1 "Kua oti tāku kawenata ki ōku kanohi;
kia whakaaroaro ahau hei aha ki te kōtiro?
2 He aha tā te Atua wāhi e tuwha mai ai i runga?
He aha tā te Kaha Rawa taonga tupu i te wāhi tiketike?
3 He teka ianei he whakangaromanga mō te tangata kino,
he whiu mō ngā kaimahi o te hē?
4 He teka ianei e kitea ana e ia ōku ara,
e taua ana e ia ōku hīkoinga katoa?
5 "Ki te mea i haere ahau i runga i te tekateka noa,
ā, i hohoro tōku waewae ki te tinihanga –
6 kia pāunatia ahau i runga i te pāuna tika,
kia mōhio ai te Atua ki tōku tapatahi –
7 ki te mea i kotiti kē tōku hīkoinga i te ara,
ā, i whai tōku ngākau i ōku kanohi;
ā, ki te mea i mau te tongi ki ōku ringa;
8 kāti, ko ahau hei whakatō, ā, mā tētahi atu e kai;
āe rā, tukua ngā hua o tāku māra kia hūtia atu.
9 "Ki te mea i whakawairangitia tōku ngākau e te wahine,
ā, i whanga ahau i te tatau o tōku hoa;
10 heoi kia huri parāoa tāku wahine mā tētahi atu,
kia piko iho anō hoki ngā tāngata kē ki runga i a ia.
11 He kino rawa hoki tērā;
āe rā, he hē e tika ana kia whiua e ngā kaiwhakawā.
12 He ahi hoki tērā e kai ana ki te whakangaromanga rawa,
poto noa āku hua katoa.
13 "Ki te mea i whakahāweatia e ahau te whakawā
a tāku pononga tāne, a tāku pononga wahine,
i a rāua e totohe ana ki ahau;
14 ka pēhea rā ahau ina whakatika te Atua?
He aha tāku kupu e whakahoki ai ki a ia ina tae mai ia ki te titiro?
15 He teka rānei nā tōku kaihanga ia i hanga i roto i te kōpū?
Ā, nāna, nā te kotahi, i whai āhua ai māua i roto i te puku?
16 "Ki te mea i kaiponuhia e ahau tā ngā rawakore i hiahia ai,
ā, meinga ana e ahau ngā kanohi o te pouaru kia pau i te minamina;
17 ki te mea rānei i kainga tāku maramara e tōku kotahi,
ā, kīhai te pani i kai i tētahi wāhi –
18 he mea whakatupu ia nāku nō tōku taitamarikitanga rā anō me te mea ko tōna pāpā ahau;
ko te pouaru he mea ārahi nāku nō te kōpū rā anō o tōku whaea –
19 ki te mea i kite ahau i tētahi e tata ana ki te mate, he kore nō te kākahu,
ā, kāhore he uhi mō te rawakore;
20 ki te mea kīhai tōna hope i whakapai ki ahau,
ā, kīhai ia i mahana i ngā huruhuru o tāku kāhui;
21 ki te mea i ara tōku ringa hei pēhi i te pani,
i tōku kitenga he āwhina tērā mōku kei te kūwaha;
22 nā, kia marere atu tōku pokohiwi i roto i te peke,
kia whati te tākakau o tōku ringa.
23 Ko te whiu hoki a te Atua tāku i wehi ai;
kīhai hoki i taea e ahau te aha i tōna nui.
24 "Ki te mea i ū tōku whakaaro ki te kōura,
ā, i mea ahau ki te kōura parakore,
‘Ko koe tāku e whakawhirinaki atu ai’;
25 ki te mea i koa ahau ki te maha o ōku rawa,
ā, ki te nui o tā tōku ringa i whiwhi ai;
26 ki te mea i kite ahau i te rā e whiti ana,
i te marama rānei e haere ana i tōna tīahotanga;
27 ā, ka kūmea pukutia atu tōku ngākau,
ka kihia tōku ringa e tōku māngai;
28 nā, he kino tēnei hei whiunga mā ngā kaiwhakawā:
he teka hoki nāku ki te Atua i runga.
29 "Ki te mea i koa ahau ki te whakangaromanga o te tangata i kino ki ahau,
i whakaara ake rānei i ahau i te pānga o te hē ki a ia –
30 āe, kīhai ahau i tuku i tōku māngai kia hara,
kīhai i whai kia kangā tōna wairua –
31 ki te mea kāhore ngā tāngata o tōku tēneti i mea,
‘Tēnā koa te tangata kīhai nei i mākona i tōna kikokiko?’
32 Kīhai te manene i moe i waho;
i whakatuwheratia anō e ahau ōku tatau ki te tangata haere;
33 ki te mea i pērā ahau me Ārama, i hīpoki i ōku hē,
i huna i tōku kino ki roto ki tōku uma;
34 i wehi hoki ahau i te huihui nui,
i mataku ki te whakahāwea a ngā hapū,
ā, whakarongo kau ana, kīhai hoki i puta ki waho –
35 auē, me i whakarongo mai tētahi ki ahau!
Nanā, tēnei tāku tohu, mā te Kaha Rawa e whakahoki mai he kupu ki ahau!
Me i ahau noa te pukapuka i tuhituhia e tōku hoariri!
36 Inā, kua amohia e ahau i runga i tōku pokohiwi;
kua herea e ahau hei karauna mōku.
37 Kua whakaaturia e ahau ki a ia te maha o ōku hīkoinga;
rite tonu ki tā te rangatira tāku whakatata atu ki a ia.
38 "Ki te tangi tāku oneone, he whakahē ki ahau,
ki te uru anō ōna moa ki te auē,
39 ki te mea i kainga e ahau ōna hua he mea kīhai i utua,
ā, nāku rānei ōna ariki i mate ai,
40 nā, kia riro pū te wīti i te tātarāmoa,
te pārei i te taru kino."
Heoi anō ngā kōrero a Hopa.
1 Eu havia feito um pacto com os meus olhos, para não desejar nunca olhar para uma virgem.
2 Que parte me daria Deus lá do alto, que sorte o Todo-poderoso me enviaria do céu?
3 Acaso a infelicidade não está reservada ao injusto e o infortúnio ao iníquo?
4 Não conhece Deus os meus caminhos e não conta todos os meus passos?
5 Se caminhei com a mentira e meu pé correu atrás da fraude,
6 que Deus me pese na balança da justiça e reconhecerá a minha integridade.
7 Se meus passos se desviaram do caminho e meu coração seguiu meus olhos, e se às minhas mãos se apegou qualquer mácula,
8 que semeie eu e outro o coma, e minhas plantações sejam desenraizadas!
9 Se meu coração foi seduzido por uma mulher, se fiquei à espreita à porta de meu vizinho,
10 que minha mulher gire a mó para um outro e que estranhos a possuam!
11 Pois isso seria um crime, um delito digno de julgamento,
12 um fogo que devoraria até o abismo e que teria arruinado todos os meus bens.
13 Nunca violei o direito de meu escravo ou de minha serva, em suas discussões comigo.
14 Que farei eu quando Deus se levantar? Quando me interrogar, que lhe responderei?
15 Aquele que me criou no ventre, não o criou também a ele? Um mesmo criador nos formou!
16 Acaso recusei aos pobres aquilo que desejavam e fiz desfalecer os olhos da viúva?
17 Ou comi sozinho meu pedaço de pão, sem que o órfão tivesse a sua parte?
18 Antes, desde minha infância cuidei-o como um pai e desde o ventre materno fui o seu guia.
19 Se vi perecer um homem por falta de roupa e um pobre que não tinha com que cobrir-se,
20 sem que seus rins me tenham abençoado, aquecido como estava com a lã de minhas ovelhas;
21 se levantei a mão contra o órfão, quando me via apoiado pelos juízes,
22 que meu ombro caia de minhas costas e meu braço seja arrancado de seu cotovelo!
23 Pois o terror de Deus me invadiu e diante de sua majestade não posso subsistir.
24 Nunca pus no ouro minha segurança e jamais disse ao ouro puro: ‘És minha esperança!’.
25 Nunca me rejubilei por ser grande a minha riqueza, nem pelo fato de minha mão ter ajuntado muito.
26 Quando via o sol brilhar e a lua levantar-se em seu esplendor,
27 jamais meu coração deixou-se seduzir em segredo e minha mão não foi levada à boca para um beijo.
28 Isso seria um crime digno de castigo, pois eu teria renegado o Deus que está no alto.
29 Nunca me alegrei com a ruína de meu inimigo, nem exultei quando a infelicidade o feriu.
30 Não permiti que minha boca pecasse, reclamando sua morte por uma imprecação.
31 Jamais as pessoas de minha tenda me disseram: ‘Há alguém que não tenha ficado satisfeito da carne?’.
32 O estrangeiro não passava a noite fora, eu abria a minha porta ao viajante.
33 Nunca dissimulei minha culpa aos homens, escondendo em meu peito minha iniquidade,
34 como se temesse a multidão e receasse o desprezo das famílias, a ponto de me manter quieto sem pôr o pé fora da porta.
35 Oh! Se eu tivesse alguém para me ouvir! Eis a minha assinatura: que o Todo-poderoso me responda! Que o meu adversário escreva também um memorial.
36 Por certo eu o carregaria sobre meus ombros e cingiria minha fronte com ele como de uma coroa!
37 Eu lhe prestaria contas de todos os meus passos e me apresentaria diante dele altivo como um príncipe.
38 Se minha terra clamou contra mim e seus sulcos derramaram lágrimas,
39 se comi seus frutos sem pagar, se afligi os seus donos,
40 que em vez de trigo nasçam espinhos e joio em vez de cevada!". Aqui terminam os discursos de Jó.