1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,

2 ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.

3 Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.

4 Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.

5 Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.

6 O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde.

7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?

8 Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;

9 Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

10 şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.

11 Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``

12 Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.

13 Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele:

14 Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

15 Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.

16 Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

17 Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!

18 Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.

19 O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!

20 Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!

21 Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?

22 Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.

23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!

24 Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!

1 Per il capo de’ musici. Salmo di Davide. O Eterno tu m’hai investigato e mi conosci.

2 Tu sai quando mi seggo e quando m’alzo, tu intendi da lungi il mio pensiero.

3 Tu mi scruti quando cammino e quando mi giaccio, e conosci a fondo tutte le mie vie.

4 Poiché la parola non è ancora sulla mia lingua, che tu, o Eterno, già la conosci appieno.

5 Tu mi stringi di dietro e davanti, e mi metti la mano addosso.

6 Una tal conoscenza è troppo maravigliosa per me, tanto alta, che io non posso arrivarci.

7 Dove me ne andrò lungi dal tuo spirito? e dove fuggirò dal tuo cospetto?

8 Se salgo in cielo tu vi sei; se mi metto a giacere nel soggiorno dei morti, eccoti quivi.

9 Se prendo le ali dell’alba e vo a dimorare all’estremità del mare,

10 anche quivi mi condurrà la tua mano, e la tua destra mi afferrerà.

11 Se dico: Certo le tenebre mi nasconderanno, e la luce diventerà notte intorno a me,

12 le tenebre stesse non possono nasconderti nulla, e la notte risplende come il giorno; le tenebre e la luce son tutt’uno per te.

13 Poiché sei tu che hai formato le mie reni, che m’hai intessuto nel seno di mia madre.

14 Io ti celebrerò, perché sono stato fatto in modo maraviglioso, stupendo. Maravigliose sono le tue opere, e l’anima mia lo sa molto bene.

15 Le mie ossa non t’erano nascoste, quand’io fui formato in occulto e tessuto nelle parti più basse della terra.

16 I tuoi occhi videro la massa informe del mio corpo; e nel tuo libro erano tutti scritti i giorni che m’eran destinati, quando nessun d’essi era sorto ancora.

17 Oh quanto mi son preziosi i tuoi pensieri, o Dio! Quant’è grande la somma d’essi!

18 Se li voglio contare, son più numerosi della rena; quando mi sveglio sono ancora con te.

19 Certo, tu ucciderai l’empio, o Dio; perciò dipartitevi da me, uomini di sangue.

20 Essi parlano contro di te malvagiamente; i tuoi nemici usano il tuo nome a sostener la menzogna.

21 O Eterno, non odio io quelli che t’odiano? E non aborro io quelli che si levano contro di te?

22 Io li odio di un odio perfetto; li tengo per miei nemici.

23 Investigami, o Dio, e conosci il mio cuore. Provami, e conosci i miei pensieri.

24 E vedi se v’è in me qualche via iniqua, e guidami per la via eterna.