1 (Un psalm alcătuit de David, cînd a făcut pe nebunul în faţa lui Abimelec, şi a plecat izgonit de el.) Voi binecuvînta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.

2 Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure.

3 Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui! -

4 Eu am căutat pe Domnul, şi mi -a răspuns: m'a izbăvit din toate temerile mele.

5 Cînd îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine.

6 Cînd strigă un nenorocit, Domnul aude, şi -l scapă din toate necazurile lui.

7 Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi -i scapă din primejdie.

8 Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!

9 Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!

10 Puii de leu duc lipsă, şi li -i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.

11 Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica Domnului.

12 Cine este omul, care doreşte viaţa, şi vrea să aibă parte de zile fericite?

13 Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare!

14 Depărtează-te de rău, şi fă binele; caută pacea, şi aleargă după ea!

15 Ochii Domnului sînt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.

16 Domnul Îşi întoarce Faţa împotriva celor răi, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt.

17 Cînd strigă cei fără prihană, Domnul aude, şi -i scapă din toate necazurile lor.

18 Domnul este aproape de cei cu inima înfrîntă, şi mîntuieşte pe cei cu duhul zdrobit.

19 De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.

20 Toate oasele i le păzeşte, ca niciunul din ele să nu i se sfărîme.

21 Pe cel rău îl omoară nenorocirea, dar vrăjmaşii celui fără prihană sînt pedepsiţi.

22 Domnul scapă sufletul robilor Săi, şi niciunul din cei ce se încred în El, nu este osîndit.

1 Di Davide, quando si finse insensato davanti ad Abimelec e, cacciato da lui, se ne andò. Io benedirò l’Eterno in ogni tempo; la sua lode sarà del continuo nella mia bocca.

2 L’anima mia si glorierà nell’Eterno; gli umili l’udranno e si rallegreranno.

3 Magnificate meco l’Eterno, ed esaltiamo il suo nome tutti insieme.

4 Io ho cercato l’Eterno, ed egli m’ha risposto e m’ha liberato da tutti i miei spaventi.

5 Quelli che riguardano a lui sono illuminati, e le loro facce non sono svergognate.

6 Quest’afflitto ha gridato, e l’Eterno l’ha esaudito e l’ha salvato da tutte le sue distrette.

7 L’Angelo dell’Eterno s’accampa intorno a quelli che lo temono, e li libera.

8 Gustate e vedete quanto l’Eterno è buono! Beato l’uomo che confida in lui.

9 Temete l’Eterno, voi suoi santi, poiché nulla manca a quelli che lo temono.

10 I leoncelli soffron penuria e fame, ma quelli che cercano l’Eterno non mancano d’alcun bene.

11 Venite, figliuoli, ascoltatemi; io v’insegnerò il timor dell’Eterno.

12 Qual è l’uomo che prenda piacere nella vita, ed ami lunghezza di giorni per goder del bene?

13 Guarda la tua lingua dal male a le tue labbra dal parlar con frode.

14 Dipartiti dal male e fa’ il bene; cerca la pace, e procacciala.

15 Gli occhi dell’Eterno sono sui giusti e le sue orecchie sono attente al loro grido.

16 La faccia dell’Eterno è contro quelli che fanno il male per sterminare di sulla terra la loro memoria.

17 I giusti gridano e l’Eterno li esaudisce e li libera da tutte le loro distrette.

18 L’Eterno e vicino a quelli che hanno il cuor rotto, e salva quelli che hanno lo spirito contrito.

19 Molte sono le afflizioni del giusto; ma l’Eterno lo libera da tutte.

20 Egli preserva tutte le ossa di lui, non uno ne è rotto.

21 La malvagità farà perire il malvagio, e quelli che odiano il giusto saranno condannati.

22 L’Eterno riscatta l’anima de’ suoi servitori, e nessun di quelli che confidano in lui sarà condannato.