1 Who is this that cometh from Edom, with deep-red garments from Bozrah, this that is glorious in his apparel, travelling in the greatness of his strength? — I that speak in righteousness, mighty to save. 2 — Wherefore is redness in thine apparel, and thy garments like him that treadeth in the winevat? 3 I have trodden the winepress alone, and of the peoples not a man was with me; and I have trodden them in mine anger, and trampled them in my fury; and their blood is sprinkled upon my garments, and I have stained all mine apparel. 4 For the day of vengeance was in my heart, and the year of my redeemed had come. 5 And I looked, and there was none to help; and I wondered that there was none to uphold: and mine own arm brought salvation unto me; and my fury, it upheld me. 6 And I have trodden down the peoples in mine anger, and made them drunk in my fury; and their blood have I brought down to the earth.

7 I will record the loving-kindnesses of Jehovah, the praises of Jehovah, according to all that Jehovah hath bestowed upon us, and the great goodness toward the house of Israel which he hath bestowed upon them according to his mercies, and according to the multitude of his loving-kindnesses. 8 And he said, They are indeed my people, children that will not lie; and he became their Saviour. 9 In all their affliction he was afflicted, and the Angel of his presence saved them: in his love and in his pity he redeemed them; and he bore them and carried them all the days of old. 10 But they rebelled and grieved his holy Spirit: and he turned to be their enemy; himself, he fought against them. 11 But he remembered the days of old, Moses and his people: Where is he that brought them up out of the sea with the shepherds of his flock? Where is he that put his holy Spirit within him, 12 his glorious arm leading them by the right hand of Moses, dividing the waters before them, to make himself an everlasting name, 13 — who led them through the depths, like a horse in the wilderness, and they stumbled not? 14 As cattle go down into the valley, the Spirit of Jehovah gave them rest; so didst thou lead thy people, to make thyself a glorious name.

15 Look down from the heavens, and behold from the habitation of thy holiness and of thy glory! Where is thy zeal and thy strength, the sounding of thy bowels and of thy tender mercies? Are they restrained toward me? 16 For thou art our Father, though Abraham be ignorant of us, and Israel acknowledge us not: thou, Jehovah, art our Father; our Redeemer, from everlasting, is thy name. 17 Why, O Jehovah, hast thou made us to err from thy ways, hast hardened our heart from thy fear? Return for thy servants' sake, the tribes of thine inheritance. 18 Thy holy people have possessed it but a little while: our adversaries have trodden down thy sanctuary. 19 We have become like those over whom thou never barest rule, those not called by thy name.

1 „Cine este acesta care vine din Edom, din Boțra, în haine roșii, în haine strălucitoare, și calcă mândru, în plinătatea puterii Lui?" – „Eu sunt Cel care am făgăduit mântuirea și am putere să izbăvesc!" – 2 „Dar pentru ce Îți sunt hainele roșii*Apoc. 19:13. și veșmintele Tale ca veșmintele celui ce calcă în teasc?" – 3 „Eu singur*Plâng. 1:15.Apoc. 14:19,20;19:15. am călcat în teasc și niciun om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea și i-am zdrobit în urgia Mea; așa că sângele lor a țâșnit pe veșmintele Mele și Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el. 4 Căci în inima Mea era o zi de răzbunare*Cap. 34:8;61:2. și venise anul celor răscumpărați ai Mei. 5 Mă uitam împrejur*Cap. 41:28;59:16., și nu era nimeni*Ioan 16:32. să M-ajute și Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijine; atunci brațul*Ps. 98:1. Cap. 59:16. Meu Mi-a fost într-ajutor și urgia mea M-a sprijinit! 6 Am călcat astfel în picioare popoare în mânia Mea, le-am*Apoc. 16:16. îmbătat în urgia Mea și le-am vărsat sângele pe pământ."

7 Voi vesti îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi! Voi spune marea Lui bunătate față de casa lui Israel, căci i-a făcut după îndurările și bogăția dragostei Lui. 8 El a zis: „Negreșit, ei sunt poporul Meu, niște copii care nu vor fi necredincioși!" Și astfel El S-a făcut Mântuitorul lor. 9 În toate necazurile*Jud. 10:16.Zah. 2:8.Fapte 9:4. lor, n-au fost fără ajutor și Îngerul*Exod 14:19;23:20,21;33:14.Mal. 3:1.Fapte 12:11. care este înaintea Feței Lui i-a mântuit; El Însuși i-a răscumpărat, în dragostea*Deut. 7:7,8. și îndurarea Lui, și necurmat i-a sprijinit*Exod 19:4.Deut. 1:31;32:11,12. Cap. 46:3,4. și i-a purtat în zilele din vechime. 10 Dar ei au fost neascultători*Exod 15:24.Num. 14:11.Ps. 78:56;95:9. și au întristat*Ps. 78:40.Fapte 7:51.Efes. 4:30. pe Duhul Lui cel sfânt, iar El li S-a făcut*Exod 23:21. vrăjmaș și a luptat împotriva lor. 11 Atunci poporul Său și-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise și a zis: „Unde este Acela care i-a scos din mare*Exod 14:30;32:11,12.Num. 14:13.Ier. 2:6., cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea*Num. 11:17,25.Neem. 9:20.Dan. 4:8.Hag. 2:5. în mijlocul lor Duhul Lui cel sfânt; 12 care povățuia dreapta lui Moise, cu brațul Său cel*Exod 15:6. slăvit, care despica*Exod 14:21.Ios. 3:16. apele înaintea lor, ca să-Și facă un Nume veșnic, 13 care îi călăuzea*Ps. 106:9. prin valuri ca un cal pe loc neted, fără ca ei să se poticnească?" 14 Ca fiara care se coboară în vale, așa i-a dus Duhul Domnului la odihnă. Așa ai povățuit Tu pe poporul Tău, ca*2 Sam. 7:23. să-Ți faci un Nume plin de slavă! 15 Privește*Deut. 26:15.Ps. 80:14. din cer și vezi, din locuința*Ps. 33:14. Ta cea sfântă și slăvită: Unde sunt râvna și puterea Ta? Fiorul inimii Tale*Ier. 31:20.Osea 11:8. și îndurările Tale nu se mai arată față de mine! 16 Totuși*Deut. 32:6.1 Cron. 29:10. Cap. 64:8. Tu ești Tatăl nostru! Căci Avraam nu*Iov 14:21.Ecl. 9:5. ne cunoaște, și Israel nu știe cine suntem, dar Tu, Doamne, ești Tatăl nostru, Tu din veșnicie Te numești Mântuitorul nostru. 17 Pentru ce, Doamne, ne lași*Ps. 119:10. să rătăcim de la căile Tale și ne împietrești*Cap. 6:10.Ioan 12:40.Rom. 9:18. inima ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te*Num. 10:36.Ps. 90:13., din dragoste pentru robii Tăi, pentru semințiile moștenirii Tale! 18 Poporul Tău cel*Deut. 7:6;26:19. Cap. 62:12.Dan. 8:24. sfânt n-a stăpânit țara decât puțină vreme; vrăjmașii noștri*Ps. 74:7. au călcat în picioare Locașul Tău cel Sfânt. 19 Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu l-ai cârmuit Tu și peste care niciodată nu s-a chemat Numele Tău…