1 Woe to thee that spoilest, and thou wast not spoiled; and that dealest treacherously, and they dealt not treacherously with thee! When thou shalt cease to spoil, thou shalt be spoiled; when thou shalt make an end of dealing treacherously, they shall deal treacherously with thee. 2 Jehovah, be gracious unto us; we have waited for thee: be their arm every morning, yea, our salvation in the time of trouble. 3 At the noise of the tumult the peoples fled; at the lifting up of thyself the nations were scattered. 4 And your spoil shall be gathered like the gathering of the caterpillar: as the running of locusts shall they run upon it. 5 Jehovah is exalted; for he dwelleth on high: he hath filled Zion with justice and righteousness; 6 and he shall be the stability of thy times, the riches of salvation, wisdom and knowledge: the fear of Jehovah shall be your treasure. 7 Behold, their valiant ones cry without; the messengers of peace weep bitterly. 8 The highways are desolate, the wayfaring man ceaseth. He hath broken the covenant, he hath despised the cities, he regardeth no man. 9 The land mourneth, it languisheth; Lebanon is ashamed, is withered; the Sharon is become as a desert, and Bashan and Carmel are stripped. 10 Now will I arise, saith Jehovah; now will I be exalted, now will I lift up myself. 11 Ye shall conceive dry grass, ye shall bring forth stubble: your breath shall devour you as fire. 12 And the peoples shall be as burnings of lime, as thorns cut up shall they be burned in the fire.

13 Hear, ye that are far off, what I have done; and ye that are near, acknowledge my might. 14 The sinners in Zion are afraid; trembling hath surprised the hypocrites: Who among us shall dwell with the consuming fire? who among us shall dwell with everlasting flames? 15 — He that walketh righteously, and speaketh uprightly; he that despiseth the gain of oppressions, that shaketh his hands from taking hold of bribes, that stoppeth his ears from hearing of blood, and shutteth his eyes from seeing evil: 16 he shall dwell on high, the fortresses of the rocks shall be his high retreat; bread shall be given him, his water shall be sure. 17 Thine eyes shall see the King in his beauty; they shall behold the land that is far off. 18 Thy heart shall meditate on terror: Where is the scribe? where is the receiver? where is he that counted the towers? 19 Thou shalt no more see the fierce people, a people of a deeper speech than thou canst comprehend, of a stammering tongue that cannot be understood. 20 Look upon Zion, the city of our solemnities: thine eyes shall see Jerusalem a quiet habitation, a tent that shall not be removed, the stakes whereof shall never be pulled up, neither shall any of its cords be broken; 21 but there Jehovah is unto us glorious, — a place of rivers, of broad streams: no galley with oars shall go there, neither shall gallant ship pass thereby. 22 For Jehovah is our judge, Jehovah, our lawgiver, Jehovah, our king: he will save us. 23 Thy tacklings are loosed; they strengthen not the socket of their mast, they cannot spread the sail: then is the prey of a great spoil divided; the lame take the prey. 24 And the inhabitant shall not say, I am sick: the people that dwell therein shall be forgiven their iniquity.

1 Vai de tine, pustiitorule*Cap. 21:2.Hab. 2:8., care totuși n-ai fost pustiit, care jefuiești, și n-ai fost jefuit încă! După*Apoc. 13:10. ce vei sfârși de pustiit, vei fi pustiit și tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit și tu. 2 Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine*Cap. 25:9.. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineață și izbăvirea noastră la vreme de nevoie! 3 Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te scoli Tu, neamurile se împrăștie. 4 Și prada voastră va fi strânsă cum strânge mușița; sar peste ea cum sar lăcustele. 5 Domnul*Ps. 97:9. este înălțat și locuiește în înălțime. El umple Sionul de nepărtinire și dreptate. 6 Zilele tale sunt statornice, înțelepciunea și priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului. 7 Iată, vitejii strigă afară, solii*2 Împ. 18:18,37. păcii plâng cu amar. 8 Drumurile*Jud. 5:6. sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur*2 Împ. 18:14,15,16,17. a rupt legământul, disprețuiește cetățile, nu se uită la nimeni. 9 Țara*Cap. 24:4. jelește și este întristată; Libanul este plin de rușine, tânjește; Saronul este ca o pustie; Basanul și Carmelul își scutură frunza. 10 „Acum*Ps. 12:5. Mă voi scula", zice Domnul, „acum Mă voi înălța, acum Mă voi ridica. 11 Ați*Ps. 7:14. Cap. 59:4. zămislit fân și nașteți paie de miriște; suflarea voastră de mânie împotriva Ierusalimului este un foc care pe voi înșivă vă va arde de tot. 12 Popoarele vor fi ca niște cuptoare de var, ca*Cap. 9:18. niște spini tăiați care ard în foc. 13 Voi, cei*Cap. 49:1. de departe, ascultați ce am făcut! Și voi, cei de aproape, vedeți puterea Mea!" 14 Păcătoșii sunt îngroziți în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiți, care zic: „Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine din noi va putea să rămână lângă niște flăcări veșnice?" 15 Cel ce umblă*Ps. 15:2;24:4. în neprihănire și vorbește fără vicleșug, cel ce nesocotește un câștig scos prin stoarcere, cel ce își trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce își astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge și își*Ps. 119:37. leagă ochii ca să nu vadă răul, 16 acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, și apa nu-i va lipsi. 17 Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi țara în toată întinderea ei. 18 Inima ta își va aduce aminte de groaza trecută și va zice: „Unde*1 Cor. 1:20. este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?" 19 Atunci nu vei mai vedea pe poporul*2 Împ. 19:32. acela îndrăzneț, pe poporul*Deut. 28:49,50.Ier. 5:15. cu vorbirea încâlcită de n-o puteai înțelege, cu limba gângavă de n-o puteai pricepe. 20 Privește*Ps. 48:12. Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul*Ps. 46:5;125:1,2. ca locuință liniștită, ca un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui țăruși*Cap. 37:33. nu*Cap. 54:2. vor mai fi scoși niciodată și ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate. 21 Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ține loc de râuri, de pâraie late, unde totuși nu pătrund corăbii cu lopeți și nu trece niciun vas puternic. 22 Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul*Iac. 4:12. nostru, Domnul*Ps. 89:18. este Împăratul nostru: El ne mântuiește! 23 Funiile tale s-au slăbit, așa că nu mai pot strânge piciorul catargului și nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i așa de mare, că până și ologii iau parte la ea. 24 Niciun locuitor nu zice: „Sunt bolnav!" Poporul*Ier. 50:20. Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.