1 Oh, that thou wouldest rend the heavens, that thou wouldest come down, — that the mountains might flow down at thy presence, 2 — as fire kindleth brushwood, as the fire causeth water to boil, to make thy name known to thine adversaries, that the nations might tremble at thy presence! 3 When thou didst terrible things which we looked not for, thou camest down, and the mountains flowed down at thy presence. 4 Never have men heard, nor perceived by the ear, nor hath eye seen a God*GodHebrew: Elohim beside thee, who acteth for him that waiteth for him. 5 Thou meetest him that rejoiceth to do righteousness, those that remember thee in thy ways: (behold, thou wast wroth, and we have sinned:) in those is perpetuity, and we shall be saved.

6 And we are all become as an unclean thing, and all our righteousnesses are as filthy rags; and we all fade as a leaf, and our iniquities, like the wind, have carried us away; 7 and there is none that calleth upon thy name, that stirreth up himself to take hold of thee; for thou hast hidden thy face from us, and hast caused us to melt away through our iniquities. 8 And now, Jehovah, thou art our Father; we are the clay, and thou our potter; and we all are the work of thy hand. 9 Be not wroth very sore, O Jehovah, neither remember iniquity for ever. Behold, see, we beseech thee, we are all thy people. 10 Thy holy cities are become a wilderness, Zion is a wilderness, Jerusalem a desolation. 11 Our holy and our beautiful house, where our fathers praised thee, is burnt up with fire, and all our precious things are laid waste. 12 Wilt thou restrain thyself in presence of these things, Jehovah? Wilt thou hold thy peace, and afflict us very sore?

1 O, de ai despica*Ps. 144:5. cerurile și Te-ai coborî, s-ar topi munții*Jud. 5:5.Mica 1:4. înaintea Ta, 2 ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ți-ar cunoaște atunci vrăjmașii Numele și ar tremura neamurile înaintea Ta! 3 Când ai făcut*Exod 34:10.Jud. 5:4,5.Ps. 68:8.Hab. 3:3,6. minuni la care nu ne așteptam, Te-ai coborât, și munții s-au zguduit înaintea Ta, 4 cum niciodată*Ps. 31:19.1 Cor. 2:9. nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se și cum nici n-a văzut vreodată ochiul așa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El. 5 Tu ieși înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea*Fapte 10:35., celor ce umblă în căile Tale și își aduc aminte*Cap. 26:8. de Tine. Dar Te-ai mâniat pentru că am*Mal. 3:6. păcătuit. Vom suferi noi veșnic sau putem fi mântuiți? 6 Toți am ajuns ca niște necurați și toate faptele noastre bune*Filip. 3:9. sunt ca o haină mânjită. Toți suntem ofiliți*Ps. 90:5,6. ca o frunză și nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. 7 Nu este nimeni*Osea 7:7. care să cheme Numele Tău sau care să se trezească și să se alipească de Tine, de aceea ne-ai ascuns Fața Ta și ne lași să pierim din pricina nelegiuirilor noastre. 8 Dar*Cap. 63:16., Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul și Tu, olarul*Cap. 29:16;45:9.Ier. 18:6.Rom. 9:20,21., care ne-ai întocmit: suntem cu toții lucrarea*Efes. 2:10. mâinilor Tale. 9 Nu Te mânia*Ps. 74:1,2;79:8. prea mult, Doamne, și nu-Ți aduce aminte în veci de nelegiuire! Privește dar spre noi, căci toți suntem*Ps. 79:13. poporul Tău! 10 Cetățile Tale cele sfinte sunt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul*Ps. 79:1., o pustietate! 11 Casa noastră*2 Împ. 25:9.2 Cron. 36:19.Ps. 74:7. cea sfântă și slăvită, în care părinții noștri cântau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor și tot ce aveam mai scump*Ezec. 24:21,25. a fost pustiit. 12 După toate acestea, Te vei opri*Cap. 42:14. Tu, Doamne? Vei tăcea*Ps. 83:1. Tu oare și ne vei întrista nespus de mult?