Se apropie ceice urmăresc mişelia, şi se depărtează de Legea Ta.

151 Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sînt adevărul.

152 De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale, că le-ai aşezat pentru totdeauna.

153 Vezi-mi ticăloşia, şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta.

154 Apără-mi pricina, şi răscumpără-mă, înviorează-mă după făgăduinţa Ta.

155 Mîntuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orînduirile Tale.

156 Mari sînt îndurările Tale, Doamne! Înviorează-mă după judecăţile Tale!

157 Mulţi sînt prigonitorii şi protivnicii mei, dar nu mă depărtez de învăţăturile Tale.

158 Văd cu scîrbă pe cei necredincioşi Ţie, cari nu păzesc Cuvîntul Tău.

159 Vezi cît de mult iubesc eu poruncile Tale: înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta!

160 Temelia Cuvîntului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sînt vecinice.

161 Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decît de cuvintele Tale.

162 Mă bucur de Cuvîntul Tău, ca cel ce găseşte o mare pradă.

163 Urăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta.

164 De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte.

165 Multă pace au ceice iubesc Legea Ta, şi nu li se întîmplă nicio nenorocire.

166 Eu nădăjduiesc în mîntuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale.

167 Sufletul meu ţine învăţăturile Tale, şi le iubesc mult de tot!

168 Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sînt înaintea Ta.

169 Să ajungă strigătul meu pînă la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta.

170 Să ajungă cererea mea pînă la Tine! Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta!

171 Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveţi orînduirile Tale!

172 Să cînte limba mea Cuvîntul Tău, căci toate poruncile Tale sînt drepte!

173 Mîna Ta să-mi fie într'ajutor, căci am ales poruncile Tale.

174 Suspin după mîntuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea.

175 Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile Tale să mă sprijinească!

176 Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.

1 Beati quelli che sono integri nelle loro vie, che camminano secondo la legge dell’Eterno.

2 Beati quelli che osservano le sue testimonianze, che lo cercano con tutto il cuore,

3 ed anche non operano iniquità, ma camminano nelle sue vie.

4 Tu hai ordinato i tuoi precetti perché siano osservati con cura.

5 Oh siano le mie vie dirette all’osservanza dei tuoi statuti!

6 Allora non sarò svergognato quando considererò tutti i tuoi comandamenti.

7 Io ti celebrerò con dirittura di cuore, quando avrò imparato i tuoi giusti decreti.

8 Io osserverò i tuoi statuti, non abbandonarmi del tutto.

9 Come renderà il giovane la sua via pura? Col badare ad essa secondo la tua parola.

10 Io ti ho cercato con tutto il mio cuore; non lasciarmi deviare dai tuoi comandamenti.

11 Io ho riposto la tua parola nel mio cuore per non peccare contro di te.

12 Tu sei benedetto, o Eterno; insegnami i tuoi statuti.

13 Ho raccontato con le mie labbra tutti i giudizi della tua bocca.

14 Io gioisco nella via delle tue testimonianze, come se possedessi tutte le ricchezze.

15 Io mediterò sui tuoi precetti e considerò i tuoi sentieri.

16 Io mi diletterò nei tuoi statuti, non dimenticherò la tua parola.

17 Fa’ del bene al tuo servitore perché io viva ed osservi la tua parola.

18 Apri gli occhi miei ond’io contempli le maraviglie della tua legge.

19 Io sono un forestiero sulla terra; non mi nascondere i tuoi comandamenti.

20 L’anima mia si strugge dalla brama che ha dei tuoi giudizi in ogni tempo.

21 Tu sgridi i superbi, i maledetti, che deviano dai tuoi comandamenti.

22 Togli di sopra a me il vituperio e lo sprezzo, perché io ho osservato le tue testimonianze.

23 Anche quando i principi siedono e parlano contro di me, il tuo servitore medita i tuoi statuti.

24 Sì, le tue testimonianze sono il mio diletto e i miei consiglieri.

25 L’anima mia è attaccata alla polvere; vivificami secondo la tua parola.

26 Io ti ho narrato le mie vie, e tu m’hai risposto; insegnami i tuoi statuti.

27 Fammi intendere la via dei tuoi precetti, ed io mediterò le tue maraviglie.

28 L’anima mia, dal dolore, si strugge in lacrime; rialzami secondo la tua parola.

29 Tieni lontana da me la via della menzogna, e, nella tua grazia, fammi intender la tua legge.

30 Io ho scelto la via della fedeltà, mi son posto i tuoi giudizi dinanzi agli occhi.

31 Io mi tengo attaccato alle tue testimonianze; o Eterno, non lasciare che io sia confuso.

32 Io correrò per la via dei tuoi comandamenti, quando m’avrai allargato il cuore.

33 Insegnami, o Eterno, la via dei tuoi statuti ed io la seguirò fino alla fine.

34 Dammi intelletto e osserverò la tua legge; la praticherò con tutto il cuore.

35 Conducimi per il sentiero dei tuoi comandamenti, poiché io mi diletto in esso.

36 Inclina il mio cuore alle tue testimonianze e non alla cupidigia.

37 Distogli gli occhi miei dal contemplare la vanità, e vivificami nelle tue vie.

38 Mantieni al tuo servitore la tua parola, che inculca il tuo timore.

39 Rimuovi da me il vituperio ch’io temo, perché i tuoi giudizi son buoni.

40 Ecco, io bramo i tuoi precetti, vivificami nella tua giustizia.

41 Vengano su me le tue benignità, o Eterno, e la tua salvezza, secondo la tua parola.

42 E avrò di che rispondere a chi mi fa vituperio, perché confido nella tua parola.

43 Non mi toglier del tutto dalla bocca la parola della verità, perché spero nei tuoi giudizi.

44 Ed io osserverò la tua legge del continuo, in sempiterno.

45 E camminerò con libertà, perché ho cercato i tuoi precetti.

46 Parlerò delle tue testimonianze davanti ai re e non sarò svergognato.

47 E mi diletterò nei tuoi comandamenti, i quali io amo.

48 Alzerò le mie mani verso i tuoi comandamenti che amo, e mediterò i tuoi statuti.

49 Ricordati della parola detta al tuo servitore; su di essa m’hai fatto sperare.

50 Questo è il mio conforto nella mia afflizione; che la tua parola mi vivifica.

51 I superbi mi cuopron di scherno, ma io non devìo dalla tua legge.

52 Io mi ricordo de’ tuoi giudizi antichi, o Eterno, e mi consolo.

53 Un’ira ardente mi prende a motivo degli empi, che abbandonano la tua legge.

54 I tuoi statuti sono i miei cantici, nella casa del mio pellegrinaggio.

55 Io mi ricordo la notte del tuo nome, o Eterno, e osservo la tua legge.

56 Questo bene mi è toccato, di osservare i tuoi precetti.

57 L’Eterno è la mia parte; ho promesso d’osservare le tue parole.

58 Io ho cercato il tuo favore con tutto il cuore: abbi pietà di me, secondo la tua parola.

59 Io ho riflettuto alle mie vie e ho rivolto i miei passi verso le tue testimonianze.

60 Mi sono affrettato, e non ho indugiato ad osservare i tuoi comandamenti.

61 I lacci degli empi m’hanno avviluppato, ma io non ho dimenticato la tua legge.

62 A mezzanotte io mi levo per celebrarti a motivo dei tuoi giusti giudizi.

63 Io sono il compagno di tutti quelli che ti temono e di quelli che osservano i tuoi precetti.

64 O Eterno, la terra è piena della tua benignità; insegnami i tuoi statuti.

65 Tu hai fatto del bene al tuo servitore, o Eterno, secondo la tua parola.

66 Dammi buon senno e intelligenza, perché ho creduto nei tuoi comandamenti.

67 Prima che io fossi afflitto, andavo errando; ma ora osservo la tua parola.

68 Tu sei buono e fai del bene; insegnami i tuoi statuti.

69 I superbi hanno ordito menzogne contro a me, ma io osservo i tuoi precetti con tutto il cuore.

70 Il loro cuore è denso come grasso, ma io mi diletto nella tua legge.

71 E’ stato un bene per me l’essere afflitto, ond’io imparassi i tuoi statuti.

72 La legge della tua bocca mi val meglio di migliaia di monete d’oro e d’argento.

73 Le tue mani m’hanno fatto e formato; dammi intelletto e imparerò i tuoi comandamenti.

74 Quelli che ti temono mi vedranno e si rallegreranno, perché ho sperato nella tua parola.

75 Io so, o Eterno, che i tuoi giudizi son giusti, e che nella tua fedeltà m’hai afflitto.

76 Deh, sia la tua benignità il mio conforto, secondo la tua parola detta al tuo servitore.

77 Vengan su me le tue compassioni, ond’io viva; perché la tua legge è il mio diletto.

78 Sian contusi i superbi, perché, mentendo, pervertono la mia causa; ma io medito i tuoi precetti.

79 Rivolgansi a me quelli che ti temono e quelli che conoscono le tue testimonianze.

80 Sia il mio cuore integro nei tuoi statuti ond’io non sia confuso.

81 L’anima mia vien meno bramando la tua salvezza; io spero nella tua parola.

82 Gli occhi miei vengon meno bramando la tua parola, mentre dico: Quando mi consolerai?

83 Poiché io son divenuto come un otre al fumo; ma non dimentico i tuoi statuti.

84 Quanti sono i giorni del tuo servitore? Quando farai giustizia di quelli che mi perseguitano?

85 I superbi mi hanno scavato delle fosse; essi, che non agiscono secondo la tua legge.

86 Tutti i tuoi comandamenti sono fedeltà; costoro mi perseguitano a torto; soccorrimi!

87 Mi hanno fatto quasi sparire dalla terra; ma io non ho abbandonato i tuoi precetti.

88 Vivificami secondo la tua benignità, ed io osserverò la testimonianza della tua bocca.

89 In perpetuo, o Eterno, la tua parola è stabile nei cieli.

90 La tua fedeltà dura d’età in età; tu hai fondato la terra ed essa sussiste.

91 Tutto sussiste anche oggi secondo i tuoi ordini, perché ogni cosa è al tuo servigio.

92 Se la tua legge non fosse stata il mio diletto, sarei già perito nella mia afflizione.

93 Io non dimenticherò mai i tuoi precetti, perché per essi tu mi hai vivificato.

94 Io son tuo, salvami, perché ho cercato i tuoi precetti.

95 Gli empi m’hanno aspettato per farmi perire, ma io considero le tue testimonianze.

96 Io ho veduto che ogni cosa perfetta ha un limite, ma il tuo comandamento ha una estensione infinita.

97 Oh, quanto amo la tua legge! è la mia meditazione di tutto il giorno.

98 I tuoi comandamenti mi rendon più savio dei miei nemici; perché sono sempre meco.

99 Io ho più intelletto di tutti i miei maestri, perché le tue testimonianze son la mia meditazione.

100 Io ho più intelligenza de’ vecchi, perché ho osservato i tuoi precetti.

101 Io ho trattenuto i miei piedi da ogni sentiero malvagio, per osservare la tua parola.

102 Io non mi sono distolto dai tuoi giudizi, perché tu m’hai ammaestrato.

103 Oh come son dolci le tue parole al mio palato! Son più dolci del miele alla mia bocca.

104 Mediante i tuoi precetti io divento intelligente; perciò odio ogni sentiero di falsità.

105 La tua parola è una lampada al mio piè ed una luce sul mio sentiero.

106 Io ho giurato, e lo manterrò, d’osservare i tuoi giusti giudizi.

107 Io sono sommamente afflitto; o Eterno, vivificami secondo la tua parola.

108 Deh, o Eterno, gradisci le offerte volontarie della mia bocca, e insegnami i tuoi giudizi.

109 La vita mia è del continuo in pericolo ma io non dimentico la tua legge.

110 Gli empi mi hanno teso dei lacci, ma io non mi sono sviato dai tuoi precetti.

111 Le tue testimonianze son la mia eredità in perpetuo, perché son la letizia del mio cuore.

112 Io ho inclinato il mio cuore a praticare i tuoi statuti, in perpetuo, sino alla fine.

113 Io odio gli uomini dal cuor doppio, ma amo la tua legge.

114 Tu sei il mio rifugio ed il mio scudo; io spero nella tua parola.

115 Dipartitevi da me, o malvagi, ed io osserverò i comandamenti del mio Dio.

116 Sostienmi secondo la tua parola, ond’io viva, e non rendermi confuso nella mia speranza.

117 Sii il mio sostegno, e sarò salvo, e terrò del continuo i tuoi statuti dinanzi agli occhi.

118 Tu disprezzi tutti quelli che deviano dai tuoi statuti, perché la loro frode è falsità.

119 Tu togli via come schiuma tutti gli empi dalla terra; perciò amo le tue testimonianze.

120 La mia carne rabbrividisce per lo spavento di te, e io temo i tuoi giudizi.

121 Io ho fatto ciò che è diritto e giusto; non abbandonarmi ai miei oppressori.

122 Da’ sicurtà per il bene del tuo servitore, e non lasciare che i superbi m’opprimano.

123 Gli occhi miei vengon meno, bramando la tua salvezza e la parola della tua giustizia.

124 Opera verso il tuo servitore secondo la tua benignità, e insegnami i tuoi statuti.

125 Io sono tuo servitore; dammi intelletto, perché possa conoscere le tue testimonianze.

126 E’ tempo che l’Eterno operi; essi hanno annullato la tua legge.

127 Perciò io amo i tuoi comandamenti più dell’oro, più dell’oro finissimo.

128 Perciò ritengo diritti tutti i tuoi precetti, e odio ogni sentiero di menzogna.

129 Le tue testimonianze sono maravigliose; perciò l’anima mia le osserva.

130 La dichiarazione delle tue parole illumina; dà intelletto ai semplici.

131 Io ho aperto la bocca e ho sospirato perché ho bramato i tuoi comandamenti.

132 Volgiti a me ed abbi pietà di me, com’è giusto che tu faccia a chi ama il tuo nome.

133 Rafferma i miei passi nella tua parola, e non lasciare che alcuna iniquità mi domini.

134 Liberami dall’oppressione degli uomini, ed io osserverò i tuoi precetti.

135 Fa’ risplendere il tuo volto sul tuo servitore, e insegnami i tuoi statuti.

136 Rivi di lacrime mi scendon giù dagli occhi, perché la tua legge non è osservata.

137 Tu sei giusto, o Eterno, e diritti sono i tuoi giudizi.

138 Tu hai prescritto le tue testimonianze con giustizia e con grande fedeltà.

139 Il mio zelo mi consuma perché i miei nemici han dimenticato le tue parole.

140 La tua parola è pura d’ogni scoria; perciò il tuo servitore l’ama.

141 Io son piccolo e sprezzato, ma non dimentico i tuoi precetti.

142 La tua giustizia è una giustizia eterna, e la tua legge è verità.

143 Distretta e tribolazione m’hanno còlto, ma i tuoi comandamenti sono il mio diletto.

144 Le tue testimonianze sono giuste in eterno; dammi intelletto ed io vivrò.

145 Io grido con tutto il cuore; rispondimi, o Eterno! Io osserverò i tuoi statuti.

146 Io t’invoco; salvami, e osserverò le tue testimonianze.

147 Io prevengo l’alba e grido; io spero nella tua parola.

148 Gli occhi miei prevengono lo vigilie della notte, per meditare la tua parola.

149 Ascolta la mia voce secondo la tua benignità; o Eterno, vivificami secondo la tua giustizia.

150 Si accostano a me quelli che van dietro alla scelleratezza; essi son lontani dalla tua legge.

151 Tu sei vicino, o Eterno, e tutti i tuoi comandamenti son verità.

152 Da lungo tempo so dalle tue testimonianze che tu le hai stabilite in eterno.

153 Considera la mia afflizione, e liberami; perché non ho dimenticato la tua legge.

154 Difendi tu la mia causa e riscattami; vivificami secondo la tua parola.

155 La salvezza è lungi dagli empi, perché non cercano i tuoi statuti.

156 Le tue compassioni son grandi, o Eterno; vivificami secondo i tuoi giudizi.

157 I miei persecutori e i miei avversari son molti, ma io non devìo dalle tue testimonianze.

158 Io ho veduto gli sleali e ne ho provato orrore; perché non osservano la tua parola.

159 Vedi come amo i tuoi precetti! O Eterno, vivificami secondo la tua benignità.

160 La somma della tua parola è verità; e tutti i giudizi della tua giustizia durano in eterno.

161 I principi m’hanno perseguitato senza ragione, ma il mio cuore ha timore delle tue parole.

162 Io mi rallegro della tua parola, come uno che trova grandi spoglie.

163 Io odio e abomino la menzogna, ma amo la tua legge.

164 Io ti lodo sette volte al giorno per i giudizi della tua giustizia.

165 Gran pace hanno quelli che amano la tua legge, e non c’è nulla che possa farli cadere.

166 Io ho sperato nella tua salvezza, o Eterno, e ho messo in pratica i tuoi comandamenti.

167 L’anima mia ha osservato le tue testimonianze, ed io le amo grandemente.

168 Io ho osservato i tuoi precetti e le tue testimonianze, perché tutte le mie vie ti stanno dinanzi.

169 Giunga il mio grido dinanzi a te, o Eterno; dammi intelletto secondo la tua parola.

170 Giunga la mia supplicazione in tua presenza; liberami secondo la tua parola.

171 Le mie labbra esprimeranno la tua lode, perché tu m’insegni i tuoi statuti.

172 La mia lingua celebrerà la tua parola, perché tutti i tuoi comandamenti sono giustizia.

173 La tua mano mi aiuti, perché ho scelto i tuoi precetti.

174 Io bramo la tua salvezza, o Eterno, e la tua legge è il mio diletto.

175 L’anima mia viva, ed essa ti loderà; e mi soccorrano i tuoi giudizi.

176 Io vo errando come pecora smarrita; cerca il tuo servitore, perché io non dimentico i tuoi comandamenti.