1 (Un psalm al lui David.) Nu te mînia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la ceice fac răul;

2 căci sînt cosiţi iute ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa.

3 Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.

4 Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.

5 Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,

6 El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amează.

7 Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. Nu te mînia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.

8 Lasă mînia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.

9 Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara.

10 Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi.

11 Cei blînzi moştenesc ţara, şi au belşug de pace.

12 Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit, şi scrîşneşte din dinţi împotriva lui.

13 Domnul rîde de cel rău, căci vede că -i vine şi lui ziua.

14 Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul, ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac, ca să junghie pe cei cu inima neprihănită.

15 Dar sabia lor intră în însăş inima lor, şi li se sfărîmă arcurile.

16 Mai mult face puţinul celui neprihănit, decît belşugul multor răi.

17 Căci braţele celui rău vor fi zdrobite, dar Domnul sprijineşte pe cei neprihăniţi.

18 Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi; şi moştenirea lor ţine pe vecie.

19 Ei nu rămîn de ruşine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete.

20 Dar cei răi pier, şi vrăjmaşii Domnului sînt ca cele mai frumoase păşune: pier, pier ca fumul.

21 Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos, şi dă.

22 Căci cei binecuvîntaţi de Domnul stăpînesc ţara, dar cei blestemaţi de El sînt nimiciţi.

23 Domnul întăreşte paşii omului, cînd Îi place calea lui;

24 dacă se întîmplă să cadă, nu este doborît de tot, căci Domnul îl apucă de mînă.

25 Am fost tînăr, şi am îmbătrînit, dar n'am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pînea.

26 Ci el totdeauna este milos, şi dă cu împrumut; şi urmaşii lui sînt binecuvîntaţi.

27 Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie.

28 Căci Domnul iubeşte dreptatea, şi nu părăseşte pe credincioşii Lui. Totdeauna ei sînt supt paza Lui, dar sămînţa celor răi este nimicită.

29 Cei neprihăniţi vor stăpîni ţara, şi vor locui în ea pe vecie.

30 Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea, şi limba lui trîmbiţează dreptatea.

31 Legea Dumnezeului său este în inima lui; şi nu i se clatină paşii.

32 Cel rău pîndeşte pe cel neprihănit, şi caută să -l omoare.

33 Dar Domnul nu -l lasă în mînile lui, şi nu -l osîndeşte cînd vine la judecată.

34 Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpîneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.

35 Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.

36 Dar cînd am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.

37 Uită-te bine la cel fără prihană, şi priveşte pe cel fără vicleşug; căci omul de pace are parte de moştenitori.

38 Dar cei răzvrătiţi sînt nimiciţi cu toţii, sămînţa celor răi este prăpădită.

39 Scăparea celor neprihăniţi vine dela Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului.

40 Domnul îi ajută şi -i izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi -i scapă, pentrucă se încred în El.

1 Di Davide. Non ti crucciare a cagion de’ malvagi; non portare invidia a quelli che operano perversamente;

2 perché saran di subito falciati come il fieno, e appassiranno come l’erba verde.

3 Confidati nell’Eterno e fa’ il bene; abita il paese e coltiva la fedeltà.

4 Prendi il tuo diletto nell’Eterno, ed egli ti darà quel che il tuo cuore domanda.

5 Rimetti la tua sorte nell’Eterno; confidati in lui, ed egli opererà

6 Egli farà risplendere la tua giustizia come la luce, e il tuo diritto come il mezzodì.

7 Sta’ in silenzio dinanzi all’Eterno, e aspettalo; non ti crucciare per colui che prospera nella sua via, per l’uomo che riesce ne’ suoi malvagi disegni.

8 Cessa dall’ira e lascia lo sdegno; non crucciarti; ciò non conduce che al mal fare.

9 Poiché i malvagi saranno sterminati; ma quelli che sperano nell’Eterno possederanno la terra.

10 Ancora un poco e l’empio non sarà più; tu osserverai il suo luogo, ed egli non vi sarà più.

11 Ma i mansueti erederanno la terra e godranno abbondanza di pace.

12 L’empio macchina contro il giusto e digrigna i denti contro lui.

13 Il Signore si ride di lui, perché vede che il suo giorno viene.

14 Gli empi han tratto la spada e teso il loro arco per abbattere il misero e il bisognoso, per sgozzare quelli che vanno per la via diritta.

15 La loro spada entrerà loro nel cuore, e gli archi loro saranno rotti.

16 Meglio vale il poco del giusto che l’abbondanza di molti empi.

17 Perché le braccia degli empi saranno rotte; ma l’Eterno sostiene i giusti.

18 L’Eterno conosce i giorni degli uomini integri; e la loro eredità durerà in perpetuo.

19 Essi non saran confusi nel tempo dell’avversità, e saranno saziati nel tempo dalla fame.

20 Ma gli empi periranno; e i nemici dell’Eterno, come grasso d’agnelli, saran consumati e andranno in fumo.

21 L’empio prende a prestito e non rende; ma il giusto è pietoso e dona.

22 Poiché quelli che Dio benedice erederanno la terra, ma quelli ch’ei maledice saranno sterminati.

23 I passi dell’uomo dabbene son diretti dall’Eterno ed egli gradisce le vie di lui.

24 Se cade, non è però atterrato, perché l’Eterno lo sostiene per la mano.

25 Io sono stato giovane e son anche divenuto vecchio, ma non ho visto il giusto abbandonato, né la sua progenie accattare il pane.

26 Egli tutti i giorni è pietoso e presta, e la sua progenie è in benedizione.

27 Ritraiti dal male e fa’ il bene, e dimorerai nel paese in perpetuo.

28 Poiché l’Eterno ama la giustizia e non abbandona i suoi santi; essi son conservati in perpetuo; ma la progenie degli empi sarà sterminata.

29 I giusti erederanno la terra e l’abiteranno in perpetuo.

30 La bocca del giusto proferisce sapienza e la sua lingua pronunzia giustizia.

31 La legge del suo Dio è nel suo cuore; i suoi passi non vacilleranno.

32 L’empio spia il giusto e cerca di farlo morire.

33 L’Eterno non l’abbandonerà nelle sue mani, e non lo condannerà quando verrà in giudicio.

34 Aspetta l’Eterno e osserva la sua via; egli t’innalzerà perché tu eredi la terra; e quando gli empi saranno sterminati, tu lo vedrai.

35 Io ho veduto l’empio potente, e distendersi come albero verde sul suolo natìo;

36 ma è passato via, ed ecco, non è più; io l’ho cercato, ma non s’è più trovato.

37 Osserva l’uomo integro e considera l’uomo retto; perché v’è una posterità per l’uomo di pace.

38 Mentre i trasgressori saranno tutti quanti distrutti; la posterità degli empi sarà sterminata.

39 Ma la salvezza dei giusti procede dall’Eterno; egli è la loro fortezza nel tempo della distretta.

40 L’Eterno li aiuta e li libera: li libera dagli empi e li salva, perché si sono rifugiati in lui.