1 (Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.) Doamne, nu mă mustra în mînia Ta, şi nu mă pedepsi în urgia Ta.2 Căci săgeţile Tale s'au înfipt în mine, şi mîna Ta apasă asupra mea.3 N'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.4 Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine.5 Rănile mele miroasă greu şi sînt pline de coptură, în urma nebuniei mele.6 Sînt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare.7 Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.8 Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire; turburarea inimii mele mă face să gem.9 Doamne, toate dorinţele mele sînt înaintea Ta, şi suspinurile mele nu-Ţi sînt ascunse.10 Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.11 Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau de o parte.12 Ceice vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele; ceice-mi caută nenorocirea, spun răutăţi, şi toată ziua urzesc la înşelătorii.13 Iar eu sînt ca un surd, n'aud; sînt ca un mut, care nu deschide gura.14 Sînt ca un om, care n'aude, şi în gura căruia nu este niciun răspuns.15 Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!16 Căci zic: ,,Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine, şi să se fudulească împotriva mea, cînd mi se clatină piciorul!``17 Căci sînt aproape să cad, şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.18 Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu.19 Dar vrăjmaşii mei sînt plini de viaţă şi plini de putere; ceice mă urăsc fără temei, sînt mulţi la număr.20 Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sînt potrivnici, pentrucă eu urmăresc binele.21 Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu Te depărta de mine!22 Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mîntuirea mea!

1 Salmo di Davide. Per far ricordare. O Eterno, non mi correggere nella tua ira, e non castigarmi nel tuo cruccio!2 Poiché le tue saette si sono confitte in me, e la tua mano m’è calata addosso.3 Non v’è nulla d’intatto nella mia carne a cagion della tua ira; non v’è requie per le mie ossa a cagion del mio peccato.4 Poiché le mie iniquità sorpassano il mio capo; son come un grave carico, troppo pesante per me.5 Le mie piaghe son fetide e purulenti per la mia follia.6 Io son tutto curvo e abbattuto, vo attorno tuttodì vestito a bruno.7 Poiché i miei fianchi son pieni d’infiammazione, e non v’è nulla d’intatto nella mia carne.8 Son tutto fiacco e rotto; io ruggisco per il fremito del mio cuore.9 Signore, ogni mio desiderio è nel tuo cospetto, e i miei sospiri non ti son nascosti.10 Il mio cuore palpita, la mia forza mi lascia, ed anche la luce de’ miei occhi m’è venuta meno.11 I miei amici, i miei compagni stan lontani dalla mia piaga, e i miei prossimi si fermano da lungi.12 Quelli che cercan la mia vita mi tendono reti, e quelli che procurano il mio male proferiscon cose maligne e tutto il giorno meditano frodi.13 Ma io, come un sordo, non odo: son come un muto che non apre la bocca.14 Son come un uomo che non ascolta, e nella cui bocca non è replica di sorta.15 Poiché, in te io spero, o Eterno; tu risponderai, o Signore, Iddio mio!16 Io ho detto: Non si rallegrino di me; e quando il mio piè vacilla, non s’innalzino superbi contro a me.17 Perché io sto per cadere, e il mio dolore è del continuo davanti a me.18 Io confesso la mia iniquità, e sono angosciato per il mio peccato.19 Ma quelli che senza motivo mi sono nemici sono forti, quelli che m’odiano a torto son moltiplicati.20 Anche quelli che mi rendon male per bene sono miei avversari, perché seguo il bene.21 O Eterno, non abbandonarmi; Dio mio, non allontanarti da me;22 affrettati in mio aiuto, o Signore, mia salvezza!