1 (O cîntare a treptelor.) Cînd a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam.2 Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie, şi limba de cîntări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: ,,Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!``3 Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi, şi deaceea sîntem plini de bucurie.4 Doamne, adu înapoi pe prinşii noştri de război, ca pe nişte rîuri în partea de miază zi!5 Cei ce samănă cu lăcrămi, vor secera cu cîntări de veselie.6 Cel ce umblă plîngînd, cînd aruncă sămînţa, se întoarce cu veselie, cînd îşi strînge snopii.

1 Canto dei pellegrinaggi. Quando l’Eterno fece tornare i reduci di Sion, ci pareva di sognare.2 Allora la nostra bocca fu piena di sorrisi, e la nostra lingua di canti d’allegrezza. Allora fu detto fra le nazioni: L’Eterno ha fatto cose grandi per loro.3 L’Eterno ha fatto cose grandi per noi, e noi siamo nella gioia.4 O Eterno, fa tornare i nostri che sono in cattività, come tornano i rivi nella terra del Mezzodì.5 Quelli che seminano con lagrime, mieteranno con canti di gioia.6 Ben va piangendo colui che porta il seme da spargere, ma tornerà con canti di gioia quando porterà i suoi covoni.