1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David. O cîntare.) Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion, şi împlinite vor fi juruinţele cari Ţi-au fost făcute.

2 Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.

3 Mă copleşesc nelegiuirile: dar Tu vei ierta fărădelegile noastre.

4 Ferice de cel pe care -l alegi Tu, şi pe care -l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de binecuvîntarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău.

5 În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mîntuirii noastre, nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pămîntului şi mării!

6 El întăreşte munţii prin tăria Lui, şi este încins cu putere.

7 El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor, şi zarva popoarelor.

8 Ceice locuiesc la marginile lumii se înspăimîntă de minunile Tale: Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat.

9 Tu cercetezi pămîntul şi -i dai belşug, îl umpli de bogăţii, şi de rîuri dumnezeieşti, pline cu apa. Tu le dai grîu, pe care iată cum îl faci să rodească:

10 îi uzi brazdele, îi sfărîmi bulgării, îl moi cu ploaia, şi -i binecuvintezi răsadul.

11 Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.

12 Cîmpiile pustiei sînt adăpate, şi dealurile sînt încinse cu veselie.

13 Păşunile se acopăr de oi, şi văile se îmbracă cu grîu: toate strigă de bucurie şi cîntă.

1 Per il Capo de’ musici. Salmo di Davide. Canto.} A te, o Dio, nel raccoglimento, sale la lode in Sion, a te l’omaggio dei voti che si compiono.

2 O tu ch’esaudisci la preghiera, ogni carne verrà a te.

3 Le iniquità mi hanno sopraffatto, ma tu farai l’espiazione delle nostre trasgressioni.

4 Beato colui che tu eleggi e fai accostare a te perché abiti ne’ tuoi cortili! Noi sarem saziati de’ beni della tua casa, della santità del tuo tempio.

5 In modi tremendi tu ci rispondi, nella tua giustizia, o Dio della nostra salvezza, confidanza di tutte le estremità della terra e dei mari lontani.

6 Egli con la sua potenza rende stabili i monti; egli è cinto di forza.

7 Egli acqueta il rumore de’ mari, il rumore de’ loro flutti, e il tumulto de’ popoli.

8 Perciò quelli che abitano alle estremità della terra temono alla vista de’ tuoi prodigi; tu fai giubilare i luoghi ond’escono la mattina e la sera.

9 Tu visiti la terra e l’adacqui, tu l’arricchisci grandemente. I ruscelli di Dio son pieni d’acqua; tu prepari agli uomini il grano, quando prepari così la terra;

10 tu adacqui largamente i suoi solchi, ne pareggi le zolle, l’ammollisci con le piogge, ne benedici i germogli.

11 Tu coroni de’ tuoi beni l’annata, e dove passa il tuo carro stilla il grasso.

12 Esso stilla sui pascoli del deserto, e i colli son cinti di gioia.

13 I pascoli si riveston di greggi, e le valli si copron di frumento; dan voci di allegrezza e cantano.