1 (O cîntare a treptelor.) Cînd a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam.

2 Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie, şi limba de cîntări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: ,,Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!``

3 Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi, şi deaceea sîntem plini de bucurie.

4 Doamne, adu înapoi pe prinşii noştri de război, ca pe nişte rîuri în partea de miază zi!

5 Cei ce samănă cu lăcrămi, vor secera cu cîntări de veselie.

6 Cel ce umblă plîngînd, cînd aruncă sămînţa, se întoarce cu veselie, cînd îşi strînge snopii.

1 Canto dei pellegrinaggi. Quando l’Eterno fece tornare i reduci di Sion, ci pareva di sognare.

2 Allora la nostra bocca fu piena di sorrisi, e la nostra lingua di canti d’allegrezza. Allora fu detto fra le nazioni: L’Eterno ha fatto cose grandi per loro.

3 L’Eterno ha fatto cose grandi per noi, e noi siamo nella gioia.

4 O Eterno, fa tornare i nostri che sono in cattività, come tornano i rivi nella terra del Mezzodì.

5 Quelli che seminano con lagrime, mieteranno con canti di gioia.

6 Ben va piangendo colui che porta il seme da spargere, ma tornerà con canti di gioia quando porterà i suoi covoni.