1 The righteous perisheth, and no man layeth it to heart; and merciful men are taken away, none considering that the righteous is taken away from before the evil. 2 He entereth into peace: they rest in their beds, each one that hath walked in his uprightness.

3 But draw near hither, ye sons of the sorceress, the seed of the adulterer and the harlot. 4 Against whom do ye sport yourselves? Against whom do ye make a wide mouth, and draw out the tongue? Are ye not children of transgression, a seed of falsehood, 5 inflaming yourselves with idols under every green tree, slaying the children in the valleys under the clefts of the rocks? 6 Among the smooth stones of the torrent is thy portion; they, they are thy lot: even to them hast thou poured out a drink-offering, thou hast offered an oblation. Shall I be comforted myself as to these things? 7 Upon a lofty and high mountain hast thou set thy bed: even thither didst thou go up to offer sacrifice. 8 Behind the doors also and the posts hast thou set up thy remembrance: for apart from me, thou hast uncovered thyself, and art gone up; thou hast enlarged thy bed, and hast made agreement with them; thou lovedst their bed, thou sawest their nakedness. 9 And thou wentest to the king with ointment, and didst multiply thy perfumes, and didst send thy messengers afar off, and didst debase thyself unto Sheol. 10 Thou wast wearied by the multitude of thy ways; but thou saidst not, It is of no avail. Thou didst find a quickening of thy strength; therefore thou wast not sick of it. 11 And of whom hast thou been afraid or feared, that thou hast lied, and hast not remembered me, nor taken it to heart? Have not I even of long time held my peace, and thou fearest me not? 12 I will declare thy righteousness, and thy works; and they shall not profit thee.

13 When thou criest, let them that are gathered by thee deliver thee! But a wind shall carry them all away, a breath shall take them; but he that putteth his trust in me shall inherit the land, and possess my holy mountain. 14 And it shall be said, Cast up, cast up, prepare the way, take up the stumbling-blocks out of the way of my people. 15 For thus saith the high and lofty One that inhabiteth eternity, and whose name is Holy: I dwell in the high and holy place, and with him that is of a contrite and humble spirit, to revive the spirit of the humble, and to revive the heart of the contrite ones. 16 For I will not contend for ever, neither will I be always wroth; for the spirit would fail before me, and the souls which I have made.

17 For the iniquity of his covetousness was I wroth, and smote him; I hid me, and was wroth, and he went on backslidingly in the way of his heart. 18 I have seen his ways, and will heal him; and I will lead him, and will restore comforts unto him and to those of his that mourn. 19 I create the fruit of the lips: peace, peace to him that is afar off, and to him that is nigh, saith Jehovah; and I will heal him. 20 But the wicked are like the troubled sea, which cannot rest, and whose waters cast up mire and dirt. 21 There is no peace, saith my God*GodHebrew: Elohim to the wicked.

1 Piere cel neprihănit, și nimănui nu-i pasă; se duc oamenii*Ps. 12:1.Mica 7:2. de bine, și*1 Împ. 14:13.2 Împ. 22:20. nimeni nu ia aminte că din pricina răutății*57:1 Sau: înaintea nenorocirii. este luat cel neprihănit. 2 El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept se odihnește în culcușul*2 Cron. 16:14. lui. 3 „Dar voi apropiați-vă încoace, fii*Mat. 16:4. ai vrăjitoarei, sămânța preacurvarului și a curvei! 4 De cine vă bateți voi joc? Împotriva cui vă deschideți voi gura larg și scoateți limba? Nu sunteți voi niște copii ai păcatului, o sămânță a minciunii, 5 care se încălzește pentru idoli sub*2 Împ. 16:4;17:10.Ier. 2:20. orice copac verde, care*Lev. 18:21;20:2.2 Împ. 10:3;23:10.Ier. 7:31.Ezec. 16:20;20:26. înjunghie pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor? 6 În pietrele lustruite din pâraie este partea ta de moștenire, ele sunt soarta ta; lor le torni și jertfe de băutură și le aduci daruri de mâncare. Pot Eu să fiu nesimțitor la lucrul acesta? 7 Pe un munte*Ezec. 23:41. înalt și ridicat îți faci culcușul*Ezec. 16:16,25.; tot acolo te sui să aduci jertfe. 8 Îți pui pomenirea în dosul ușii și ușorilor, căci, departe de Mine, îți ridici învelitoarea și te sui în pat, îți lărgești culcușul și faci legământ cu ei; îți place*Ezec. 16:26,28;23:2-20. legătura cu ei și iei seama la semnul lor. 9 Te duci*Cap. 30:6.Ezec. 16:33;23:16.Osea 7:11;12:1. la împărat cu untdelemn, îți înmulțești miresmele, îți trimiți solii departe și te pleci până la Locuința morților. 10 Obosești mergând și*Ier. 2:25. nu zici: ‘Încetez!’ Tot mai găsești putere în mâna ta, de aceea nu te doboară întristarea. 11 Și de*Cap. 51:12,13. cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ți-ai adus aminte și nu ți-a păsat de Mine? Și Eu*Ps. 50:21. tac, și încă de multă vreme, de aceea nu te temi tu de Mine. 12 Dar acum îți voi da pe față neprihănirea, și faptele tale nu-ți vor folosi! 13 Și atunci să strigi și să te izbăvească mulțimea idolilor tăi! Căci îi va lua vântul pe toți, o suflare îi va ridica. Dar cel ce se încrede în Mine va moșteni țara și va stăpâni muntele Meu cel sfânt." 14 Și El zice: „Croiți*Cap. 40:3;62:10., croiți drum, pregătiți calea, luați orice piedică din calea poporului Meu!" 15 Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume*Iov 6:10.Luca 1:49. este sfânt: „Eu*Ps. 68:4.Zah. 2:13. locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu*Ps. 34:18;51:17;138:6. Cap. 66:2. omul zdrobit și smerit, ca*Ps. 147:3. Cap. 61:1. să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite. 16 Nu*Ps. 85:5;103:9.Mica 7:18. vreau să cert în veci, nici să țin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leșin duhurile și sufletele pe care*Num. 16:22.Iov 34:14.Evr. 12:9. le-am făcut. 17 Din pricina păcatului lăcomiei*Ier. 6:13. lui M-am*Cap. 8:17;45:15. mâniat și l-am lovit, M-am*Cap. 9:13. ascuns, în supărarea Mea, și cel răzvrătit a urmat și mai mult pe căile inimii lui. 18 I-am văzut căile, și totuși îl voi*Ier. 3:22. tămădui; îl voi călăuzi și-l voi mângâia, pe el și pe cei ce plâng*Cap. 61:2. împreună cu el. 19 Voi pune lauda*Evr. 13:15. pe buze: Pace, pace celui*Fapte 2:39.Efes. 2:17. de departe și celui de aproape!", zice Domnul. „Da*Iov 15:20.Prov. 4:16., Eu îl voi tămădui! 20 Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl. 21 Cei răi n-au pace*Cap. 48:22.", zice Dumnezeul meu.